Când îți faci Facebook doar să te uiți la alții te numești laș.

Am auzit de multe ori: “Eu nu pun nimic pe Facebook”. Ooo, bravo! Să stai toată noaptea să te uiți la ăia care pun.

Și câte conturi false nu există…. ehe, să fim noi sănătoși.🤨

Dar de ce nu pun nimic? Pentru că au stima de sine scăzută, zic studiile. Adică nu se cred destul de interesanți cât să pună ceva despre ei. Sau nu le place destul de mult ce văd în oglindă.

Ei zic că nu sunt genul, că ies nasol în poze, că nu trebuie să știe lumea ce fac ei. Dar ietă că lumea știe de ei. Știe că se ascund sub niște poze de profil vechi sau cu peisaje de pe net.

Mai rău e când râd de ăia care pun. Pai stai, frate, dacă își făcea toată lumea Facebook la sanchi, tu la ce te mai uitai? Deci, cineva trebuie să se „sacrifice”. Pot să fiu eu aia. Eu ma pun pe insta, pe Facebook, pe blog, peste tot. Nu că aș avea asa multe de arătat, ci doar că așa îmi place mie să socializez. Și pentru că ăsta e scopul rețelelor de socializare. Să pui, nu să vânezi pozele altora pe furiș.

La mine se poate uita oricine, deci n-ai cum să mă ameninți că nu mă mai urmărești, din moment ce tot ce pun e public. Sunt peste tot, fie că vrei, fie că nu.

Tuturor ne place pe net. Unii recunosc și nu se simt rușinați de nimic. Alții se ascund și îi pândesc pe alții ca să aibă de ce râde. Indiferent de situație, rețelele de socializare sunt trend, modă, normalitate. Numiți-o cum vreți, dar nu vă mai feriți de ele. Sau, știu eu? Treaba voastră, puteți să ne urmăriți pe noi, ăștia care punem. Avem material nou în fiecare zi. 😜