Am alăptat copiii 2 ani. Fiecare pui cu lăpticul lui

Am alăptat copiii 2 ani pentru că fiecare pui cu lăpticul lui. 😊

Așa moțată cum mă vedeți, toată bucuria vieții mele îmi sunt copiii. În ei am investit tot ce am avut mai bun la mine. Le-am dat timpul meu, nopțile mele, laptele meu.

Prima naștere a fost plină de necunoscut. Am învățat treptat cum trebuie să fiu mamă. Și a fost greu. Țin minte și acum durerile și rănile de când am început să alăptez. Sânii tari, senzația de furnicături, caldura din ei. Atașarea greșită, poate și refluxul primului născut a făcut alăptarea grea și dureroasă, însă tot dorită.

Sânii erau plini de lapte. Era păcat să nu încerc. Și am reușit. A doua oară a fost și mai ușor. Știam deja cum să analizez situația.

Încă păstrăm relația de atașament formată cu ani în urmă.

Studiile arată că părinții aleg să ofere lapte de vacă bebelușilor crezând că: ”este bine tolerat”, ”este sănătos”, ”este natural”. Nimic mai fals. Substituirea laptelui matern direct cu lapte de origine animală este contraindicată copiilor sub vârsta de un an, aceștia având nevoi nutriționale de dezvoltare specifice. Hrănirea copilului sub un an cu lapte de vacă sau de altă proveniență animală poate provoca deficiențe în aportul de substanțe nutritive de bază. Laptele de vacă are un conținut prea mare de proteine și sodiu, suprasolicitând rinichii imaturi ai bebelușului și sistemul lui digestiv, și este, în același timp, sărac în minerale și vitamine esențiale pentru bebeluș.

Laptele de vacă e bun pentru viței. Laptele de capră e bun pentru iezi. Și tot așa. D-aia zic că e “Fiecare pui cu lăpticul lui.”

Sentimentul de atașament pe care îl formează mama cu nou-născutul se realizează cel mai bine prin alăptare. Cum se culcușește el la piept și adoarme sătul din laptele potrivit nevoilor lui, nu are seamăn. Să poți să-i oferi oricât, oricând, lapte la temperatura corectă e și o chestie de economisire timp. Gândește-te că nu ai nevoie de biberoane sterilizate, nu ai nevoie de apă caldă, decât de câteva minute ca cel mic să beneficieze de hrana vieții din corpul tău.

Eu am alăptat aproape 4 ani ambii copii. A fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau pentru ei. Nimic nu se compară cu laptele de mamă, indiferent de specie. E medicament, e sănătate, e confort și e cel mai potrivit aliment pentru copii în primul an de viață.

”Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului promovează alăptarea și susține campania Fiecare pui cu lăpticul lui, considerând că alimentația corectă a sugarului oferă cadrul nutrițional și psiho-emoțional necesar dezvoltării armonioase a sugarului. În aceeași notă optimistă a campaniei, considerăm că un sugar hrănit la sân va fi sănătos, activ și voios, rezistent la provocările mediului extern imediate sau îndepărtate. E important, așadar, ca mămicile să știe că fiecare pui trebuie hrănit cu lăptic de la mama lui” , spune Dr. Michaela Nanu, CS GR.I, INSMC.

Campania Fiecare pui cu lăpticul lui se va derula timp de o lună pe social media, pe www.asociatiasamas.ro și pe www.insmc.ro, unde părinții vor putea citi articole scrise de specialiști și vor regăsi informații despre programul național privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0-12 luni, care nu beneficiază de lapte matern, conform legii 321/2001. Pentru o mai bună informare, se vor organiza și webinarii gratuite dedicate atât părinților, cât și medicilor de familie, prin intermediul INSMC.

E ok să postezi. E ok să-ți faci poze

Pe pagina de Facebook personală am aproape 5000 de prieteni. Pe cea a blogului aproape 4000. Cred că mai mult de jumătate din ei postează frecvent. Restul nu o fac deloc sau o fac destul de rar. De ce?

Poate nu vor să-și expună viața. Poate sunt discreți cu ce li se întâmplă. Dar asta nu înseamnă că nu sunt curioși. Ooo, slavă Domnului, sunt. Sunt online tot timpul. Numai că doar să vadă, nu să posteze.

Altă categorie e cea a celor care se simt rușinați. Nu le place cum arată în poze. Aici e vorba despre cum e făcută poza. Despre cine o face. O poză reușită, n-are cum să nu-ți placă. E vorba de compoziție, de culoare, de vibe. Și mai puțin de trăsăturile persoanei respective.

De multe ori mergem singuri în vacanțe. Fără rușine, rog trecătorii să ne facă o poză. De multe ori mă ofer să le fac celor care nu au cui să ceară ajutor. Și se bucură că le fac. Eu știu că probabil n-o să mai ajung curând în locul respectiv, așa că vreau să am o amintire. Cum o să știu cum arătau copiii mei cu noi de mână dacă nu am o poză făcută atunci când eram fericiți?

Nu e o rușine să postezi pe rețelele de socializare sau să-ți faci poze. Ție sau unui loc. Nu contează. E o realitate a zilelor în care trăim. Așa se obișnuiește acum. Suntem în 2021 și toată lumea face poze. În curând n-o să mai fie ăsta trendul. O să ne mutăm toți spre video. Deja am început, ușor, ușor.

Așa că faceți-vă fraților poze. Nu e nimic rușinos. Dacă toți am intra pe rețele doar să îi urmărim pe alții, ce am mai vedea? Nu mai stați în umbră, e timpul să străluciți. Viața e scurtă, imortalizează clipa fericită. Peisajul ăla frumos. Floarea aia colorată. Cine știe cat timp mai ai sa o mai vezi?

3 fetițe moarte din cauza ignoranței

3 copii morți din cauza ignoranței în România lui 2021.

Cei care au copilărit înainte de anii ‘90, poate puțin și după, au avut păduchi. N-ai cum, mai ales ca fată. Și azi se mai găsesc prin școli copii care au.

Știu, e stigmatizată ideea. E rușinos, acum e altceva, nu mai recunoaștem, dar mie nu mi-e rușine. Am avut. Luam de la animale, de la alți copii, Dumnezeu știe de pe unde. Când ne prindea mama cu așa “infractori” în cap începea ritualul. Se enerva de multe ori. Nu-i plăcea să ne știe așa. Țin minte că bombănea, ea care era mereu blândă.

Punea pe pieptene petrol sau gaz, așa îi spuneam, și ne pieptăna. Apoi stăteam cu părul acoperit câteva ore și gata. Asta era tot. Scăpam. Până data viitoare. 🤦🏼‍♀️ Țin minte și acum mirosul.

Cu câteva zile în urmă s-a întâmplat o tragedie. 3 fetițe au murit. Asta m-a făcut să-mi amintesc de copilăria mea.

S-a întâmplat intr-o comună din Brașov. Mama a vrut să le scape de păduchi pe micuțe cu o soluție antiparazitară folosită la oi. Tatăl fiind cioban, a făcut rost de Tomoxan, așa se numește, și de aici nenorocirea.

S-a folosit într-un spațiu închis. Vaporii au afectat corpurile micuților de 7, 8 și nouă ani instantaneu. Mama și bunica au fost internate, cea din urmă in coma, in stare gravă.

Nu pot să nu mă gândesc la ce simt părinții. Nici nu e vorba de neglijență aici. Poate doar de ignoranță. Vina lor e discutabilă. Sunt absolut convinsă că ei au vrut binele, nimeni nu s-a gândit la tragedia care avea să se întâmple.

În România se moare din ignoranță, mai mult decât din sărăcie. E trist. E grav. E prea greu să faci față unei realități cum e asta. Sunt mâhnită. În seara asta îmi îndrept gândurile către părinții în doliu care își conduc pe ultimul drum toată speranța vieții lor. Nici nu vreau să mă gandesc ce e in sufletul lor. Ce vină o să poarte cu ei toată viața… E cumplit.😔