Un virus transmis de la animal la om, mai exact de la un liliac, a dat lumea peste cap.

Zic unii că nu l-au fiert chinezii suficient. 😜Din cauza asta s-a anulat totul în lume. Las Vegas, gol. Milano, liber, nimeni pe stradă. Roland Garos anulat. Jocurile olimpice anulate. Toate de la un liliac.

E a nu știu câta zi în izolare. N-am mai auzit mașini cu oameni vorbind la portavoce de când eram copil și se anunța film la căminul cultural. Acum aud în fiecare seara mașina de poliție care ne spune să rămânem în case. E puțin înfricoșător, mai ales când ai copii și trebuie să le explici ce se petrece afară și de ce nu avem voie să mai ieșim.

E stresant pentru toți. Nu faptul că stăm in case, deși unii se plâng de orice, inclusiv de asta. E stresant pentru că nu știm cum o să se termine asta. Necunoscutul ne agită și ne face să ne comportăm irațional.

Nimeni nu are un medicament care să ne scape de asta. Nici cei mai mari cercetători ai lumii cărora li se acordă fonduri financiare de milioane de euro nu reușesc să descopere tratamentul corect.

Pentru mine asta e putin ciudat. Am citit toate teoriile conspirative despre virusului Covid-19. Ba că e un gaz venit din America. Ba că sunt neînțelegeri între niște state și au scăpat de sub control metodele de răzbunare. Ba că, China, stat comunist a încercat în primă fază să mușamalizeze efectul pe care îl produce boala.

M-am oprit doar la memeurile funny de pe Facebook și Instagram. Am blocat toată informația negativă în ultimele zile. Dacă citești tot ce se scrie ajungi să nu mai știi ce să crezi.

Totuși, am încredere în toate deciziile pe care statul le-a luat până acum. Sunt decizii luate de aproape toate statele care se confruntă cu așa ceva.

Mă focusez pe latura amuzantă a celor de lângă mine și încerc să fac haz de necaz. Prietena mea îmi zicea zilele trecute dacă e nasol că e prea veselă. Nu. Nu e nasol deloc. De oameni veseli avem nevoie să trecem cu bine peste asta. Eu am nevoie de ea și de toți cei care sunt relaxați și iau lucrurile așa cum sunt. Avem nevoie să ne înconjurăm de oameni pozitivi, acum mai mult ca oricând.

Oricum, mai e ciudat și că se apropie sfârșitul lunii și eu mai am în cont o grămadă de bani. Bani care în mod obișnuit, dispăreau în numai câteva zile după salariu day. Evenimnte nu se mai țin, eu n-am unde să ies, haine am destule în sertar la pijamale, deci, mai mulți bani. Când o să se termine nebunia, dacă mă mai prindeți acasă să aruncați cu pietre în mine. Așa pornită sunt pe plecări.

Lăsând gluma la o parte, am respectat toate recomandările. Am încercat să-mi ocup timpul cu activități cât mai diverse. Am redecorat, am aruncat lucruri nefolositoare, am gătit până am umplut frigiderul. M-am aranjat doar ca să împăturesc niște haine. Am făcut crize de nervi și eu și copiii. Ne-a trecut, ne-am cerut scuze și am făcut din nou. Mâine am de gand sa sortez jucăriile și probabil o să mă amărăsc din te miri ce, iar. Și o să-mi treacă și tot așa. Mă întreb numai dacă a vorbit serios soțul când mi-a zis să ies pe afară că plătește el amenda. O fi glumit? Că mie îmi place acasă, de ce să zic?