Am ajuns la vârsta la care nu trebuie să conving pe nimeni de nimic. Sunt așa cum sunt și nu vreau să par altfel.

Cei care mai simt nevoia să demonstreze cuiva că sunt într-un fel anume bănuiesc că nu sunt suficient de maturi. Nu trebuie să dovedești nimănui nimic. Adevărul îl știi doar tu și când ai încredere în tine nu te mai zbați să-l arăți altora. Dacă am dat pe o pereche de pantofi 20 lei, nu spun că au costat 100. Îmi asum alegerile cu greșeli cu tot. Oricum adevărul iese mereu la iveală. Oricât am vrea să părem mai grozavi tot lași părem când vrem să ne dăm altceva decât suntem.

Am obosit să intru în discuții inutile. Timpul trece halucinant de repede. Suntem o generație în mișcare și vreau să mi-l folosesc productiv. Nu să mă bălăcăresc pe net cu toți frustrații, nu să răspund acuzațiilor aberante, nu să mă justific aiurea.

Vreau să-mi înmulțesc momentele de fericire și să profit de fiecare zi în care mă trezesc sănătoasă. Nu mai simt nevoia să vorbesc despre X și Y, îi las pe ei să vorbească despre mine, pentru că la asta se pricep cel mai bine. Și îmi dau seama că sunt pe drumul cel bun când văd că așa e cel mai bine. Nu mai fac risipă de energie pentru nimeni. Am țeluri mai mari în viața asta, decât flecăreala inutilă. Și nu e vreun motiv de mândrie asta, pentru că aș anula tot ce am spus mai sus. E pur și simplu o realitate pe care ar trebui să o acceptăm cât mai repede toți. Faptele vor demonstra tot ce ai vrut tu să spui, ai doar încredere în forțele proprii și nu te da bătut. Mergi pe drumul tău și nu îți irosi energia pe nimicuri.