Cum e la Club Vila Bran

Am ajuns aici in jur de ora 16. Sfârșitul lui Martie și totuși ningea liniștit, cu fulgi mari si moi, ne-a fermecat peisajul imediat.

Am făcut rezervarea pentru 2 nopți pe Booking. Noi am selectat ceva, aplicația ne-a dat altceva, a fost o încurcătură. Inițial au zis că trebuie să mai plătim ceva extra. Nu era vina noastră, au înțeles, iar la sosire nu a mai fost nevoie să achităm nimic. Mi-a plăcut că au înțeles și nu ne-au cerut totuși plata extra pentru greșeala aplicației.

Complexul e format din mai multe vile. Noi am ocupat doua camere din Vila 1. Condițiile sunt bune. Baie cu cadă neașteptat de mare, pat confortabil și liniște. O liniște d-aia în care zăpada atenuează zgomotele. Seara s-au aprins luminile in tot complexul, a fost special.

Aș avea totuși ceva de spun în legătură cu restaurantul. S-au respectat tot timpul măsurile de distanțare socială. Toată lumea a purtat corect mască, iar dezinfectanți erau la discreție, dacă pot să spun așa. Totuși, comanda s-a luat foarte greu, la fel și când s-a adus. Probabil a trecut o oră jumate. In condițiile în care copiii repetau într-una că le e foame. Dar, pădure fără uscături nu există, nu?

Seara am mers la focul de tabără cu muzică folk. Superb. S-a servit ceai și vin viert. A venit la fix cu ninsoarea. Era restaurantul aproape gol, toată lumea la foc afară. Nu înțeleg totuși dacă nu era așa populat de ce a mers așa de greu comanda? În fine, nu mai contează acum. Serile următoare a mers mult mai bine. Toate mesele le-am servit acolo. Mâncarea e bună cu meniuri și pentru copii.

Piscina exterioară încălzită e deschisă. Marea bucurie a copiilor, dar și a noastră. Totuși în jacuzzi apa era mult mai caldă. N-aș mai fi ieșit. Am petrecut aproape două ore la piscină. Copiii au fost absolut incantați.

Activități au fost zilnic pentru cei mici, chiar dacă era frig afară. Nu am mers la toate, dar pentru cine are timp le recomand. Există o fermă cu multe animăluțe. Le-am studiat pe toate și chiar ne-am împrietenit cu ele. Tare jucăușe și obișnuite cu oamenii. În ultima zi am descoperit și pârtia. Uriașă. Dacă știam de la început…

La ultimul etaj al restaurantului terasa îți oferă o priveliște nemaipomenită. Castelul Bran în zare, munții și toată așezarea îți taie respirația. Am făcut multe poze. Nu mă puteam abține să nu rămân cu o amintire plăcută.

Am rămas cu o impresie bună. Prețurile sunt decente pentru câte oferă. Complexul e foarte mare cu numeroase activități atât pentru copii, dar și pentru adulți. Nu ai cum să te plictisești aici. Eu îl recomand cu drag și sper să vă placă și vouă. Asta dacă nu ați ajuns încă.

Nu suport să văd copii obosiți și adormiți prin restaurante

Mă aștept și la hate inutil când declar asta: nu suport sa văd copii obosiți și adormiți prin restaurante.

Eram la restaurant. Lângă masa noastră, o familie cu 2 copii. Vârstele lor aproximativ 2 și probabil 4 ani. Destul de târziu pentru ei, ora la care eram. Cel mic a plâns mai mult de o jumătate de oră. Avea suzetă, îi mai cădea, o mai spălau, o puneau înapoi în gurița celui mic, vizibil obosit. Celălalt, mai mare atent la telefon, nu-l mișca nimic. Nu vedea, nu auzea. Părinții destul de relaxați.

Dacă mă intrebi pe mine, poate prea relaxați. Cât timp a plâns, a plâns și inima în mine. N-am putut să mănânc. Mi-era greu să mă concentrez la altceva. Simțeam oboseala copilului. Poți să o iei pe Ana de lângă copii, dar nu poți sa scoți mama din ea niciodată. Simt și gândesc ca o mamă oriunde m-aș duce. Sentimentul ăsta de nevoie de protecție pentru cei mici a fost extrem de puternic toată seara.

Nu înțeleg cum puteau fi așa liniștiți părinții. Copilul a plâns mai mult de 30 de minute, până a adormit pe scaun singur. Cu lacrimile încă pe față, tatăl se uita pe telefon, mama fuma, copilul a adormit suspinând.

Puteți să mă contraziceți cu orice pretexte. Că n-au cu cine să-i lase. Că trebuie să mănânce și ei. Că trebuie să trăiască și ei. Sunt total de acord. Dar dacă rămâi piatră la lacrimile unui copil, care e obosit și cere somn prin toată ființa lui de 2 ani, atunci nu știu ce să cred.

Am fost amărâtă. Nu e posibil să ții copilul chinuit în așa condiții. E prea mic pentru asta. Respectă-i nevoile. Chiar nu putem să avem răbdare până mai cresc puțin?

Orice mi-ați spune, cu ce au făcut nu sunt de acord. Cina se ia mai devreme când ai copii. Pentru cei mici calitatea somnului e vitală. În creșterea, dar și in dezvoltarea lor. Altfel te înțelegi cu un copil relaxat, care a dormit suficient, într-un mediu prielnic. Altfel te înțelegi cu un copil care a adormit plângând, pe două scaune unite într-un restaurant cu o gaură în tavan, unde toți fumau, iar muzica live suna destul de tare. Copilul ăla a strigat cu toată puterea lui după brațele mamei. A țipat destul de tare încât să atragă atenția tuturor celor din restaurant. A strigat după un mediu în care s-ar fi simțit în siguranță, până a obosit și a adormit cu suspine și cu lacrimi șiroind pe obrajii lui mici. M-am simțit atât de rău. Nu am putut face nimic. Era la decizia alor lui. Care se prefăceau că totul e în ordine.

Când am făcut copii am luat în calcul și sacrificiile. Nu-l faci dacă nu ți le asumi. Nu-l faci dacă vrei să trăiești in continuare ca și cum nu l-ai avea.

Cred că mai mult de patru ani nu am mers la nicio nuntă, la nicio petrecere. Am știut că nu am pe nimeni să rămână cu ei, am rămas eu. Decât să-i culc pe scaun în restaurant, mai bine stau acasă cât e necesar. Și gata, că deja m-am amărât suficient.

Am plecat cu puțin până în ora 23. Ei au rămas acolo. Nu se grăbeau. Nici nu mai aveau de ce. Copilul încă trăgea din suzetă când începea trupa să cânte.

De la țară vin și domnii

“De la țară vin și domnii” face parte dintr-o melodie populară la mare ascultare. O mormăi și eu pe la toate petrecerile când o aud tare în boxe.

Pentru un weekend, am luat toată familia și am venit la țară. Dorm iar în camera mea. De data asta cu un puiuț de 6 ani care mă caută speriat la orice lătrat de câine.

Le-am pus o minipiscină pe iarbă. S-a încălzit apa de la soare, așa cald a fost. Au mâncat ce au găsit. Pretențioși din fire, am refuzat să le mai gătesc preparate ca acasă la noi. La țară am gustat castraveții și roșiile din grădină și am alergat pe afară toată ziua. Am atins pietricelele din gârlă, nu pot numi pârâul gârla, pardon my french. 😜

Mi-a cules soțul un buchet mare și frumos de flori. Habar n-am numele lor, dar păreau ireal de frumoase. Le-am cărat după mine toată ziua. Am dezlegat și cațeaua care lătra tare la noi, semn că i-am lipsit. Apoi ne-am mai răcorit cu un pepene după ce mâncasem niște salată de vinete cu ceapă. Ce dor mi-a fost să stau aici!❤️

Mă gândesc mereu la cum le vorbesc copiilor. Mai ales la cum mă comport în preajma lor. Am fost conștientă mereu că o să răspund de ei în fața societății. De aceea îi învăț mereu ceva ce școala nu reușește. Azi le-am predat fericirea. Așa cum o văd eu, în lucruri simple. Și unde poți găsi simplitate, fericire și învățăminte, mai bine decât la țară?

Mereu am spus cu mândrie de unde vin. Fără rușine, chiar și la școala spuneam asta. Când colegele mă certau că mă fac de râs dacă zic asta.

Ce rost are să te rușinezi de unde vii? Numele satului meu merge înaintea mea pe oriunde aș ajunge. Pentru că de la țară vin și domnii. Nu-i așa?

Acum vă las. Mama dă târcoale prin curte și mi-e să nu-și dea seama că sunt încă trează. O încurc dacă mă află.

Oricum, mâine trebuie să duc copiii la împărtășit, destul cu sporovăiala.

Cum e la mare pe pandemie

Cum e la mare pe pandemie, sau mai mergem anul ăsta la mare?

Deși eram reținuți înainte să ne hotărâm dacă să mergem sau nu la mare, pe la 12 noaptea, soțul a rezervat cazarea. Bucuria mea. Îmi venea atunci să mă apuc de bagaje.

Starea de alertă s-a prelungit, așa ca nu știam la ce să ne așteptăm. Vom avea unde să mâncăm? Plaja e deschisă pentru toți sau trebuie rezervare? Oare o să fim singuri, sau mai sunt și alții care ignoră vremea ploioasă și virusul?

Am ajuns pe la prânz în Mamaia, nu era cazul să mai mergem la plajă. După ce ne-am cazat într-un apartament foarte drăguț, am scos trotinetele copiilor și am dat o tură pe faleză. Ce credeți? Faleza plină. Marea calmă, turiștii înotau, toate bune. Terasele, deși nu toate deschise, sunt pline. Nu e nevoie de rezervare. Nici măcar la plajă nu a fost necesar. Noi am ales o plajă privată. La intrare ne-au cerut datele și semnătura cu privire la contactul eventual cu alte persoane infectate.

Prețurile la mâncare sunt ușor ridicate, probabil să mai recupereze din pierderi, sau poate că așa sunt la mare. 🤷‍♀️ Pentru șezlong am plătit 30 lei. Mi s-a părut chiar puțin pentru cât am plătit anul trecut. Nu vă mai zic, că simt și acum o durere în inimă.😄

Da, a plouat, dar ploaie de vară. Adică, veneau norii ăia frumoși de poze, picura puțin, apoi din nou plajă. Apa era caldă, chiar mai caldă când ploua. Toți cei care au fost la mare weekendul trecut au fost niște curajoși. Dacă stai cu frica în sân nu mai pleci nicăieri. Sau dacă stai după ploi, apăi nu te mai distrezi niciodată. Copiii au fost pur și simplu extaziați. Au zis în fiecare zi că asta e cea mai tare zi din viața lor. Pentru noi a fost cea mai mare mulțumire, să-i vedem pe ei fericiți.

Așadar, respectați regulile de distanțare socială. Purtați mască în spațiile publice închise, igienizați des mâinile și aveți grijă de voi pentru voi și pentru ceilalți. La mare e frumos. Copiii merită o distracție de câteva zile pentru cât au stat în casă. Marea e cel mai tare spațiu de joacă. Și e deschisă pentru ei. ❤️

Copiii învață cel mai mult din călătorii. Toți ar trebui să meargă cel puțin o dată în Danemarca

Paradisul Lego, țara celor mai fericiți oameni din lume, Danemarca e un tărâm de liniște de când pui piciorul prima dată în ea. Viața lor decurge după un ritm necunoscut mie chiar și după ce am ajuns acolo. Toată lumea zâmbește. Nu știu cum găsesc putere să fie așa drăguți, Doamne fereste! Păi pe mine dacă mă prinzi intr-o zi proastă la serviciu, nu zâmbesc nici să mă tai. Ei erau toți un zâmbet și o disponibilitate pe care nu mi-o explic.

Străzile erau super curate și culmea, nepopulate. Restaurantele aveau un aer curat, muzica în surdină, oameni fericiți fie că era dimineața, fie că era seară. Casele sunt foarte luminoase poate și pentru ca e foarte întunecat acolo. În fiecare există in sistem foarte bine pus la punct de reciclare pe care l-am arătat și copiilor. Au văzut practic despre ce au învățat la școală.

Intr-o zi, pe un șantier erau niște muncitori care lucrau pe un frig de crăpau pietrele, care vorbeau ceva și zâmbeau între ei. Mă, ăștia sunt normali? O fi legalizat ceva și pe aici ca prin Olanda? E posibil să lucrezi în condițiile alea și să-ți mai ardă de râs?

Copiii au fost „wow” din prima zi. Am dormit pe cele mai confortabile așternuturi, intr-o casuță din mijlocul unei păduri. Am mâncat mâncare bio, am vizitat tot ce era legat de Lego și i-am lăsat să se joace cât au vrut ei. Am auzit de mai multe ori că excursia asta e cea mai tare din viața lor. Dar ei așa zic mereu când plecam de acasă. Chiar și la cinema când mergem pentru două ore.

La întoarcere am poposit din nou în cabina pilotului. Au stat pe scaunul lui și al copilotului. Când au ieșit de acolo au țopăit o oră în urmă, de bucurie.

Mi-a plăcut mult că au avut încredere și au vorbit mai mult în engleză decât alta dată. Au învățat despre istoria danezilor și a lego implicit. Au gustat mâncare nouă, s-au jucat cu un arici zgribulit exact în fața casei și am văzut și eu bucuria prin ochii lor.

O să revin cu mai multe informații despre Legohouse și despre ce nu mi-a plăcut aici. Căci da, a fost și o parte a călătoriei care nu m-a avantajat.

Billund Danemarca, orașul în care s-a inventat Lego. Ne permitem?

Am acasă două exemplare din cei mai mari fani Lego. Cât am înjurat în gând când călcam pe câte o bucățică de Lego, numai eu și Cel de sus știm. Trebuia să-i aduc aici neaparat, să-i satur de Lego. Așa îmi place mie să mă răzbun.😊

Știam că țările nordice sunt scumpe, dar acum am aflat că nu sunt chiar scumpe, sunt extraordinar de scumpe. 🤦🏼‍♀️ În afară de transport și cazare totul e exagerat de scump. Dar atât de frumos… Îmi plac casele joase lipsite de opulență, oamenii relaxați și zâmbitori. Îmi place să-i privesc cum vorbesc (deși nu înțeleg o iotă) și cum trăiesc simplu și organizat. Și apoi mereu am vrut să descopăr țara vikingilor, a trolilor, a lui Hans Cristian Andersson. In fine.

Biletele au fost cumparate de subsemnata cu vreo două luni înainte de la Wizz Air cu prețul 530 lei pentru toată familia. Cazarea a costat putin peste 1000 lei. Aici am ales ceva mai scump pentru a avea acces la mai multe condiții și facilitați. Când ești cu copiii, iei in calcul multe, nu mai merge așa cu una cu două.

Intrările pentru o familie indiferent de unde te-ai duce, nu scad sub 500 lei. Coroana daneză e periculoasa, vă spun eu. 😂

De ce am ales să mergem în Danemarca? Pentru că ne-a plăcut mult în Olanda. Și pentru că cei mici doreau o distracție pe cinste.

Lalandia

Prima zi am petrecut-o în Lalandia, un parc acvatic din Billund care are atât de multe distracții încât am uitat repede prețul intrării. Aproximativ 600 lei pentru toți patru. În primul rând Lalandia e un centru comercial cu multe magazine și restaurante. Există trambuline, patinoar, bowling, expoziție de iarnă și multe cele.

Mâncarea e la fel peste tot. Mai mult pizza, semipreparate și hamburgeri. N-am avut din ce alege, am mâncat dezordonat, aia e.

Eu am stat în jacuzzi cel mai mult. Acolo era apa foarte caldă, în comparație cu piscinele de copii de exemplu, unde apa era cel mult călâie. Bine, e discutabil, poate unii o percep călduță. Zic asta pentru că soțul zice că eu fac duș cu lavă.😂

Avea ieșire și afară, tobogane de apă de toate vârstele, chiar și un lazy river. Copiii au mers peste tot, au încercat totul din parcul acvatic, nici nu m-am știut de ei. Ea, s-au mai încăierat ei, că altfel nu se putea, dar în general chiar s-au distrat.

Acum, nu mai am timp de transmis de la fața locului, poate o să revin cu detalii când oi mai avea timp. Deja am fost strigată de zece ori de copii.

Vă pupăm din Danemarca!😊

Plaja Cochilia, locul unde Marea Neagră pare Ocean

Plaja Cochilia, locul unde Marea Neagră pare Ocean e aici în România.

Dacă în Iunie mergem cu copiii mai multe zile în concediu, August e despre aniversarea nunții. Mereu am găsit o bunică disponibilă care să îngrijească vreo două zile de năzdrăvani ca să ne destindem și noi fără ei. De obicei a doua vacanță e în țară, pentru că zilele de concediu sunt pe terminate și nici nu ne dorim plecați prea mult de lângă copii.

Am tot auzit vara asta de plaja din Tuzla, o comună constănțeană la o aruncătură de băț de Eforie Sud. Am vazut niște poze care m-au convins să merg acolo. Drumul e prăfuit, dar scurt. Zic eu, după ce am mers acolo cu decapotabila și am simțit nevoia unui duș ajunsă la destinație. 🤦🏼‍♀️

Marea Neagră acolo nu mai pare neagră. E o amestecătură de culori pe care n-am mai văzut-o nicăieri. Plaja, odată sălbatică, acum prinde contur de civilizație. Totul e decorat cu elemente naturale. Ce mi-a plăcut cel mai mult e îmbinarea reușita de modern și tradițional. Se intră cu rezervare făcută în prealabil, iar taxa e 30 lei în cursul săptămânii și 40 lei în weekend. Asta doar pentru Cochilia, fâșia asta de plajă, pentru că după ce se termină, poți sta liniștit oriunde.

Mâncarea e în principiu pe bază de pește. Doar la o terasa am vazut pui și porc. Sunt câteva terase cu meniul scris pe o tablă la intrare. Simplu, dar bun. Am mâncat zargan cu mămăligă și cartofi pe plită cu brânza. O asociere inedită pentru mine, dar așa gustoasă… Prețurile nu sunt ieșite din comun cum mă așteptam. E de încercat locul.

E liniște acolo, doar sunetul valurilor, fără semnal la internet, cu o carte bună, pun pariu că v-ar plăcea. Mie tocmai îmi cumpărase soțul una cadou, a picat la țanc. Altă dată dansam, cântam, mă distram gălăgios, acum am petrecut potolită. Nici n-am vorbit. A fost altfel. Am citit, ne-am plimbat puțin, am fost mulțumită altfel. Nu pot să explic, poate plaja retrasă, poate cartea, sau anii m-au făcut așa, dar jur că a fost bine.

Plaja Cochilia e frumoasă. Nu m-a dezamăgit cu nimic. Sunt condiții bune, apa e ireală, plaja e curată, ai unde să faci poze bune. 😜 La anul mă întorc.

La ce vârstă lăsăm copiii în prima tabără?

La ce vârsta o fi bine să ne lăsăm prima dată copiii în tabără? Al meu are 7 ani. O fi de-ajuns?

Am ascultat mai multe păreri înainte să ne decidem. „Nu-l lăsa, se pot întâmpla atâtea. Dacă face vreo enterocolită și se deshidratează? Dacă cei care trebuie să-l supravegheze își dau seama prea târziu? Dacă pătește ceva și nu spune de rușine. Știe el singur să-și care bagajul? Să mănânce corect și să facă alegeri sănătoase?”

Dar dacă nu pătește nimic din toate astea și se distrează, am răspuns eu încrezătoare?

La ce vârsta o fi bine să-i dau drumul în lume? La 7 ani e prea devreme? Oare e prea mic? Totuși am avut încredere că experiența asta o să-i fie de folos. El nu e genul să socializeze ușor. Greu îi intri în voie. E introvertit și tot timpul pare trist. Chair și când e fericit. Cine nu-l cunoaște l-ar cataloga puțin depresiv, deși cu noi e cât se poate de normal.

Poate nu știe tot ce e nevoie să plece la drum singur. Dar sunt convinsă că acolo o să învețe. Nu mustrat de mine sau de tati, ci de nevoie. O să-și stabiliească singur limitele, o să învețe să fie mai organizat, o să facă singur tot ce îl rugam eu acasă.

Nu întotdeauna e așa cum speram. În primele zile am vorbit la telefon. M-a sunat și m-a ținut la curent. S-a împrietenit rapid cu colegii de cameră.

Apoi mai ia-l de unde nu e. Era plecat toată ziua, seara n-avea baterie. Nu mai era interesat să-mi povestească ca acasă toate nimicurile. I-am spus să aibă grijă să nu amestece hainele murdare cu cele curate. Ba chiar i-am dat și o sacoșa separată să le pună acolo. Eaa, a uitat complet de ea, a pierdut-o din prima seară. M-a consolat că știe el care sunt murdare și o să le evite.

În pozele de pe wapp am observat că a uitat să-și schimbe pantalonii vreo două zile. Avea niște tricouri închise la culoare. Ma și gândeam, de unde are frate, ăsta tricourile alea sinistre. Parcă îi pusesem numai culori de vară. Lui nu i-a păsat ca eu mă dau de ceasul morții acasă. Și-a vazut de treaba lui. Bine a făcut, că poate dacă mă asculta întru totul pierdea toată distracția.

Spre sfârșit a ajuns să poarte nu numai haine colorate, dar și un zâmbet cât toate zilele. A venit acasă frânt de oboseală. Dar cu atâtea amintiri… nu știa ce să-mi povestească mai-nainte. Era repezit și fericit și avea o însuflețire pe care nu o mai văzusem înainte.

Mi-a spus că nu a participat la un concurs în ultima seară pentru că el s-a gândit că nu are niciun talent. Mi-a părut rău la început. Am crezut că a rămas în urma cu distracția. Apoi m-am liniștit când i-am spus că talentul lui e să fie isteț și mi-a zâmbit sugubăț. N-a fost pregătit. Data viitoare.

Eu mă bucur că am avut încredere în el. L-am lăsat în prima tabără la 7 ani? Am făcut bine? Ce credeți?

Thassos cu copiii, prețuri și alte detalii

Thassos e insula perfectă pentru familiile cu copii.

E deja a doua oară când venim aici. Dacă am revenit într-un loc deja vazut, înseamnă că mi-a plăcut foarte mult, pentru că eu nu obișnuiesc să revin in locuri deja vizitate.

De ce spun că Thassos e perfectă pentru copii? În primul rând apa, limpede, în culori fantastice, caldă și cu intrare lină în mare, e numai bună de bălăceală. Insula e plină de păduri de pin și livezi cu măslin, iar caldura nu se simte așa ucigătoare ca în alte părți. Cum s-a simțit de exemplu anul trecut pe vremea asta in Cipru. Despre care am povestit aici.

E liniște peste tot: pe străzi, pe plajă, prin magazine… Parcă s-a oprit timpul în loc. Bine, de când ajuns noi, parcă nu mai e așa liniște, dar nu mai intru în detalii. 😂

Am rezervat un apartament pe Booking, nici prea prea, nici foarte foarte. Aici il găsiți dacă vreți să trageți o privire. Are piscină, e mobilat cu gust, destul de încăpător pentru toți. Are o terasa mare, copiii au camera lor, e perfect.

Am ajuns obosiți după drum, mâncarea nu prea le place, dar avem chicinetă, gătește mama și în vacanța, nu-i problemă. 🤦🏼‍♀️

Ne-am plimbat cu trenulețul prin stațiune, le-am cumpărat înghețată, miere de pin, pâinici tradiționale, jucării. Am făcut croaziera pe mare, au înotat în ape turcoaz, am vizitat locuri nemaivăzute. Au vrut mai mult cu tati, e prima vacanța in care au cerut să doarmă cu el, Doamne ajută la toată lumea.

Prețurile sunt obișnuite, la fel ca în toate zonele turistice. Un gyros nu sare de 9 €, băuturile pornesc de la 3,4 € in sus, supele de pește, bestiale de altfel sunt 7 euro. Croaziera de 6 ore pe mare, cu prânz și multe opriri în largul mării costa 30€ de persoană. Pentru copii nu am plătit nimic.

Recomand pentru vizitat satele arhaice din zona Potos, fabrica de bijuterii, fabrica de ulei, plaja Marble și neapărat croazieră pe mare. Doar așa poți vedea ape curate de un albastru inedit.

Încă sunt sub vraja mării, mă bucur cum pot de timpul care a mai rămas, iar dacă vreți să știți și alte lucruri, mă întrebați, aici sunt. Facebook addicted. 😜

City break la Amsterdam (poze)

Pentru că mi s-au cerut mai multe detalii legate de city breakul la Amsterdam, în care părinții au petrecut ca adulții, am revenit cu idei de a petrece timpul acolo.

Nu am stat mult, doar un Weekend care deși foarte obositor a fost si foarte revigorant în același timp.

Oboseala de călătorie e cea care îmi place cel mai mult. Dorm în avion, în aeroport, pe scaune, chiar și în picioare dacă sunt nevoită. Mamele stiu despre ce vorbesc. Am ani nedormiți, ce mai contează câteva zile. Am plecat atât de devreme încât m-am machiat în aeroport. 🤦🏼‍♀️

Am ales să aterizăm pe aeroportul din Bruxelles din mai multe motive. În primul rând aveam șansa să vizitam și Belgia, ceea ce nu e de colo. Apoi, prietenii nostru din Luxemburg treceau prin Bruxelles in drumul spre Amsterdam și pentru că distanța între Bruxelles și Amsterdam e de doar două ore cu mașina. Așadar, zborul era mai ieftin decât dacă am fi mers direct în Amsterdam, vizitam și alt oraș și ne vedeam și cu prietenii la jumătatea drumului oarecum. Am găsit acolo niște varietăți culinare pe care abia așteptam să le încerc. Vestitele gofre se găsesc atât ca desert cât și ca fel de principal. Am luat cu fructe, se găsesc la orice colț de stradă, au fost grozave. Îmi vine apă in gură numai când îmi amintesc.

Bruxelles e rece și frumos. Am vizitat până la prânz muzeul berii, muzeul ciocolatei, vestita fântâna cu bebe care face pipi 😂 și am ajuns în Amsterdam fix când ne puteam caza la hotel. Am ales un hotel basic de 4 stele Hotel Mercure la marginea orașului căruia nu i-am acordat prea multă atenție. Urma să ne petrecem doar noaptea acolo, așa că nu avea rost să ne batem capul cu stele, condiții și alte pretenții.

Am vizitat muzee, am străbătut Cartierul Roșu de mai multe ori și am mâncat cartofi cu cașcaval și sos.

Dacă vreți să încerci totuși și ceva mai „tare” dacă mă înțelegeți, treceti pe la Green House, o cafenea în care toată lumea fumează. Nu e nevoie să intri și să consumi, e suficient să intri. La ce fum e acolo, ieși vesel după doar câteva minute. 😂

Sâmbăta seara am petrecut-o la înălțime. La etajul 17 al unui hotel fancy într-un restaurant chic cu o priveliște uimitoare.

A fost o experiența. Nu cea mai tare din viața mea, pentru că Egiptul rămâne în top, dar pentru o escapadă fără copii, Amsterdam e cel mai potrivit. Am gustat plăceri interzise, am dormit mai puțin și am dat activitatea ceasului peste cap.

Am obosit și ne-am odihnit în același timp.