Studentă din nou, șoc și groază!

“Mulți au avut aptitudini extraordinare, însă, fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca niște morți…” spunea Nicolae Iorga. Nu e despre mine, citatul, doar îmi place cum gândea o personalitate a vremii în urmă cu mulți ani.

Nu zic că oi avea eu niște aptitudini nemaipomenite, dar nici nu vreau să trăiesc ca morții. D-aia eu, la vârsta asta, după studii postuniversitare, mai fac unele, universitare. O iau de la capăt cum s-ar zice. N-am știut cum am terminat prima facultate. Eram poate prea tânăra să înțeleg. Nici de master n-am înțeles mare lucru. Dar să vezi acum ce mă pregătesc. Parcă să zic că am și emoții. Tratez totul cu mare seriozitate. Sper să mă țină până în ultimul an. 😊

E greu, nu zic ba. Știu în ce mă bag. Oare? Oricum, copiii sunt cei mai fericiți de situația asta. Zilele astea am auzit câteva fraze tare dulci, exact ca ei. “Ce face micuța mea?” Sau “Ești cea mai frumușică mamă din lume”. Asta pe lângă tonele de “te iubesc” care curg ca lacrimile mele interioare de bucurie la auzul lor. Urmează o perioadă grea. Sesiunea. Am încercat să fiu la zi cu tot ce am ratat până acum. Asta a însemnat zeci de pagini scrise, exerciții de rezolvat, teme interminabile, referate și portofolii. Și n-am făcut decât jumătate din ce trebuia. 🤦🏼‍♀️

E un drum anevoios. Mă bucur de sprijinul oamenilor dragi din viața mea, iar asta îmi dă curaj. Sunt persoane cărora nu aș fi îndrăznit să le cer ajutorul, dar mi l-au oferit fără să fie nevoie să-l sugerez măcar. Nu știu mulți că sunt din nou studentă, dar cei care știu, toți m-au încurajat. Le mulțumesc din suflet. Am pornit cu strângere de inimă la drum, dar trebuie să reușesc.

Înainte mi-era frică și acum am învins-o. Așteptam mereu ceva, dar acum am ales să alerg înaintea ceva-ului.

Vă întrebați probabil dacă mă fac asistentă medicală. Ca asta e la moda acum. Ei bine, nu. Sunt destui în școli postliceale și în facultăți care fac asta. E chiar o abundență de așa ceva. Și mă bucur pentru cei care vor să intre în sistemul sanitar. Sunt curajoși.

Și eu pe lângă ei. Pentru că în timp ce unii și-au găsit meseria spre care pleacă dimineața zâmbind, eu încep de la capăt. Dar o reconversie profesională n-a omorât pe nimeni, nu?

Eu urmez altă cale. Sunt optimistă pentru că stă El la cârma vieții mele. Doamne ajută!❤️