Mergem cu toții la Feeric Fashion Week

Azi se da startul celei de a zecea ediții a festivalului de moda Feeric Fashion Week.In perioada 17-23 Iulie, iubitorii modei își dau întâlnire in câteva locații minunate din Sibiu cum ar fi: lacul Grădinii Zoologice, cariera de piatra de la Turnu Roșu și tramvaiul Sibiu-Rășinari și multe altele. 

Tineri creatori de moda își vor expune colecțiile in cadrul acestui eveniment, iar cel mai talentat dintre aceștia va pleca acasă cu o bursa completa oferită de Feeric Fashion Week și Instituto Europeo di Design din Milano.

Săptămâna modei de la Sibiu este considerată cea mai importantă din întreaga Europa de Est datorită numărului designerilor înscriși dar și datorită calității colecțiilor prezentate.

Ediția din anul acesta vine cu foarte multe noutăți. 

Are o baza solida nu numai in Europa dar și peste ocean. Gala Feeric, care va avea loc in ultima zi, va fi prezentată de un invitat special, vedeta americană Derek Warburton. America susține Feeric Fashion Week prin participarea vedetei americane pe tot parcursul festivalului, așadar dacă va doriți poze împreuna o puteți face nu numai in cadrul Galei. 

In prima data in România, in cadrul evenimentelor de fashion, pe pasarelele festivalului din acest an va defila și unul dintre putinele modele transgender din lume, Petr Nikta.

Vestea mare pentru mine și pentru cititorii mei este ca anul acesta sunt invitata sa particip ca și blogger acreditat. 

Sunt atât de curioasa de ce o sa întâlnesc acolo, încât nu mai am răbdare sa ajung. Sunt onorata sa particip la un eveniment așa mare și important pentru moda românească și Europeană. Chiar dacă sunt mămica, am responsabilități multe și nevoie de timp din ce in ce mai mult, nimic nu ma retine sa-mi iau familia cu mine. 

Mami se pune la zi cu tendințele, copiii sunt alături de noi, ieșim in oraș la distracție și toată lumea e fericita. 

Nu știu in ce zile voi fi prezenta, depinde cum ma voi putea elibera, însă o sa va țin la curent cu tot ce se petrece acolo. 

Detalii despre fiecare prezentare mai puteți afla pe pagina de Facebook a festivalului.

Voi va protejați copiii in mașina? 

Drumurile dese pe care le facem cu copiii in mașina, nu sunt intotdeuna atât de distractive pe cât par. Trebuie tot timpul sa inventam jocuri ca sa le ținem viu interesul pana la destinație. De cele mai multe ori, cânt pana răgușesc ca sa-i anim. Sau ca acum o săptămâna, când ne întorceam de la mare și am avut mers in mașina cu doi năzdrăvani aproape 10 ore. La un moment dat soțul ma întreabă dacă știu ce fac? Mirata de întrebare, mi-a răspuns tot el, râzând. Cu vocea cântam ca un măscărici „The wheels on the bus”, cu o mâna gesticulam dansul cu închis și deschis de usa, cu învârtit de roti, iar cu cealaltă îl masam pe cel mare care se văita intr-una de o durere de picior. 

Faceam firesc atâtea in același timp încât nici nu realizam ca era și cântăreț și dansator și maseur personal deodată. Nu mi-era greu, chiar dacă pare epuizant. Fătuca celui mic care zâmbea mulțumit si ca lui mami ii place cântecul lui preferat, precum și mulțumirile celuilalt pentru masajul relaxant meritau tot efortul. Mai ales ca ii știam in spate in siguranța. 

O secunda de neatenție poate duce la adevărate dezastre dacă ei nu sunt in sisteme speciale. Poți fi cel mai bun șofer din lume, poti avea încredere totala in abilitatile tale de condus, însă nu poți stopa imprevizibilul, mai ales ca poti fi implicat in in tragedii absolut involuntar, cauzate de ceilalți participanți la trafic. 

Am face orice sa-i stim in siguranța. Le-am cumpărat chiar și un pat de mașina , ca sa poata dormi noaptea ori la prânz. 

Mașinile noastre sunt dotate cu scăunel și înălțător potrivit fiecăruia pe vârsta , iar ei le folosesc așa de natural încât îmi vine sa-i mănânc. Nu protestează, sunt obișnuiți sa le folosească, iar noi putem sta liniștiti ca-i stim in siguranța. 

Siguranța copilului in mașina și călătoriile va fi și tema următoarei ediții a Modern Dad’s Challenges. Stiti voi, nu mai e nevoie sa va spun; evenimentul acela dedicat tăticilor implicați de la care vine soțul meu noaptea foarte entuziasmat. La ediția de pe 5 Iulie se va discuta despre importanta singurantei celor mici in mașina și mai ales in călătorii. 

Încă va mai puteți înscrie aici.

Nu ratați un eveniment antrenant pentru tătici, de la care veți pleca mai bogați in informații dar și in cadouri. La ediția aceasta vor fi prezente multe Branduri partenere( ErFiGracoErFiPampersNestleGoodyearHappy Cinema)care sunt sigura ca vor avea câte o surpriza pentru cei prezenți. 

Ne vedem acolo! ❤️

Creditul a fost soluția potrivită pentru mine 

Oamenii de rând care au nevoie de o casa, o mașina sau un bun necesar care costa peste posibilitățile financiare pe care le poseda, sunt nevoiți sa recurgă la credit financiar. Dacă nu te ajuta parintii, nu ai alt venit in afara de salariul lunar, nu te poți descurca și nu poți evolua prea mult. Vrei nu vrei, ajungi in viața intr-un punct in care esti nevoit sa te împrumuți. Fie ca e banca, fie ca e credit luat printr-o institutie nebancara, pentru o nevoie neprevazuta aceasta e o posibilitate reala. 

Nu știu ce am făcut sa merit in viața atâtea binecuvântări. Poate ca încerc sa ma înconjor numai de persoane cu un vibe pozitiv sau pentru ca nu renunț aproape niciodată la ce îmi doresc sau poate ca pur și simplu Dumnezeu ma iubește așa imperfecta cum sunt. Cert e ca încet, încet, tot ce ma înconjoară pare sa prindă conturul visurilor mult dorite. 

Și cum nu am devenit bogata peste noapte,  nu am nici părinți bogați, nici rude care sa ma împrumute cu sume așa de mari, am recurs si eu la un împrumut, iar acum laptopul cel mai drăguț din lume, la care nici nu visam in urma cu un an, a venit in casa mea sa ma ajute sa scriu mai mult și mai bine. 

Nu mi-e rușine sa recunosc ca am apelat la soluția aceasta, pentru ca datorită creditului mi-am îndeplinit dorința care părea ca nu se va concretiza curând. 

Am intrat aici,  am aplicat numai cu buletinul, iar în maximum 60 de minute, am primit răspunsul favorabil. Mi-a plăcut programul lor, chiar și în weekend se lucrează 24 de ore din 24 e mai ieftin decât toate celelalte credite rapide de pe piața și modalitatea simpla online de aplicare.


Nu insist ca e bine ca toți sa procedeze așa, însă dacă te afli intr-o situație delicata și ai nevoie de ajutor financiar rapid, sau dacă pur și simplu nu ai răbdare sa strângi bani pentru lucrul mult dorit, atunci aceasta alternativa e la îndemâna oricui. 

Eu am ales sa nu mai aștept, iar acum ma bucur de laptopul care ma va aduce mai aproape de ceea ce vreau sa devin. 

Viața e scurta. Zâmbește cât încă mai ai dinți

Unul din visurile de îndeplinit in anul 2017 este sa am o dantura perfecta.  Nu ma îndoiesc ca asta ma va costa bani mulți si timp și mai mult. Chiar dacă in poze pare ca am dinții frumosi, nu sunt nici pe departe așa. 

Va povesteam intr-un articol prin toamna, pe care îl puteți găsi aici, când am scris despre cina luată împreuna  cu frumoasa Carmen Negoita , ca am plecat de acolo absolut fermecată de zâmbetul ei. Așa dantura curată, perfecta și îngrijită, rar mi-a fost dat sa văd. Și cum se încadra cu trăsăturile ei naturale… ce sa mai? Era frumoasa rău, cu trăsături finuțe atat de delicata.  Dantura ei m-a fermecat și mi-am promis ca orice s-ar întâmpla eu o sa fac tot posibilul sa arate și a mea fix la fel.

Imi pare rău ca nu vad încă nici o posibilitate financiară sa ma apuc de treaba, ca la cât am de lucrat cred ca o sa fie necesar sa ma împrumut, sa amanetez ceva. Știm cu toții cât de scumpe sunt serviciile stomatologice, nu mai e un secret pentru nimeni ca asta e printre principalele  motive  pentru care se tot amâna vizita la dentist. 

Am avut o încercare de a trece la fapte, anul trecut, când un medic mi-a promis marea cu sarea apoi m-a băgat in ceata complet. După ce ca trebuia sa merg pentru radiografiile dentare la câțiva km de cabinet, mi-a mai și nenorocit o măsea. Inițial mi-a pregătit-o pentru legarea de alta măsea care urma sa fie lângă ea, iar apoi a spus ca de fapt nu mai poate face nimic, pentru ca dintele vecin nu poate suporta legătura. Asta după ce îmi găurise măseaua buna. Nu era mai bine sa verifice toate legăturile înainte sa-mi pregătească măseaua pentru legatura? Zic și eu. 

De frica sa nu pățesc și altceva din cauza neatenției medicului, nu am mai continuat colaborarea cu clinica respectiva. Ma costa timp și bani și culmea și masele. 

Oricum, acum știu ce am de făcut, știu la ce sa ma aștept și mai ales, știu ce sa cer. Eu am nevoie de un profesionist cu care sa comunic ușor, care sa înțeleagă ce îmi doresc, iar înainte de a-mi „maltrata” și bruma de masele pe care le mai am, sa se uite de doua ori. Nasterile băieților, la un interval relativ scurt una după alta și anemia pe care o tot car după mine de ani întregi, au lăsat răni adânci in dinții mei și așa șubreziti de vreme. Ideal ar fi sa existe și un sistem de plata in rate, pentru ca toți oamenii sa poata beneficia șansa de a avea o dantura corespunzătoare. 

Mi-ar plăcea ca acea clinica sa fie dotata corespunzator cu tot ce e necesar chiar acolo in incinta, sa nu fie nevoie sa ma plimb pe la alte clinici pentru radiografii sau alte servicii. Sa fie primitoare, cu personal bine pregătit, cu oferte pentru orice buzunar exact cum am găsit la Crystal Dental Clinic.

Oricum, dantura e un soi de carte de vizita. E primul lucru care iese in evidentă atunci când întâlnim pe cineva și doar o singura data putem face prima impresie. Degeaba arați trăznet dacă in gura ai dinte lipsa, gaura, pauza. I-ați inima in dinti și treci pe la un cabinet.

Și fie ca ii repari sau nu, viata e scurta, eu zic sa zâmbești cât încă mai ai dinți.

Sunt mămica și am îndrăznit sa merg la Modern Dad’s Challenges


Sunt mândra sa fiu partener media pentru a doua oară la întâlnirile Modern Dad’s Challenges. Cred mult in puterea de informare a taților ca și reușită in formarea unei noi familii. 

Un tătic informat nu va judeca, nu va pune prea multe întrebări, va da o mâna de ajutor și informat fiind de modalitățile pașnice de educație va aduce liniștea in familie.

 La prima ediție a întâlnirii acesteia intre tătici a fost doar tati. A venit acasă pe la 11 noaptea binedispus și iubitor da-mi venea sa-l suspectez de alte alea. Ilegale, dacă ma înțelegeți. 

Ma rodea curiozitatea, ceva de nedescris. Ce-o fi făcut, frate, asta acolo de a venit așa vesel? 

Mi-am pus in gând ca data viitoare sa-l însoțesc orice ar fi ca sa pot afla motivul adevărat. A picat la fix a doua ediție, intr-o zi in care am mai avut un eveniment in prima parte a zilei. 

Organizatorii s-au ocupat de acest eveniment, pot spune, impecabil. Intotdeuna când merg la evenimente nu caut zona de Food&drinks ci mai degrabă cunoaștere și socializare. Ei, bine, aici ai parte de mult mai mult. 

Am găsit aici tătici tineri, cu dorința de cunoaștere, implicați și zâmbitori. Vorbeau, se împrieteneau, erau deschiși și mai mult decât dornici de informare.

Părinții au fost angrenați in jocuri de câte doi, ceea ce i-a făcut sa se împrietenească instant. 

Invitații au fost deliciul întâlnirii. Informați și degajați au mizat mai pe latura ludica și distractivă a jocului și au povestit mai mult din perspectiva proprie ce înseamnă și cum percep ei jocul. 

Profesorul de joaca a fost cel puțin genial. Îl cunosteam din spectacolele Itsy Bitsy dar acum am avut șansa sa-l cunoaștem cu adevărat. Râsetele tăticilor a fost ingredientul de baza al serii. Cel care a reușit sa descreteasca frunțile tuturor cu stilul sau inconfundabil a fost Profesirul de joaca de la leon Macadan. 

Tema ediției a fost „Psihologia jocului tata-copil. S-au abordat toate subiectele pe aceasta tema. De la joaca cu nou născuți de câteva zile pana la joaca cu școlari sau chiar preadolescenți. Tăticii s-au dovedit a fi super incantați de tema, interveneau cu întrebări, erau implicați și mai ales curioși sa afle noi metode de abordare. 

La un moment dat chiar a trebuit sa joace un joc, sa formeze perechi de câte doi și sa răspundă la câteva întrebări.

Vai, nu știți cum s-au bucurat. Ce zumzet de voci de tătici a cuprins încăperea și cum râdeau de răspunsurile date. S-au jucat cu toții. Ba au câștigat și foarte multe premii, puse in joc de sponsorii evenimentului. 

Eu am fost in inspecție mai mult de curiozitate, ca prea era soțul încântat de ce se întâmplase la prima ediție. Am vrut sa ma conving singura și i-am dat dreptate. Sofia,  „capul răutăților”, cea datorită căreia o încăpere de tătici au dat in mintea copiilor, chiar face o treaba buna. 

Dacă nu ma credeți, mai aveți o șansa la următoarea întâlnire care va avea loc pe 7 Iulie. Atunci se va vorbi despre siguranța copilului in familie și călătoriile” , iar soțul meu abia așteaptă.

Moștenirea lui n-o mai vrea nimeni 

Am ajuns la poarta lor, după un drum de aproape o ora, care șerpuia printre dealuri aducând un miros de proaspăt și curat in mașina. 

Aveam in gând sa nu deranjez prea mult, ma interesa mai mult povestea din spatele proiectului care tocmai se încheiase după 5 ani de munca. Ma mustram in gând ca nu apucasem sa cumpăr ceva in semn de mulțumire pentru ca m-au primit. M-au întâmpinat zambitori și amabili și au întins o masa afara lângă leagănul din lemn, parca intenționat, sa ma facă sa ma simt mai prost ca venisem cu mâna goală. 

      „Proiectul care avea sa le ușureze munca și sa le insufle o noua putere de munca putea deveni realitate.”

Știau deja ce ma interesa, așa ca i-am lăsat sa-mi povestească, fără sa fie nevoie sa întreb.

Auzise prima data despre posibilitatea de a accesa Fonduri Europene, la oraș, când a fost la cumpărături. Era o idee buna, chiar folositoare pentru ca oricum aveau foarte mult pământ pe care îl îngrijeau in fiecare an. Un ajutor din partea comunitatii europene ar fi fost mai mult decât bine venit.

N-au știut, însă, ca urma o perioada dificila  la care nu se așteptau . Perioada strângerii documentației, l-a obligat pe inițiatorul proiectului, sa facă peste 60 de drumuri, la aproape 50 de km distanță pana la Pitești, orașul reședinței de județ. Intrase in hora, trebuia sa joace. 

In fond, era un efort pe care îl făcea pentru ei, pentru usurarea muncii lor. Avea nevoie de utilaje noi, performante. Avea nevoie de bani pentru forța de munca, pentru ultimele inovații in agricultura și  trebuia sa reușească. Pentru el munca era cea care îl ținea in viața, îl făcea sa se simtă  viu și folositor pământului pe care-l călca.

Piedici nu erau numai de ordin administrativ ci și de ordin birocratic. Era trimis la foarte multe ghișee, actele păreau ca nu sunt in regula, nici atunci când chiar erau. Regulile jocului se schimbau foarte des, uneori il descurajau, dar trebuia sa o scoată la capăt, nu voia sa renunțe. 

A fost greu, dar nu imposibil. Livezile cu meri, aveau nevoie de banii aceștia ca sa renască. 

Povestește repede, tornada de informații ma cuprinde, abia reușesc sa notez câte ceva. Câteodată uit, ma las vrăjită de șirul întâmplărilor, de avalanșa de termeni pe care și i-a însușit odată cu noua funcție. 

A fost încântat cand a fost trimis sa urmeze cursuri de specializare. A devenit devenit Tehnician agronom si mai apoi Manager la propria firma. Totul a fost făcut ca la carte.

A fost o oportunitate fantastica sa poata beneficia de suport și informare. Mai ales gratis. Asta l-a uimit și l-a bucurat cel mai mult pentru ca deja investise prea mult.

Cunoaște foste multe persoane care au încercat sa spargă tiparele și sa înșele statul, dar credinta lui de om simplu și muncitor nu l-ar lasa niciodată sa recurgă la tertipuri. 

A reușit in final sa obțină finanțare in valoare de 10.000 de € din partea Uniunii Europene pentru proiectul „Micul Fermier Autohton”. I-a drămuit cum a știut  mai  bine. A cumpărat plug nou, a cumpărat un tractor și instalație necesară la stropitul pomilor. Avea acum 7 hectare de pământ cu pomi fructiferi pe care trebuia sa-i facă mai roditori ca oricând. 

Și i-a făcut, dar fără prea mult folos, spune el. 

Comercianții preferau sa cumpere mere „ceruite” din străinătate, pentru ca se stricau abia după câteva luni. Pe nimeni nu mai interesa gustul mărului de alta data. A fost nevoit sa le vândă pe un preț de nimic, numai sa se elibereze stocul. Muncise cu soția, cot la cot, așa cum o făcuse de o viața. Ma gândesc acum, ca poate asta i-a ținut împreuna, lupta asta pentru un scop comun. 

Mergem puțin in deal, deasupra casei, ca sa imortalizez imaginea unei frumoase livezi. E foarte amabil, asemeni unui bunic care îți arată o comoara pe care o vrea lăsată moștenire. Simt brusc in povestirea lui, gustul amar al înfrângerii.

         „Insufletirea cu care a pornit la drum atunci când a început proiectul, a dispărut ușor sub povara bătrâneții și a neputinței.”

Durata proiectului s-a încheiat deși s-a întârziat cu un an ultima plata. Acum are posibilitatea sa-și extindă mica afacere, pentru ca poate beneficia de un ajutor in valoare de 40.000 €. L-am întrebat ce are de gând sa facă. 

Se gândește o clipa și imi spune resemnat: „Sa renunț!”

 Are mult peste 60 de ani. A ajuns la vârsta la care nu-l mai țin puterile, deși sufletul e încă tânăr. Nu mai poate continua pentru ca asta ar însemna sa ia in arenda mai mult pământ, mai multă munca. Ajutor nu-i de nicăieri. Copiii nu sunt aproape sa-l susțină, au toți treburile lor, familiile lor și nu sunt interesați de agricultura. Chiar au stat de vorba cu toții, sa știe dacă ar fi de acord sa-i dea o mâna de ajutor. L-au refuzat pe rând, nimănui nu-i place munca fizica. 

El nu mai poate lupta de unul singur. Probabil o sa vândă utilajele, o sa vândă si pământul, dacă l-o vrea cineva. 

Îmi dau seama repede cât de rău ii pare. Moștenirea și truda lui de o viața, n-are cui s-o lase; n-o vrea nimeni. 

Esența se pare ca nu mai contează de mult timp. Astazi conteaza doar aspectul. 

Am vrut sa scriu aceasta poveste adevarata in speranța ca cineva, oricine, care are putere și voința de munca se poate implica. Ajutor din partea statului exista, posibilități sunt enorme, trebuie doar sa îți dorești cu adevărat, sa fii pasionat și sa îți placa sa vezi roadele muncii tale.

Mai multe detalii despre proiecte pentru agricultura accesibile oricui, puteți găsi aici.
Sursa foto: arhiva proprie.

La concursuri nu suntem cei mai buni, dar au o șansa copiii voștri 


Aproape in fiecare zi, la noi in casa se desenează. Din mânuțele lor micuțe ies fel de fel de povesti, de întâmplări, care mai de care mai interesante. Băiatul cel mare are o imaginație fantastica. Nori furioși, soare zambitor care ii calmează, comori, pirați, bărci, submarine, toate prind viața pe planșa lui. Așa ca am decis sa mergem la un concurs. 

Era prilejul perfect sa petrecem timp doar noi trei, fără fratele mai mic care atrage atenția tuturor, sa socializeze și sa facă ce-i place lui cel mai mult. 

Liviana Tane, cea super răbdătoare, a avut grija de ei, timp de o ora, la un atelier de storytelling, la care ar fi trebuit sa deseneze o poveste. Super simplu, face asta aproape in fiecare zi. 

Ei, bine, in ziua fatidică, peste o ora primesc informația de la tati ca el nu a desenat nimic. Am mers la el și l-am încurajat sa deseneze, ceva, orice. N-am pus presiune pe el, i-am șoptit doar ca face o treaba grozava și a fost de-ajuns. Era foarte influențat de ceilalti copii de pe lângă el, se oprea la fiecare 10 secunde sa asculte ce vorbesc și sa se uite cum procedează ei. Era emotiv și ma cauta cu privirea des, avea nevoie de mine. 
Mi s-a părut extraordinara nevoia lui de iubire in momentul acela, de acceptare și de ajutorare. Am rămas lângă el pana la final. Nu era important sa facă o lucrare nemaipomenita, era important sa se simtă bine cu el însuși și sa se distreze. Faptul ca participa la un așa eveniment important era de ajuns pentru mine. 

Aici, însă era vorba și despre un concurs, Atelierele Imaginației CN, inițiat de cei de la Cartoon Networks. A desenat frumos pana la urma, a făcut cea mai frumoasa poveste pentru mine, dar nu cred ca e cea mai buna pentru juriu. Am plecat acasă cu experinta primului concurs și nu numai, pentru ca peste o sapatamana a recunoscut in parc, unul dintre ceilalți copii participanți, deci socializarea a fost cu folos. 

Vestea buna e ca pot avea o șansa copiii voștri talentați. 

Pe următorul site veți găsi informațiile necesare pentru participare și tot acolo puteți urca lucrările micuților voștri :http://imaginationstudios.cartoonnetwork.ro. Se va premia câte o lucrare câștigătoare pentru fiecare din cele trei categorii, desen, scenariu sau animație. Marii câștigători ai celor trei categorii vor primii cate o tableta grafica dar și alte premii Cartoon Network. Mai aveți timp pana pe 2 Iulie. 

Succes tuturor copiilor!
P.S: cum se vede și in poza, in ziua aia, ne-am distrat toți trei. Not! 😂

Previous Older Entries