Surprize la domiciliu în tot județul Argeș

Vă zic că sunt bine, mulțumesc!😊 Am lucrat la un nou proiect care se numește Surprize la domiciliu județul Argeș VIP în tot județul Argeș, dar și în împrejurimile acestuia.

N-am mai scris de ceva timp. Și nu pentru că am fost foarte ocupată, ci că mi-am prioritizat altfel agenda.

Am vrut un echilibru în tot ceea ce fac. E o perioadă nu tocmai ușoară. Chiar dacă sunt în vacanță oficial, mă pregătesc de niște schimbări care o să ne afecteze pe toți. Și pentru asta trebuie sa fie totul organizat. Copiii au nevoie de mine. Din ce în ce mai mult. Deși sunt lângă ei mai mult decât am fost vreodată în toată viața lor, ei vor mai mult și mai mult.

De multe ori vorbesc cu adulți și mă întrerup. Pentru că au învățat că mami e la dispoziția lor acum. Trebuie să mai stabilim niște reguli, dar câteodată, când e discuția plictisitoare să știți că îmi fac un bine.😜

Între timp, am trecut cu bine de sesiune, nu ca semestrul trecut.🤣 Pot să spun că primul an a trecut. Parcă nu mai sunt așa speriată, am mai multă încredere.

În fine, ce voiam să vă spun de fapt e despre un nou proiect la care am lucrat în ultima vreme. Se numește Surprize la domiciliu și e valabil în tot județul Argeș și în împrejurimile acestuia.

Ce înseamnă asta? Păi, mie îmi plac surprizele. Nu întotdeauna, nu alea nasoale, dar în general îmi place să fiu surprinsă plăcut. Și îmi mai place să le dăruiesc oamenilor ceva memorabil. A, și să îi emoționez, vreau să văd lacrimi de fericire. Voi cei care ați lăcrimat măcar odată la ce am scris, știți că am “darul” ăsta. De aici s-a născut ideea.

Practic, cei care nu sunt lângă cei dragi la un eveniment important, apelează la mine.

Ce fac eu? Mă ocup ca toate dorințele lor să devină realitate, iar cei dragi să-i simtă aproape pe cei care sunt plecați.

Primul eveniment a fost special. O să vedeți și voi cam cât de special în filmarea de pe pagina de Facebook a proiectului.

Roxana, fiica plecată de 8 ani în Spania, a vrut ca mama ei să primească un cadou din partea ei. Așa și fost, mama surprinsă de noi, pentru ca habar nu avea cine suntem, de tort, flori și toată atmosfera a fost cea mai fericită și emoționată. Mai să nu ne lase să intrăm la început.

Vă spun, mare bucurie îmi aduce proiectul ăsta. Mi se pare cel mai frumos lucru pe care îl poți face pentru cineva.

Așadar, dacă vreți să surprindeți plăcut pe cineva, eu garantez emoția unei surprize așa cum va doriți. ❤️

M-ar ajuta un feedback de la voi, dacă ați văzut filmarea. Ce ziceți? Vă place? Să merg înainte?

Între timp ne vedem ca de obicei pe rețelele de socializare.

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=100063563079051

Instagram: https://instagram.com/annazidezi?igshid=1lo13mzf0o03u

Am alăptat copiii 2 ani. Fiecare pui cu lăpticul lui

Am alăptat copiii 2 ani pentru că fiecare pui cu lăpticul lui. 😊

Așa moțată cum mă vedeți, toată bucuria vieții mele îmi sunt copiii. În ei am investit tot ce am avut mai bun la mine. Le-am dat timpul meu, nopțile mele, laptele meu.

Prima naștere a fost plină de necunoscut. Am învățat treptat cum trebuie să fiu mamă. Și a fost greu. Țin minte și acum durerile și rănile de când am început să alăptez. Sânii tari, senzația de furnicături, caldura din ei. Atașarea greșită, poate și refluxul primului născut a făcut alăptarea grea și dureroasă, însă tot dorită.

Sânii erau plini de lapte. Era păcat să nu încerc. Și am reușit. A doua oară a fost și mai ușor. Știam deja cum să analizez situația.

Încă păstrăm relația de atașament formată cu ani în urmă.

Studiile arată că părinții aleg să ofere lapte de vacă bebelușilor crezând că: ”este bine tolerat”, ”este sănătos”, ”este natural”. Nimic mai fals. Substituirea laptelui matern direct cu lapte de origine animală este contraindicată copiilor sub vârsta de un an, aceștia având nevoi nutriționale de dezvoltare specifice. Hrănirea copilului sub un an cu lapte de vacă sau de altă proveniență animală poate provoca deficiențe în aportul de substanțe nutritive de bază. Laptele de vacă are un conținut prea mare de proteine și sodiu, suprasolicitând rinichii imaturi ai bebelușului și sistemul lui digestiv, și este, în același timp, sărac în minerale și vitamine esențiale pentru bebeluș.

Laptele de vacă e bun pentru viței. Laptele de capră e bun pentru iezi. Și tot așa. D-aia zic că e “Fiecare pui cu lăpticul lui.”

Sentimentul de atașament pe care îl formează mama cu nou-născutul se realizează cel mai bine prin alăptare. Cum se culcușește el la piept și adoarme sătul din laptele potrivit nevoilor lui, nu are seamăn. Să poți să-i oferi oricât, oricând, lapte la temperatura corectă e și o chestie de economisire timp. Gândește-te că nu ai nevoie de biberoane sterilizate, nu ai nevoie de apă caldă, decât de câteva minute ca cel mic să beneficieze de hrana vieții din corpul tău.

Eu am alăptat aproape 4 ani ambii copii. A fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau pentru ei. Nimic nu se compară cu laptele de mamă, indiferent de specie. E medicament, e sănătate, e confort și e cel mai potrivit aliment pentru copii în primul an de viață.

”Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului promovează alăptarea și susține campania Fiecare pui cu lăpticul lui, considerând că alimentația corectă a sugarului oferă cadrul nutrițional și psiho-emoțional necesar dezvoltării armonioase a sugarului. În aceeași notă optimistă a campaniei, considerăm că un sugar hrănit la sân va fi sănătos, activ și voios, rezistent la provocările mediului extern imediate sau îndepărtate. E important, așadar, ca mămicile să știe că fiecare pui trebuie hrănit cu lăptic de la mama lui” , spune Dr. Michaela Nanu, CS GR.I, INSMC.

Campania Fiecare pui cu lăpticul lui se va derula timp de o lună pe social media, pe www.asociatiasamas.ro și pe www.insmc.ro, unde părinții vor putea citi articole scrise de specialiști și vor regăsi informații despre programul național privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0-12 luni, care nu beneficiază de lapte matern, conform legii 321/2001. Pentru o mai bună informare, se vor organiza și webinarii gratuite dedicate atât părinților, cât și medicilor de familie, prin intermediul INSMC.

Diamante pentru fetițe încă din prima zi de viață

Am aflat eu de curând de unde puteți cumpăra diamante pentru fetițe încă din prima zi de viață. Și vă spun și vouă.

Nu pot să zic că mereu mi-am dorit diamante. Era poate, un vis așa foarte îndepărtat. Apreciez tot ce e autentic și voi știți asta deja. Nu de puține ori port ie sau port popular. Mă atrag lucrurile valoroase din punct de vedere istoric sau național.

De curând îmi picase pata pe perlele naturale. Prețul pentru una singură, așa cum căutam eu, se încadra în bugetul meu. Și cum se face că la scurt timp am primit o perlă naturală fantastică. Așadar, trebuie doar să îți dorești suficient de mult și la un moment dat va deveni o realitate visul tău.

Niciodată nu am fost o împătimită a firmelor. Am purtat haine în care să mă simt bine și care să se plieze pe personalitatea mea. În schimb, am o pasiune pentru aur. În vremurile astea aurul e și o formă de investiție. Și eu am investit ceva, de ce să zic. 😜

Bijuteriile din aur le găsesc potrivite pentru orice eveniment. Sunt versatile, nu cred că se demodează niciodată. Combinația cu diamante înseamnă altceva.

Când spui diamant te gândești la oameni bogați. La bani mulți pe care nu oricine îi are. Mai ales pentru așa ceva. E un moft. Dar acum moftul e accesibil. Și nu am un diamant, ci două. ❤️

Nu e nimic ostentativ. Mereu m-am ferit de lucrurile care ies în evidență mai mult decât e cazul. De când am început să port diamantele, mă simt altfel. Mai specială, mai încrezătoare, nu știu exact cum să descriu, dar e o stare de bine.

Am ales o pereche de cercei simpli, delicați, obișnuiți, dar prețioși. Bine, a fost greu să mă decid, așa că am mai primit o brățară și un bănuț, că de, cu o varietate de produse e greu. 😜 Însă pot spune ca am acum o pereche de cercei din cale afară de frumoasă. Și știți ceva? Cerceii aceștia sunt prefecți încă de la naștere. Dacă aveți o bebelușă care se va naște curând, sau nu ați găsit încă perechea potrivită pentru o fetița care are nevoie, acum e acum.

E știut faptul că toți părinții își fac griji pentru sănătatea copiilor lor. Ne dorim cerceluși care să fie siguri, să nu rănească urechea micuței, dar mai ales să nu-i piardă. Cerceii cu diamant de care vorbesc sunt cu filet, protejați în spatele urechii pentru protecție sporită. Nu o să reușească să-i scoată niciodată. Sunt din aur de 14K, nu irită pielea și sunt potriviți încă din prima zi de viață.

Cerceii cu diamant , cu sistem de infiletare, vin intr-o cutiuță specială, gata să fie oferiți unei bebelușe speciale. Aici mai găsiți și alte idei de cadouri. Brățări, cercei și lănțișoare personalizate cu nume, mesaje sau chiar poze ale familiei. Mai găsiți pe site brelocuri sau brichete personalizate cu mesajele propuse de voi.

Sunt convinsă că o să vă alegeți și voi ceva pentru cei dragi. Sau de ce nu, pentru voi. Mai ales pentru că beneficiați de reducere de 15% cu codul ANNAZIDEZI chiar și la produsele deja reduse. E păcat să ratezi așa ocazie.

Spor la cumpărături, la cadouri, surprize și nu uitați să-mi arătați ce v-ați ales. Aștept poze. ❤️

Mi-am recâștigat copiii

În ultimii 5 ani am avut doar 20 și ceva de zile pe an vacanță. Copiii nu mă vedeau decât dimineața și seara. Am pierdut multe momente importante din viața lor. Rutina lor zilnică nu prea mă includea pe mine. Veneam adesea obosită și lucram la teme, făceam mâncare, adormeam instantaneu. Nu îi luam de la școală, nu mergeam prin oraș cu ei de mână, nu le luam eu gogoși niciodată. Mereu era închis când ieșeam de la serviciu. Chiar și la serbări ajungeam ultima. Pentru mine a fost o perioadă grea, e un timp pe care nu il mai pot retrăi niciodată.

Regretul meu în legătură cu tot ce am pierdut m-a făcut să-mi las slujba. I-am ales pe ei fără remușcări. Nu mai vreau să pierd nimic din copilăria lor. Timpul trece fulgerător. Ei o vor pe mami în preajmă mereu. Sunt cei mai fericiți când mă văd la poarta școlii, iar mie îmi râde inima că pot să fac asta. Poate e prea simplu pentru unii, dar pentru mine e tot ce mi-am dorit.

Unul dintre copii îmi zice că îmi dă la schimb pentru clătite două îmbrățișări și 20 de pupici. Celălat se oprește subit din joacă și vine la mine în brațe, zice că vrea să fie iubit. Cum să nu mă topesc? Când dau atât de puțin și primesc atât de mult?

Acum citim cât vrem, facem cort din scaune în sufragerie, ne jucăm și povestim mult și multe. Vorbim mai mult decât o făceam înainte. Sunt mai relaxată. Ei sunt mai predispuși la vorbă și la conectat.

Viața mea e tot agitată, pentru că am multe proiecte în paralel, dar să mă ocup mai mult acum de ei e tot ce mi-am dorit.

Mi-am recuperat copiii. Suntem conectați din nou. Cercul s-a închis. Mama e acasă.

Studentă din nou

Studentă din nou, șoc și groază!

“Mulți au avut aptitudini extraordinare, însă, fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca niște morți…” spunea Nicolae Iorga. Nu e despre mine, citatul, doar îmi place cum gândea o personalitate a vremii în urmă cu mulți ani.

Nu zic că oi avea eu niște aptitudini nemaipomenite, dar nici nu vreau să trăiesc ca morții. D-aia eu, la vârsta asta, după studii postuniversitare, mai fac unele, universitare. O iau de la capăt cum s-ar zice. N-am știut cum am terminat prima facultate. Eram poate prea tânăra să înțeleg. Nici de master n-am înțeles mare lucru. Dar să vezi acum ce mă pregătesc. Parcă să zic că am și emoții. Tratez totul cu mare seriozitate. Sper să mă țină până în ultimul an. 😊

E greu, nu zic ba. Știu în ce mă bag. Oare? Oricum, copiii sunt cei mai fericiți de situația asta. Zilele astea am auzit câteva fraze tare dulci, exact ca ei. “Ce face micuța mea?” Sau “Ești cea mai frumușică mamă din lume”. Asta pe lângă tonele de “te iubesc” care curg ca lacrimile mele interioare de bucurie la auzul lor. Urmează o perioadă grea. Sesiunea. Am încercat să fiu la zi cu tot ce am ratat până acum. Asta a însemnat zeci de pagini scrise, exerciții de rezolvat, teme interminabile, referate și portofolii. Și n-am făcut decât jumătate din ce trebuia. 🤦🏼‍♀️

E un drum anevoios. Mă bucur de sprijinul oamenilor dragi din viața mea, iar asta îmi dă curaj. Sunt persoane cărora nu aș fi îndrăznit să le cer ajutorul, dar mi l-au oferit fără să fie nevoie să-l sugerez măcar. Nu știu mulți că sunt din nou studentă, dar cei care știu, toți m-au încurajat. Le mulțumesc din suflet. Am pornit cu strângere de inimă la drum, dar trebuie să reușesc.

Înainte mi-era frică și acum am învins-o. Așteptam mereu ceva, dar acum am ales să alerg înaintea ceva-ului.

Vă întrebați probabil dacă mă fac asistentă medicală. Ca asta e la moda acum. Ei bine, nu. Sunt destui în școli postliceale și în facultăți care fac asta. E chiar o abundență de așa ceva. Și mă bucur pentru cei care vor să intre în sistemul sanitar. Sunt curajoși.

Și eu pe lângă ei. Pentru că în timp ce unii și-au găsit meseria spre care pleacă dimineața zâmbind, eu încep de la capăt. Dar o reconversie profesională n-a omorât pe nimeni, nu?

Eu urmez altă cale. Sunt optimistă pentru că stă El la cârma vieții mele. Doamne ajută!❤️

Voluntariat pe pandemie? Da, se poate

Voluntariat pe pandemie? Da, se poate indiferent de vremurile în care trăim.

Mereu am vrut să ma implic în proiecte de voluntariat. Chiar am fost parte în unele. Am donat munți de jucării, hăinuțe, cărți în tot satul meu natal și la alte comune din apropiere.

Anul trecut defilam pe podium în creații românești pentru copii mai puțin norocoși. Un proiect la care am fost tare mândră să pot contribui. Toată blogosfera a fost prezentă acolo. Am simțit că fac ceva bun și mi-a dat o mare satisfacție personală.

Anul acesta am ales să fac pe cont propriu. Alături de asociația The Social Incubator , am fost mentor de fapte bune.

Anual, aproximativ 3500 de tineri părăsesc sistemul de protecție a copilului, nepregătiți pentru viața pe cont propriu. Doar 1 din 40 de tineri care părăsesc sistemul de protecție a copilului se angajează legal. De altfel, România e țara numărul 1 în Europa în ceea ce privește numărul de persoane traficate.

Scopul meu, în calitate de mentor a fost acela de a îndruma tinerii către un parcurs profesional care să le asigure independența pe termen lung.

Am lucrat cu o fată frumoasă, veselă și foarte inteligentă. Eu am fost aleasă de ea și ne-am potrivit mănușă.

Am avut discuții video, am împărtășit experiențe, ne-am povestit câte în lună și în stele și am rămas prietene. Poate nu e un lucru mare pentru alții, dar pentru mine a însemnat mult. Am fost un ghid in viața ei de bună voie. Am încercat să îndrum așa cum poate mi-ar fi plăcut și mie să o facă cineva atunci când eram de vârsta ei.

Ea e studentă în anul 1 și lucrează în același timp. Știe ce înseamnă greul și nu se renunță ușor atunci când își dorește ceva. E o luptătoare pentru mine. Am avut de învățat mai mult eu de la ea. Așa am văzut relația noastră.

O susțin din suflet pe Florentina în tot ce și-a propus și o să ne întâlnim cât de curând. Promit!

Timp nu avem niciodată, e greu să ne împărțim în o mie de părți. Dar toți putem ajuta într-un fel pentru o lume mai bună.

Au fost seri când nu aveam timp nici să mănânc, dar am făcut o prioritate din voluntariat fără să-mi pară rău. Le-am povestit și copiilor despre cauza asta. Le-a plăcut mult și m-au ascultat incantați. Îmi doresc ca și ei să urmeze drumul voluntariatului cândva. E o ocazie de conștientizare a faptului că noi suntem chiar norocoși. E oportunitate de a face bine fără să aștepți nimic în schimb. Am fost #mentordefaptebune. Cea mai mare împlinire pentru sfârșitul de an. Am făcut ceva care a contat și pentru alții, nu numai pentru mine. Satisfacțiile personale din fapte bune sunt de neprețuit.

Cel mai frumos cadou pentru copiii de toate vârstele + un cod de reducere

Cel mai frumos cadou de Crăciun pentru copii e o carte cu numele lui.

Drama părinților de sărbători: cadourile pentru copii. Toți părinții se confruntă cu indecizia atunci când trebuie să dăruiască ceva copilului. Ne dorim să fie util, educativ, interactiv, de actualitate și interesant.

Eu anul ăsta am găsit ceva care le întrunește pe toate. Când am ajuns acasă cu darurile erau care mai de care să desfacă pachetul. Știam ce ascund acolo, dar am tăcut mâlc. Când au realizat ce e, aproape nu le-a venit să creadă. Râdeau și se împingeau și nu mai podideau cu veștile.

Și-au descoperit numele intr-o carte. Apoi orașul în care locuim. Apoi nu se mai opreau din sporovăit. După un moment s-a așternut liniștea. Cel mare a citit-o pe nerăsuflate. Mare mi-a fost bucuria. Aproape mai mare la cel mic care s-a chinuit o pagină întreagă să citească toate literele. El încă nu le leagă, dar ii place să le citească așa. Nu vă spun de chiotele care se auzeau când își găseau numele din nou. Apoi tati s-a oferit să i-o citească până la ultima pagină. Năzdrăvanul familiei care nu stă locului o clipă, nimic n-a mai zis.

George m-a întrebat seara dacă am scris-o eu. Ce idee a avut! Nu, n-am scris-o eu, deși mi-ar fi plăcut ca bucuria asta mare să fi venit de la mine. E vorba despre cărticele personalizate de către o doamnă minunată. Le găsiți pentru cumpărat aici și cu un cod de reducere de 20%.

Folosiți la plasarea comenzii codul ANNA20 pentru a beneficia de reducere până la data de 20.12.2020.

Numai un story am pus și deja s-au strâns multe mămici care vor să o cumpere pentru copiii lor. Ceea ce nu poate decât să mă bucure. Există din ce in ce mai mult interes pentru educația copiilor de la vârste foarte fragede.

Vă spun sincer, o carte pentru un copil nu poate fi mare lucru. Mai ales intr-o eră dominată de tehnologie. Dar o carte despre aventurile copilului tău, cu numele lui și cu localitatea în care trăiește îl face să trăiască o poveste nemaintâlnită. Stârnește curiozitatea, îl face să urmărească până la final firul poveștii cu mare curiozitate și îl va face să se simtă important și apreciat.

Am spus mereu că numai prin educație o să ne diferențiem unii de alții. Susțin educația în toate formele ei. O să reușim să scuturăm de tot ce-i rău doar cu pași mici spre o lume mai bună. Începeți și voi de azi și dăruiți o carte copilului vostru.

Știre de ultim moment: azi s-au deschis cinematografele

Azi am ieșit de la serviciu pe la 17:30.

G cică: “Copiii sunt la mama, mergem până la Pitești să plătesc ceva.” Ok, mergem, mi-e o foame de lup.

Am plătit, am dat o tură de oraș, apoi zice să mergem la mall. Aveam niște alea de cumpărat, de ce sa zic. Acolo, în loc să facă dreapta spre rastaurante, mergem direct în față. Cinema City, deschis. Ce mă? Când s-a întâmplat asta? Cât am stat la serviciu? Așa multe s-au schimbat de azi de dimineața?

Îl tot bătusem la cap cu filmele. Eram intr-o depresie totală că nu mai am viață socială. Spuneam, când se deschid sălile de cinema, o să fiu prima la coadă la popcorn.

Azi a venit ziua aia. N-am fost prima, n-am fost pe fază. Nu prea sunt la actualitate cu nimic când lucrez. Habar n-aveam.

Când am ajuns acolo, rai nenică. Mirosul de popcorn proaspăt, muzica de film tare care mă surzea, vis. Până când ne-a zis că trebuie să stăm la un scaun distanță. Pff, eu pe cine mai pocnesc când e o scenă mai intensă? El a fost cam bucuros, am vazut din priviri. A fost nevoie și de o altă pungă de popcorn. Prima a rămas la mămica ei. V-am zis că aveam o foame de lup.

Ce am mai observat? Că aerul condiționat lipsea. Probabil nu e ok pentru siguranța publicului prin particulele care ar circula odată cu el. Mie mi-a fost cald, sau eram obișnuita cu răcoarea din sala de altădată. Din când în când aveam senzația să dau 10 secunde mai departe. Netflixul prezent în ultimele luni și-a cam pus amprenta. Când am ieșit pe colo prin spate, îmi venea să râd de bucurie. Ziceai că am descoperit apa caldă. N-am zis nimic, să nu sperii oamenii. Dar ne-am oprit putin și pac! Poză de final, să imortalizez momentul.

Mi-a fost dor să plec la film. Nici nu știam cât, până n-am ajuns acolo. Eu sunt optimistă, viața o să revină la normal, curând. Tot ce trebuie să facem e să nu vorbim despre 2020.

Acum, liniște, culc copiii. Am ajuns la timp să ne facem ritualul de seară. Mâine e sâmbătă și vă dau un sfat, dacă îmi permiteți: mergeți la film ca și cum n-ar fi pandemie. 😜

Mini-interviu cu soțul meu despre alăptare

Am alăptat 4 ani la rând. Am încheiat alăptarea cu multe regrete. A fost poate, cea mai frumoasă perioadă din viața de mămică.

Am plecat la cursuri la București 3 săptămâni când am pus capăt la tot ce a fost frumos cu țiți. Țin minte și acum durerile de sâni. Dar mai ales pe cele interioare. Niciodată nu mi-am imaginat că o să fie așa de greu. Mai greu pentru mine decât pentru băiețelul de 2 ani rămas acasă.

Mi-au rămas cu multe amintiri din perioada respectivă. Mirosul de lapte cald pe obrajii lor. Dragostea cu care căutau sânul. Liniștea din cameră din timpul alăptării. Magia neștiută cu care reușeam să-i adorm în câteva minute. A fost prea frumos.

Părerea lui despre alăptat

Am fost curioasă să știu și părerea tatălui despre alăptat. Așa că am decis să-i pun câteva întrebări despre cum a perceput el toată treaba asta.

A: – Ce ai putea spune tu despre alăptare? Știu că e un subiect mai feminin, dar vreau să știu părerea ta.

G: – Pentru mine e un subiect sensibil. A fost o trecere rapidă de a înțelege sânul ca hrană. Brusc, au devenit ai lor. A fost gingaș să-i văd câta nevoie avea de ei. Am înțeles repede că e mai comod pentru toți să alăptezi. Eu puteam să dorm liniștit noaptea, ne deplasam fără prea multe grijii, știind că laptele e cu noi în permanență. Nu e de neglijat nici partea materială. Când laptele praf poate costa o avere. Și câte nu sunt necesare atunci? De ce să mai dai banii pe ceva artificial, când poți oferi formula ideală oricând, oricât?

A: – Cum te-ai descurcat cu bebelușul prima dată când ai rămas singur?

G: Pff! Nu știam de unde să-l apuc. Îl hrăneam cu seringa sau cu lingurița. Am și acum filmulețe cu începutul ăla. Mi-amintesc că știam încă din spital cum să-i fac băiță. A fost ceva natural. Am citit mult despre ce trebuie să facă tatăl. Știam deja ce mă așteaptă. La al doilea copil fost mult mai ușor.

A: – Pompa de sân este un aparat, o invenție, care și-a făcut loc în viața fiecărei familii cu copiii. E de un real ajutor în perioada alăptării proaspetelor mămici. Cum percepi această invenție? Îți mai amintești cum ai ales-o pe cea potrivită?

G: – Doar mă știi cum sunt cu gadgeturile. Iau tot ce e mai bun și mai inovativ. Nu plec la cumpărături neinformat niciodată. Când aveau pusee de creștere, ori mânca prea mult, ori deloc. Pompa te-a ajutat pe tine mai mult. Să te ușurezi de surplus și să lași în frigider papa pentru când o să pleci. Nu cred că mă descurcam fără laptele preferat al puiului. Cred că trebuie luată in calcul încă de când e mama gravidă. Măcar sa le ai pe toate acolo și să nu-ți fie de folos. Dar nu cred. O să ai nevoie oricum, de o pompă de sân.

Implicarea tatălui în hrănirea bebelușului creează o relație aparte de atașament între cei doi.

Inițial n-am crezut că o să accepte să raspundă. Apoi mi-a spus să răspund eu pentru el. Ce, mă? Cum sa fac asta?

Apoi, intr-o seară, după ce am culcat copiii, l-am tras deoparte în sufragerie și asta a fost. A fost sincer și deschis așa cum obișnuiește el să fie în discuții.

Relația de atașament tată-fiu s-a întărit în timpul în care el a rămas singur acasă cu bebelușul. Porția mică de hrană cu care era obișnuit nou-născutul a fost primită cu bucurie. El s-a simțit cu adevărat de folos că poate ajuta la asta. Practic ăla era momentul lor de care se bucurau împreuna. Ulterior, ne-am dat seama că asta chiar a contat pentru ca el să-și dezvolte latura de părinte și de ocrotitor al familiei.

Săptămâna Mondială a Alăptării aduce prin brandul Nuk o pompă de sân cadou cititorilor mei. Nuk a susținut întodeauna alăptarea, iar stocarea laptelui matern cu ajutorul pompei de sân oferă prilejul tatălui de a hrăni și de a se ocupa de masa copilului. E timpul să aducem în vizor rolul pe care îl are tatăl în dezvoltarea bebelușului, dar și să transmitem mesajul că și tatăl trebuie să fie informat: mama alăptează, tata se informează.

Lasă aici pe blog, pe Facebook sau Instagram un comentariu despre alăptare, iar dacă ai cunoștințe cărora le-ar fi de folos, dă vestea mai departe. 😊 Eu o să ofer cu drag o pompa de sân Nature Sense de la Nuk.

Excursie de o zi cu copiii pe Transfăgărășan

Vrem, nu vrem, pandemia ne ține în jurul casei, oarecum. Nimeni nu vrea să se mai expună la noul virus, de aia rămânem mai rezervați în legătura cu plecările.

Noi am avut o zi liberă și am vrut să profităm de ea. Am stabilit că mergem în vizită la Curtea de Argeș. Mănăstirea, parcurile, clădirile vechi, terasele pline de flori și de turiști, toate au dus la concluzia că a fost o idee grozavă. Totuși, în oraș am fost de foarte multe ori, așa că am zis să mergem să mâncăm undeva mai pitoresc. Oricum, am petrecut câteva ore frumoase acolo.

Am început să ne îndreptăm spre Arefu. Am mâncat exact când se începe urcarea spre barajul Vidraru. Restaurantul “La cetate” a fost exact pe gustul nostru. S-a găsit și cașcaval pane, cartofi prăjiți, salată de legume cu brânză, tot ce și-au imaginat copiii pe drum că o să mănânce.

La baraj am ajuns repede, deși am mers încet, să putem adulmeca în liniște priveliștea. Mă simțeam ca în altă țară, frumusețe naturală și mai mult decât atât.

Când am ajuns, am încercat să urcăm la omul de fier, dar era închis. În schimb, se fac plimbări pe lac cu barca. Prețul e de 15 lei adulți, 10 lei copii. Merită fiecare bănuț, e colosală imaginea. Am mai vizitat niște magazine de suveniruri și asta a fost tot.

A fost o zi chiar reușită. Ne-am făcut poze, iar copiii parcă au fost mai puțin gălăgioși ca în alte dăți. Sau mi s-o fi părut mie că eram mai relaxată.

De dimineață ne-am ciondănit puțin. Ca de obicei nu am fost gata la timp. Dar, hei, nu le pot face pe toate. Trebuie să-i spăl, să le găsesc haine potrivite, să le mai iau și la ei in caz că se murdăresc. Și să mă mai aranjez și eu. Asta durează cel mai mult, recunosc.

Ehe, e mult de muncă. Noroc că am cumpărat de curând de aici niște pantaloni scurți cu două fețe. Dacă se întâmpla ceva, îi întorc pe partea cealaltă și gata. Le-am luat doar câte o bluziță în caz că se face răcoare mai sus la munte. Pentru mine e foarte important ce poartă copiii. Intr-o lume în care se risipește enorm, o companie care are grijă de mediu e ceea ce trebuie. Se produc creații vestimentare pentru gravide, proaspete mămici și copii. Fabricate din materiale organice sau biodegradabile, ele au chiar și un sistem de “buy-back”. Ce înseamnă asta? Răscumperi fiecare produs cumpărat, la un preț între 10% și 50% din valoarea originală.

Pentru ca noi susținem antreprenorii originali și pentru că suntem prietenii Terrei recomandăm cu drag. A, să nu uit, las aici link către pantalonii băieților.

Cu plăcere!😊