“Spare”, cartea unui prinț

“Spare” cartea momentului, așa cum am înțeles-o eu.

Am primit-o chiar în ziua lansării. Am fost uimită, m-am bucurat. Voiam să știu exact suflul poveștii așa cum sună ea de fapt.

Am ascultat multe interviuri. Am urmărit documentarul Netflix și sunt o devoratoare a poveștii, dar și a tot ce ține de familia regală a Marii Britanii.

Harry a fost cel care a rupt o barieră. A avut nevoie de mult curaj să facă asta. Curaj pe care l-a găsit la independenta Meg. Sau poate intr-o stare de instabilitate mentală cauzată de stresul postraumatic ca urmare a războiului în care a luptat.

Să fie acceptată soția acriță , divorțată, de altă cultură și cu alte principii, mi s-a părut ceva matur din partea reginei. Ceva puternic, o șansă de a arăta lumii că nu sunt așa “lupi răi” cum se spune. Corul gospel de la nuntă, blândețea și suportul lui Charles, la fel. De fiecare dată când a greșit, tatăl i-a luat partea. Știa cum arată tinerețea și cât de mult poate greși un copil până devine adult. Spune că banii nu erau suficienți. În același timp, avea tot ce își dorea, poate chiar mai mult dacă își permitea și cocaină, drogul bogaților.

Modul în care o descrie pe cea care l-a făcut să-și piardă virginitatea e scandalos. Sexist și nemilos la adresa femeii, recunosc, nu mi-a plăcut.

Copilul lăsat singur prea mult, cel care nu a fost vindecat de moartea mamei, care nu a vrut să fie educat corect, deși a beneficiat de cele mai bune resurse din lume, acela a scris cartea. Nu omul matur care spune că vrea să-și apere familia.

Când spui câți oameni ai omorât în război, practic le pui o țintă tuturor din familie. Nu așa îi aperi. Când rulezi giointuri după ce adorm copiii, nu mi se pare că îi protejezi.

Are dreptate pe alocuri. Chiar cred că i-a fost greu. Dar s-a grăbit spre libertate fără să se gândească prea mult. Și cred că într-un fel regretă. Nu sunt convinsă că și-a găsit liniștea. Nu așa arată liniștea, cum o descrie el. Înțeleg și de ce a scris. Pe de o parte pentru că are nevoie de bani și vrea să își spună partea de adevăr, iar pe de altă parte pentru că știe că n-o să-l contrazică nimeni. Motto: “Nu te plânge, nu explica” al familiei regale, i-a dat încredere.

Plecăciunea descrisă de Meg în documentar și cea descrisă de Harry în carte, nu au nicio legătură una cu alta. Tind să-l cred pe el, ea e totuși o actriță care a exagerat și a vrut să se dea în spectacol. El a spus că a fost naturală și discretă, nicidecum așa cum a arătat ea.

Scena din spital, înainte de nașterea primului copil a fost cel puțin neobișnuită. Camera era înconjurată de lumânări electrice (cele folosite la cererea in căsătorie), iar pe o măsuță portretul mamei decedate. Spune el, decizia lui Meg. Mi-am imaginat tabloul, nu mi-a plăcut. Ce sens avea toată drama asta?

Să fugi de presa care nu-ți respectă viața privată și să mergi în altă țară să te înconjori tot de presă… nu știu ce să zic. O să ajungă să nu mai aibă ce povesti la un moment dat.

Oricum, cartea e frumoasă. Are un aer tineresc. E ceva inedit. Până acum nicio față regală nu a mai făcut așa dezvăluiri intime. M-am pus în locul lui și nu cred că aș fi putut merge atât de departe. Repercusiuni vor fi, dar nu pare să-i pese. Susțin în continuare că îi lipsesc mult rudele de sânge și locurile în care a crescut mai mult de 30 de ani. Caută atenția pe care n-a primit-o când trebuia.

Sper să-și găsească liniștea și să rămână treaz. Are doi copii frumoși și totul depinde de el. Sper de asemenea, să aibă o căsnicie lungă și să ajungă la relații mai bune cu fratele lui. 😊

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s