Pe surori nu le poate despărți nimeni și nimic

Mama are o legătură foarte strânsă cu sororile ei. Am mers la toate evenimentele de familie și păstrăm legătura cu toți verii și verișoarele. Ea a fost prima născuta din toți șase câți erau.

Pe tata încă îl plâng toate surorile lui chiar si la 8 ani de la moartea lui. El a fost cel mai mic din cei 12 frați. Era om bun, iar poarta lui era mereu deschisă pentru ele. Orice ajutor ar fi avut nevoie știau că îl găsesc la el.

Am crescut intr-o familie mare. Aproape un sat întreg au fost toti cu frați, surori, nepoți și stranepoti. Acum noi suntem patru. Patru fete au crescut părinții mei. N-am fost mereu acasă toate. Decât până la 7 ani. Apoi fiecare a plecat unde i-a fost drumul. Una dintre ele a fost cel mai mult plecată de acasă. Dar niciodată nu i-am simțit lipsa cu adevărat. Vacanțele noastre ne prindeau întotdeauna împreună. Și încercam să recuperăm tot timpul pierdut. Ce știa ea și noi nu aflasem încă, era că iubirea frățească nu se rezumă la apropiere fizică.

Întotdeauna vor fi persoane care vor vrea să despartă surorile și frații. Vor fi invidioși pe legătura asta de nestăvilit. Vor inventa minciuni, vor pune reguli care să îi îndepărteze. Va fi și timpul și depărtarea care va lucra împotriva acestei legături. Dar întodeauna surorile se vor regăsi și vor relua de acolo de unde au rămas ca și cum ar fi trecut o zi de când nu s-au văzut.

Când am o bucurie scriu mai înainte pe grupul nostru să îmi anunț surorile. Ele știu sigur că se vor bucura la fel ca mine. Știu sigur că mă vor încuraja și mă vor face atentă la ce eu nu sunt.

Când dau de necaz mai întâi cer ajutor la ele. Și fie cu o vorbă bună, fie cu un ajutor de orice fel al fi, la ele mereu am găsit alinare. Pentru că mereu sora ta îți va vrea binele. E singura persoană care nu te va lăsa să cazi.

Eu le știu pe ele de când mă știu pe mine. Fac parte din viața mea dintotdeauna și pentru totdeauna. Și așa va fi mereu. Nu mai zic că am mâncat toate aceeași pâine. Sau că am purtat haine una de la alta. Că am rupt toți pantofii mamei cu toc și i-am folosit rujul până băgam degetul după el in tub. Astea sunt cele mai frumoase amintiri pentru mine. Sunt foarte norocoasă să le am în viața mea. Fără ele nu ar fi fost nimic la fel.

Acum sunt rare momentele în care ne întâlnim toate. Și totuși mereu sunt memorabile. Pentru că pentru noi legătura asta contează foarte mult și nimeni și nimic nu o ne despartă. ❤️

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s