Despre copiii care nu mănâncă carne. Decât zilele părinților

Doamne, greu e cu copiii care nu mănâncă carne. Ce să le mai facem? Ce să le mai dăm să aibă și ei parte de proteine? Cel mare mai gustă, de ce sa zic? Dar mezinul, feri-te-ar sfântul! Nu pune gura. Mi-a mâncat zilele și de carne nu s-a atins.

Am încercat toate metodele. Am fiert-o mai mult. Am încercat toate felurile de carne. Am condimentat-o. Am încercat simplă, fără nimic, apoi cu puțină sare.

“O gură, mami, că nu mori!” Nu vrea și pace. Asta e. Nu mai insist, începe să nu mă mai suporte și nici pe mine. Mă asociază cu carnea, după aceea. 😂

Și cum se face că venim acasă intr-o seară, iar vecinul de pe scară făcea grătar în fața blocului. Discutăm puțin politețuri de vecini, și el, cumsecade, omul, zice să le dea și copiilor ceva de pe grătar, să nu poftească. Eu zic, să nu se deranjeze, am crescut un soi de ovo-lacto-vegetarieni. E în regulă. Dar ăsta micu’ care mănâncă mai mult în silă, sau de dragul meu, câteva bucățele de carne, zice că vrea el.

Am zis că n-aud bine.

I-a băgat vecinu’ un mic într-un colț de pâine și aia a fost. A plecat băiatul liniștit spre casă. Eu am făcut și o poză, să am și dovezi, nu așa…

“Vreau un mic”, cică. Ce mă? Mic? Tu? Doamne, Ești Viu! Copilu’ vrea carne, de la sine putere. A zis că știe cum e micu’. A mai mâncat de ziua lu’ frăți. Adică, anul trecut în Octombrie.😂 Nu-mi amintesc, dar, mă rog…

Păi, la toate grătarele din pandemie, când am făcut și zilnic, câteodată. S-a atins cineva de mici? Sau de pește, măcar. Nu, domne. Ciuperci, atât. Și alea așa, să nu plece de la masă nemâncați. Și când mai aud și părinți care spun că ai lor mănâncă ce le dai. Pfff! Am greșit eu undeva, oare?

Din micul vecinului a mâncat aproape jumătate. Singur, nu i-a băgat nimeni în gură. Ce minune!

Singura soluție este să am răbdare. Așa cum am avut până acum. Știu că nu e în regulă să îi forțăm. Trebuie să așteptam până vor fi pregătiți. Sunt curioasă dacă sunt mai mulți copii așa. Sau, doar eu am dat naștere la pretențioși?

10 gânduri despre &8222;Despre copiii care nu mănâncă carne. Decât zilele părinților&8221;

      1. Monstruleți vii :)))
        Nu știu, tot felul de giumbușlucuri, tu cu vecinu’ cu grătar, eu cu chifteluțe etc. Diverse. Trăim și vedem. Căci la cărți de parenting am renunțat de mult 😀

        Apreciat de 1 persoană

  1. Radu are maxim 3-4 chestii pe care le mănâncă și doar când și dacă are chef…
    Masa e o întreagă aventură, are zile in care refuza orice. Am făcut analize, tot tacâmul, concluzia este că e foooarte pretențios.
    Sunt curioasa când o pleca și țiți în ,,Țările Calde” ce s-o schimba…😅
    Deci, te înțeleg perfect…sunt zile in care simt că o iau razna…am ajuns să mă opresc din respirat când văd că baga ceva in gura. 😅

    Apreciat de 2 persoane

  2. Oho…am trecut si noi prin asta. Acum cere singur si ciorbita si carnita. Inca nu mananca toate alimentele, iar de branzeturi nu se poate atinge, dar a facut progrese considerabile fata de acum 2 ani. A fost nu greu, ci excruciant de greu, pt ca era (si inca este) mult mai mic si mai slab decat minimul varstei lui (nu o spun eu prin comparatie cu alti copii, ci medicii), pt ca eu muream incet cand vedeam ca nu mananca (am si ajuns in depresie din cauza asta), pt ca fiecare persoana din jurul meu stia mai bine ca mine ce e de facut…si chiar am cedat si am incercat si sfaturile si babismele si naturistele (si si acest lucru m-a daramat pt ca am crezut ca sunt o mama rea si incapabila sa isi creasca copilul cum trebuie). Nu a mers nimic pana nu a vrut el sa incerce, sa guste, sa manance. Are un program aproximativ de masa, dar daca refuza o masa nu mai insist pt ca vine si cere singur. Sigur, prima data cere dulce, dar este un joc, pt ca stie ca trebuie sa manance mancare ca sa primeasca dulce. Da, il recompensez, pt ca merge si pt ca facultatile mele mintale sunt la limita. Iar cine imi vine cu teorii si sfaturi si critici, se poate intoarce de unde a plecat, pt ca numai cineva ca mine stie cum e si nu cred ca va critica vreodata pe altcineva in aceeasi suferinta.
    Curaj si rabdare, este mancare si capatul refuzului 😅

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cât de frumos ai spus. Cel mai mult mă bucur că nu ai renunțat. Și eu tot cu răbdare cred ca însă trecem peste asta. Puteai să renunți și să ii dai ce își dorește numai ca sa mănânce ceva. Dar tu ai ales calea buna cu răbdare și blandete. Te felicit și voi reflecta la ce ai spus.😊

      Apreciază

  3. Same here!Are aproape 10 ani.Nu mananca carne.Mananca peste si tot felul de legume.Mananca oua.Si mananca fructe.Asa ca aproape am renuntat .Se pare ca merge si asa.Dar trebuie sa recunosc ceva.Este foarte probabil si vina mea.Undeva.Si faptul ca nu mananca ciocolata probabil ca tot vina mea este.:)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s