Ziua internațională a fericirii (mele).

Azi e ziua internațională a fericirii o zi importantă pe plan mondial.

Dar și pe local, ca să zic așa. Dimineața pe la 8 și ceva acum 7 ani, a venit pe lume un băiețel cu ochi negri cu fălcuțe moi care ne-a schimbat viețile în bine pentru totdeauna. Aveam frisoane la o oră de la naștere. Mă simțeam rău și bine în același timp. Eram entuziasmată să-l cunosc pe cel pe care nu-l știam, dar deja îl iubeam.

Mi-a rămas în minte o imagine de când a venit frăți să-l vadă și s-a așezat tăcut lângă bebelușul de o zi. I-a sărutat obrazul și l-a mângâiat. Știa deja ce trebuie să facă înainte să-i spună cineva. Atunci am știut că viața mea e completă. Cu ei acolo în salon, cu multă bucurie, cu un necunoscut care nu mă speria.

Azi s-a trezit la 7. Și-a cântat singur la mulți ani în timp ce toți moțăiam adormiți. La câteva minute voia să ne jucăm de-a v-ați ascunselea. E fericit din cale afară în fiecare zi. Câteodată nici nu mă mai miră fericirea lui. Și îmi pare rău, nu vreau să mă obișnuiesc cu fericirea, vreau să o percep altfel în fiecare zi.

Are un fel de a se degaja de ce e rău absolut fantastic. Când îl mai cert și vreau să se comporte civilizat îmi spune că sunt brioșica lui. Că mă iubește, spune zilnic de câteva ori. Scapă basma curată mereu. Îi e greu să se alinieze la sistem de când a început școala fizic. Aduce gunoaie în clasă. Cutii de cartoane, bețe, hârtii, toate le găsești la el sub bancă. 🤦🏼‍♀️

El nu trăiește o viață. Trăiește un vis în care e posibil orice. Și să nu te pună sfântul să-i zici că nu poate. Pentru că scoate din sertarul personalității cuvinte frumoase, gesturi și îmbrățișări care te vor face să te răzgândești.

Înainte să-l avem pe el credeam că eu vorbesc mult. Acum, el și-a adjudecat locul de vorbitor neobosit fără mare efort. Citește numerele de înmatriculare de la mașini, inventează nume noi, povestește întâmplări inventate, minte frumos, știe să te facă să zâmbești când îți vine să plângi.

Cred că a fost predestinată nașterea lui de ziua fericirii. Într-adevăr, copil mai fericit decât el nu am mai întâlnit. Pe cât de repede se supără, pe atât de ușor uită. Are o putere enormă de a ierta. Nu există încăpere pe care să n-o lumineze atunci când intră. Când ajunge undeva, acolo ajunge și fericirea.

Băiețelul mamei, îmi doresc să nu te schimbi niciodată. Să împrăștii iubire și fericire toată viața ta. Să rămâi curat în suflet și în privire și toate visurile tale tainice să devină realitate unul câte unul.

Și acum, nu mai pot rămâne aici. Deja mă ceartă că stau să scriu de ziua lui. Am plecat, am de sărbătorit un omuleț de 7 ani. Ziua asta va fi lungă!😊