
Așa a devenit în zilele noastre căsătoria, un chin. Un chin în care mulți aleg să trăiască de bunăvoie, de dragul copiilor, de rușinea lumii, de lene, de nepăsare.
Arunc un ochi pe Facebook și deja pot să spun doar din postări, cine nu se înțelege bine cu soțul/soția. Și nu știu de ce, de cele mai multe ori, timpul îmi dovedește că am dreptate. E atât de evident, totul.
Omul în natura lui ca ființă umană nu e monogamă. Își dorește varietate și schimbare. Știu, o să mă contrazică din nou femeile. 😀 Totuși nici singuri nu putem trăi. Suntem ființe sociale care au nevoie de oameni, au nevoie să iubească și să fie iubiți.
Așa se face că ne căsătorim. Pentru motivul acesta apar și copiii. Din nevoia de iubire. Și cădem apoi ușor în capcana comodității. Vorbele frumoase s-au spus înainte, când eram la început. Gesturile de dragoste, tot atunci. Și atunci căsătoria a apărut din nevoia de a ne garanta cineva ca ne va iubi mereu.
Partenerul trebuie mereu să fie acolo. Că doar și-a luat angajamentul acesta la început. Nu mai contează altceva. Tu ai promisiunea făcută, nu-ți mai pasă. La ce să te mai aranjezi? La ce să mai cucerești ceva ce ai deja? Merge și așa. Rutina e alt dușman. Nu mai comunicăm decât chestii de “Logistică”, cum bine spunea cineva într-un articol. Așa se face că ne plictisim. Ne trezim în fața unui străin pentru care avem mai multe resentimente și frustrări, decât gesturi de iubire. Căsătoria devine un chin. Nu mai ai subiecte de discuție. Te enervează la orice pas. Parcă te sufoci, vrei să pleci, dar te gândești si la copii. Și poți trăi o viața întreaga așa.
Asta dacă nu intervine divorțul.
Nimeni nu a mai făcut niciun efort. Cineva s-a îngrășat prea tare, cineva a flirtat cu altcineva, cineva a uitat să se mai dea cu parfum și tot așa. Apoi vezi oameni care sunt așa cum ți-ar plăcea ție. Dar nu gândim că de fapt și cu ei s-ar putea întâmpla la fel. Poate fi doar o chestiune de timp.
Dacă unul dintre ei mai face eforturi chiar și căsătoriți de ani buni, e de apreciat. Trebuie păstrat și trebuie comunicare serioasă în punctele care necesită îmbunătățire prin efort comun.
Că apoi ,după divorț toată lumea se schimbă. Ați observat? Își schimbă culoarea părului, slăbește foarte mult, se îmbracă mai decent sau mai provocator. Ori merge la sală și își tonifiază corpul, bea apă mai multă, face cursul ăla pe care și l-a dorit mereu, se machiază diferit, etc. După divorț se observă îmbunătățiri substanțiale. Pe care le-ar fi putut face încă din timpul căsătoriei. Și nu se mai ajungea aici. Dar, ce să zic? Evoluăm diferit, gândim diferit. Dacă însă vrei să-ți păstrezi partenerul/a trebuie să îți menții interesul pentru tine în special. Și apoi să-i amintești în fiecare zi de ce te-a ales la început, prin atitudinea pe care o ai zilnic fața de căsnicie.
Cuplurile care au o fundație solidă în care există comunicare, iubire și dorință, pot înfrunta orice obstacol. Cine nu, se destramă la prima bătaie de vânt.
Dacă au dispărut dintr-un cuplu, pasiunea și intimitatea și a mai rămas doar stupidul de angajament indiferent de care-o fi, atunci chin mai mare nu există pe lumea asta.
Sau, dacă unul trage de carul relației, iar celălalt doarme bine merci crezând că merge și așa, atunci ce mai poți zice decât că: mai bine singur și liniștit, decât singur în doi.
Într-o relație trebuie eforturi colaterale, altfel unul se distrează, iar celalalt suferă și plânge; ori din punctul meu de vedere, acesta se poate numi orice, mai puțin relație.
Numai bine îți doresc !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Numai impreuna se pot rezolva lucrurile. Depinde dacă sunt ambii in aceeași direcție, ori cu timpul oamenii evoluează diferit și uita pentru ce au pornit impreuna la drum.
ApreciazăApreciază
… Pentru că orice hîrtie plafonează… Cum ar veni, „te vezi cu sacii în car”, ai bifat ceva, ești ok din pdv social. Să vezi ce grijă am avea unii de alții, dacă ne-am vrea cu adevărat și n-ar mai fi hîrtii 🙂
Și la un serviciu, de ex, e la fel. Odată ce te-ai aranjat, nu mai faci curte lui cutare sau cutare șef. Etc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bun exemplu ai dat. Așa e societatea, ne supunem normelor și apoi uitam motivul pentru care ne-am promis unii altora. 😔
ApreciazăApreciat de 1 persoană