Copii fără telefoane de o lună

Copii fără telefoane de o lună, am acasă. Și ce bine e. Stai, mai mult de o lună, am socotit acum. Am avut de tras puțin, dar am reușit până la urmă. Să vă spun cum a început totul, cum au devenit dependenți de internet și cum i-am vindecat.

Am venit acasă intr-o seară și nu m-a băgat nimeni în seamă. Toți copiii erau conectați la telefoane, tablete, internet. Dau să-i pup: “Mami, lasă-mă puțin!” 🤦🏼‍♀️

Doamne, tânjisem după un pupic de-al lor toată ziua. Avem nevoie de conectare și de validare mai mult decât ei, se pare.

Mai stau puțin, zic să le dau să mănânce. Păi, cui? Aveai cui? Cică să le aduc mâncarea acolo. Haida. Începe să mă sâcâie deja.

Vreau să le fac baie, începe scandalul. Că ei se uită la ceva, cum îndrăznesc eu să-i curăț acum? Vorbeam și eu cu ei, parcă vorbeam la pereți. Ce sunt mă, eu în casa asta? Glugă de coceni? Nu mai aveam autoritate. Nu mă asculta nimeni.

Eu nu pot să trăiesc așa. Trebuie să îmi iubesc copiii și ei să îmi răspundă într-un fel sau altul.

Așa că am decis cu tatăl din dotare ca în ziua următoare să dispară și urmă de tehnologie. Nu i-am deconectat brusc. I-am lăsat până seara, să nu traumatizez copiii. Dar ziua următoare nu mai era nimic de văzut. Dispăruse tot și telefoane și tablete. La dependenți nu există cale ușoară. Nu-i poți dezobișnui treptat. Mai ales că la școala află de jocuri noi, de filmulețe noi.

Efectele adverse au fost năucitoare. Făceau ca dependenții de heroină. Erau în sevraj. Se mai jucau puțin, își aminteau iar. Plânsete, halește mare a fost. Aveau tot felul de scenarii: să punem camere să prindem hoțul de telefoane, să îmi iau eu altul și pe al meu să-l dau lor. Ia uite mă, încep să aibă și ei imaginație.

Și mi-a plăcut. În mașină la drum lung am început să cântăm. Acasă era tot mai bine. Vorbeam, desenam, ascultam muzică, dansam, jucam chiar și fotbal.

Îmi recuperasem copiii. Acum simțeam că sunt acasă când veneam seara. Pupicul nu-l mai ceream, venea de la sine. Îmbrățișările le primeam instantaneu când băgam mâncarea în frigider. Ce putea fi mai normal de atât?

Păi, mai scot eu tehnologia în fața lor? N-ai să vezi.

2 gânduri despre &8222;Copii fără telefoane de o lună&8221;

  1. Excelent! Articolul tau ar trebui publicat in Romania Libera, lipit la metrou sub forma de afis, distribuit dintr-un avion cum se facea inainte propaganda pro sau anti-razboi. Cata dreptate ai! Si imi place metoda… cum smulgi un leucoplast de pe rana. 🙂 Abordare specifica scorpionilor. Si eu as fi facut la fel. High five, Ana!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s