Țin minte când eram mici intr-o vară. Eram toate patru pe sală. Așa îi spuneam camerei care dădea spre camera bună și spre dormitorul nostru. Voiam să mâncăm și noi o înghețată. Evident, nu aveam bani suficienți. Ne-am numărat mărunțișul strâns și tot ne mai trebuia. Atunci, am avut idee să mergem la maica să-i cerem. Ne-a dat săraca din batista ei legată în patru colțuri, restul care ne mai trebuia.

Am mâncat-o acolo toate. Nu ne-am certat, fiecare lua cu lingurița câte puțin. Gustul intens de vanilie pe care mi-l amintesc… parcă îmi vine și acum apă în gură.

Așa mici și sărace. Dar atâta iubire a fost în înghețata aia, că nu o să uit niciodată.

Ne făceam papuci din lemne. Mergeam vara la fân ziua și noaptea la discoteca. Dădeam cu mătura curtea aia imensă în fiecare sâmbătă. Nu ne lăsa tata să stăm degeaba niciodată. Ajutam în atelier, aveam porți de șlefuit. Culegeam zarzăre, pere, mere, eram prin toate grădinile ca niște albine. Aveam treabă mereu, nu aveam voie la poartă, decât poate la sărbătorile alea mari. Îl știam de frică, dar nu ne-a învățat de rău.

Arse de soare, muncite, dar fericite. Am avut o copilărie frumoasă. As da orice să trăiesc perioada aia. Când stăteam în dormitor câteodată și era atât de liniște. Auzeam doar câte-o mașină pe drum din când în când. Era cald mereu acasă. Iarna dogorea soba ca în povești. Vara ardea soarele atât de tare încât ne trimitea la scăldat.

Sunt amintiri de neprețuit cu surorile mele. Eu sunt a patra intre ele. Și ele mereu mi-au purtat de grijă. Fiecăreia în parte am pentru ce să-i mulțumesc. Fiecărei îi port un respect deosebit. Pe toate le iubesc cu toată inima mea. Și așa o să fie mereu. Mă bucur că nu i-a ieșit mamei faza cu un băiat. Să fim mereu așa noi, patru surori blonduțe. Cu rochițe de Paști, făcute de mamaia. Așa o să-mi amintesc de noi mereu.