Paradisul e la aproape 700 km de România (poze)

Thassos, insula de smarald care e la o aruncătură de băt de țara noastră.


Vacanța pentru mine înseamnă mai înainte de toate, sa îmi petrec mai mult timp cu băieții. Nu se schimba mare lucru in rutina pe care o urmez zilnic, in afara faptului ca suntem mai apropiați. 

Am împachetat, am despachetat, am gătit, am spălat, deci nu mi-am luat concediu decât de la serviciu, ca in rest le-am făcut pe toate. 

Când plecam la plaja ne încărcam cu doua bărcuțe cu volan fiecare, seturi de nisip, creme de protecție solară, prosoape, halate, gustări, apa, fructe și nu-mi mai vin acum in minte, dar parca mai erau cam o suta de chestii. Mi-am luat niște cărți, am zis ca poate o sa am timp pe plaja, dar nu cred ca am reușit sa citesc mai mult de 60 de pagini toată vacanța. Nu-mi pare rău, pentru ca am făcut schimb cu un timp de calitate cu băieții ceea ce mi-a adus satisfacții înzecite decât dacă aș fi stat sa citesc. 

Nu e așa complicat cum pare. Eu m-am obișnuit cu stilul acesta alert, tot timpul in priza. Chiar ma plictisesc dacă nu sunt sunt in tot timpul pe fuga. In concediu nu-mi place sa lancezesc la plaja o săptămâna tot făcând același lucru, imi place sa și vizitez, sa gust puțin din stilul de viața al oamenilor  din țara respectiva. 

Așa se face ca azi am vizitat aproape toate stațiunile cu un copil mârâit de o durere de burtică și cu unul plin de energie. 


Prima oprire am făcut o la mănăstirea de măicuțe, Manastire care poarta hramul Sfantului Arhanghel Mihail, acolo unde se afla racla cu o bucata dintr-un  cui care a fost folosit la răstignirea Domnului Iisus.  Priveliștea care te întâmpina acolo îți taie pur și simplu respirația. Imensitatea marii și a munților care se întindea in fata mea m-a făcut sa ma simt mica și neînsemnată in lumea asta mare și m-a convins sa rămân pentru un moment rupta de realitate. 


Am continuat apoi călătoria spre cea mai veche localitate de pe insula, satul Theologos, o așezare pitoreasca cu acoperișul caselor din pietre și străduțe înguste pe care găseai de vânzare la localnici produse tradiționale: ulei de măsline extravirgin, miere de pin, dulceața de portocale, măsline stafidite (absolut delicioase) și bineînțeles plăcinte grecești. 


Am luat prânzul in Potos, alt sătuc pitoresc plin de tarabe cu ulei și mirodenii, iar apoi am plecat spre Limenaria cu gândul sa vizitam  fabrica de bijuterii Iris Gold. Situată pe un deal de unde se întinde o superba vedere catre țărm, fabrica are la parter un magazin de desfacere cu bijuterii din perle, aur sau argint. Are chiar și o parte in care se vând bijuterii la jumătate de preț dar din păcate, de acolo nu prea aveai ce alege. 

N-am plecat totuși cu mâna goală, ci cu un super cadou din partea soțului. Când mi-a spus ca îmi pot alege ceva, am intrat in panica,nu știam ce sa aleg. Ma simteam ca atunci când ai bani sa-ți cumperi ceva, dar brusc, nu-ti mai place nimic, iar atunci când n-ai, le-ai vrea pe toate. Am  mai chinuit și bieții copii vreo jumătate de ora pana s-a hotărât doamna, mai ales ca bijuteriile îți luau ochii la propriu. 

Ne-am întors pe același drum, spre Chrisi Amoudia, acolo unde suntem cazați cu părere de rău ca nu am venit pregătiți de baie, ca sa ne putem răcori puțin la prânz. Cand am trecut pe lângă plaja Aliki care avea o apa de o culoare incredibila ne-a părut și mai rău. Așadar, dacă aveți drum prin apropiere, plajele din Aliki, formate in niște golfulețe cu o apa de un albastru iritant, sunt de neratat. 

Seara ne-a găsit la plaja de langa noi, Golden Beach, cu multă voioșie, poate de la apa aia calda și limpede care o sa-mi lipsească mult timp de-acum încolo. 

In curând o sa plecam de aici, de pe insula asta nedescoperită pana acum de mine, cu regretul ca nu am știut ca locuri atât de frumoase, s-au aflat tot timpul atât de aproape de noi. 

Am devenit fan Thassos, pentru ca sunt mama și acesta e locul ideal pentru familiile cu copii și mai ales pentru ca aici am descoperit ape calde și curate cum poate doar in Egipt am mai întâlnit. 

In Thassos cu copiii (2). Am revenit cu poze

Revin cu mai multe detalii despre excursia in Thassos cu copiii, pentru ca mai mulți prieteni și cititori ai blogului mi-au cerut o noua postare cu poze. 




Am intrat in a treia zi de relaxare pe insula de smarald, așa cum mai e cunoscuta Thassos. Își merita cu prisosinta numele acesta, convinsă fiind de culoarea apei de un turcoaz așa cum doar in vederi am mai văzut.

Am petrecut aseară afara in curte, ziua soțului, atât de frumos și de relaxant, in familie, alături de prietenii noștri, încât am avut impresia ca sunt acasă, ca sunt acolo dintotdeauna. 

Gazda e extraordinara si ne face sa ne simțim ca acasă. A mers cu noi la cumpărături pentru grătar, ne-a indicat magazine sigure care nu avea prețuri ca pentru turiști, și chiar și o cofetărie de unde am putut cumpara un delicios tort de ciocolata. La măcelăria de unde am cumpărat carnea gata de pus pe grătar, am primit și un cadou, o specialitate cipriota din carne tocata de miel absolut delicioasa. Observ ca modul acesta de a atrage clienții, e foarte des practicat pe insula, pentru ca la restaurant, la sfârșitul mesei primeam și o surpriza gratis. Fie ca era o înghețată, o prăjitura sau mai știu eu ce,făcea clientul sa-și dorească sa revină.

Am încins grătarul pe inserat. Am pregătit și o salata de legume care a mers la fix cu desertul. Pe fundal a răsunat tot timpul muzica grecească.

Christos, gazda, ne uimește in fiecare zi cu ospitalitatea lui, mai ales aseară când a pregătit chiar și un cadou pentru soțul meu. 

Acum suntem la Marble Beach, o plaja, pe cât de mica pe atât de impresionata. E formată la baza unei cariere de marmura, iar noi ne-am stabilit tabăra pe pietricele de marmura mici, de un alb strălucitor care in combinație cu apa limpede, da o nuanță de albastru cum n-am mai întâlnit niciunde.


Drumul anevoios pana aici, de 7 km pe o cărare neasfaltata, și-a meritat tot disconfortul. 

E plin de români și aici. Pare un fel de Mamaia cu câțiva turiști străini. Parcarea e plină de mașini cu numere din toată țara. De la Brașov pana in Iași, romanii prefera Thassos și ma bucur sa fiu aici cu ai mei. 

A venit prânzul deja, așa ca o sa plecam in curând sa nu cumva sa ratam masa și somnul de după amiaza al copiilor. Aici, din păcate nu exista decât un bar, fără restaurant, așa ca suntem nevoiți sa ne întoarcem, altfel am fi rămas aici pana seara. 

O sa va țin la curent. Mâine o sa mergem sa vizitam câteva obiective turistice și trebuie neaparat sa las impresii și despre asta. 

Las aici câteva dovezi ale celor spuse mai sus, ca sa ma credeți pe cuvânt și bineînțeles ca sa #madaumarepenet. 😂

Va pupăm! ❤️
P.s poze needitate făcute cu telefonul. 😃

Cu copiii in Thassos 

A început vacanța lor pe care am decis sa o facem anul acesta de neuitat. Alegem marea cristalina cu multă voie buna și chef de făurit amintiri pentru mai târziu. 


Pe mine călătoria cu mașina ma obosește intr-un mare fel. Nu sunt de acord cu maltratarea spatelui și a coloanei timp de mai multe ore la rând, mai ales de când s-au inventat avioanele care ne dau posibilitatea de a ajunge acolo unde ne dorim într-un timp foarte scurt. 

Avionul se potrivește atât de tare firii mele, încât dacă am avea aeroport la Pitești as fi in stare sa iau avionul pana la Bucuresti. 

Tortura mai mare decât sa mergi cu mașina in alta țara, e sa mergi cu mașina cu copiii. 

Și totuși, cum variante nu prea sunt pentru Thassos decât mai mult cu mașina, încurajați fiind și de traseul relativ scurt prin vama Makaza, mi-am luat inima in dinti și am plecat la drum cu toată trupa. 

Mi-am dorit pentru copii o stațiune in care sa găsim apa curată, cu intrare lina in mare, aproape de casa, potrivită pentru familii cu copii. 

Nu e prima data când mergem in Grecia, însă e prima data când vizitam Thassos. 

Am pus ceasul sa sune la ora doua noaptea, cu gândul sa plecam pe la trei. Aveam de gând sa facem și opriri, am pus la socoteala și statul in vama pentru formalități și am calculat ca mai mult de 10, 11 ore nu ar trebui sa facem pana la destinație. 

Inițial am zis ca nu o sa trezesc copiii, ca o sa-i iau in mașina direct din somn ca sa nu le ia mult apoi pana adorm la loc. In mașina ii așteapta pregătit, patul pe care-l pregătim pentru plăcerile lungi. 

De unde? S-au trezit amândoi de la vânzoleala din casa și au mai adormit pe autostrada. S-au trezit la vama la Ruse unde am stat foarte puțin. La fel și la vama Makaze unde trecerea a durat pana in 20 minute, deși era coada. 

După trecerea in Grecia am mai mers pana in o suta de km și am ajuns la Keramoti la îmbarcarea spre insula. Prețul destul de modic (pana in 20 de euro) pentru doi copii, doi adulti și mașina. 

Tot drumul era plin de mașini cu romani, atât in Bulgaria cât și in Grecia. Când am ajuns pe insula am avut impresia ca e locuita doar de romani la câți am întâlnit. 

Acum e ora 15, am ajuns, am despachetat puțin și ne-am băgat la un binemeritat somn de prânz. 

Așadar, cu tot cu opriri, drumul a durat aproximativ 10 ore, dar ar am fi putut ajunge mult mai devreme dacă nu ne dădea GPS-ul un drum ocolitor spre unitatea de cazare. Am ajuns la Studios Apollon super obosiți și aproape adormiți și tare m-am amărât când ne-a spus gazda ca așa procedează toți romanii când vin prima data in Thassos, se lasa duși de GPS pe ruta ocolitoare. Deși am vorbit de multe ori prin email, se pare ca asta a uitat sa ne spună. 

In rest, gazda e super primitoare, amabila și zâmbitoare. A încercat chiar sa ne spună câteva cuvinte in limba noastră și am văzut ca mai sunt cazați aici, ghici ce? Tot niște români. Adică, vreau sa spun, numai cu români.

Locatie la doi pași de mare, copii nerăbdători de bălăceală, soare și timp călduros, apa cristalina, ingrediente destule cât sa încropim o vacanța reușită. 

Va pupăm și dacă mai vreți informații sau postări despre ce am mai văzut aici, trageți-ma de mâna. Cu copiii in Thassos e cel mai potrivit. 

Castelul de Lut Valea Zânelor cu copiii-yey ori ney

Vorbeam cu o prietena la telefon pe speaker despre unde ne dorim sa mai călătorim si vine vorba despre Castelul de Lut Valea Zânelor. Aveam in gând sa mergem mai demult dar pe mine m-a dat înapoi distanța. Din Pitești pana la destinație era vorba de vreo 3-4 ore de mers cu doi nebunici fără stare in mașina. 

Ma gândeam ca ce sa găsim acolo așa interesant încât sa merite efortul.

 E, și pe când discutam noi toate astea, aude și soțul din dotare ce zic și se ambiționează sa-mi demonstreze ca nu e deloc de speriat. 

Așa ca duminica, de dimineața, ne pregăteam de plecare cu mic cu mare. In urma cu câteva zile cumpărasem o saltea pentru mașina care, practic, transforma bancheta din spate într-o canapea. Nu prea safe pentru ei dacă stăteau in șezut, dar norocul nostru a fost ca au stat numai tolăniți, deci nici un pericol. 

După un drum de 3 ore și un „Podul de piatra” cântat de peste 48 de ori, am ajuns și la castel. 

Acolo, aproape de munte, puțin mai răcoros decât ne-am fi așteptat, am fost întâmpinați de o priveliște spectaculara. Munții deasupra noastră, un rău rece și învolburat tocmai bun de aruncat pietre in el, lângă niște mese și scaune improvizate din materiale ecologice, adică fan și bineînțeles castelul in toată măreția lui. Nu e inca finalizată lucrarea, dar câteva încăperi au fost deschise publicului. Un magazin și încă o încăpere in care probabil va fi o viitoare camera in care ne vom putea caza. 

Am urcat in una din turlele castelului sa admiram priveliștea fantastica, iar copiii au fost încântați de clădirea construită lângă castel, cred ca unde urmează sa se deschida un restaurant, care avea acoperișul cu iarba crescută pe el.

Am poposit acolo in jur de 2 ore, timp in care am luat o gustare, o înghețată, ne-am alergat, ne-am făcut poze, ne-am bălăcit mâinile in apa și ne-am odihnit. 

Ma uitam la arhitectura sa neobișnuita, rupta din basme și ma minunam de locul acesta plin de verde și de natural. Nu era nimic modern in jur ca sa poata strica firescul naturii, poate și de aia mi-a plăcut atât. Sunt convinsă ca atunci când va fi gata și oamenii vor putea înnopta acolo nu va fi foarte ieftin, dar la fel de convinsă sunt și ca va merita fiecare bănuț. Văzusem tot, simțisem mult și totuși nu-mi venea sa plec. 

Nu voiam sa plec încă, încă nu ma saturasem, as mai fi vrut sa vizitez încă ceva.

 Drumul parcurs era prea mare ca sa ma limitez la un sigur obiectiv, așa ca, mi-am amintit de castelul Brukenthal care, culmea, era in apropiere, la distanță de câțiva km. Acolo am descoperit o super grădina, cu un impresionat covor roșu pe care m-am simțit ca la Festivalul de la Cannes. Copiii au alergat cât i-au ținut picioare și apoi am rămas sa luam prânzul la restaurantul din incinta Palatului.

 Lângă un rău care trecea chiar prin fata terasei pe care am mâncat am văzut cea mai frumoasa imagine a zilei. Copiii mei, singuri, chicotind și plănuind te miri ce închipuiri copilărești. Când i am văzut împreuna acolo, lângă noi, vorbind ca doi prieteni buni, am simțit ca trăiesc. Am iubit ziua aceea mai mult. Am iubit soarele și șansa de a fi langa ei. Am iubit iarba verde și clipa care voiam sa nu se mai sfârșească vreodată, cu toată liniștea și profunzimea ei. 

A rămas ca data viitoare sa înnoptăm acolo, pentru ca o parte a palatului e transformată in regim hotelier, ca sa ne putem bucura de tot spațiul acela, numai bun de alergat cu Frumoșii mei. 

Pana la urma, bag de seama, ca aventura noastră de o zi, n-a fost așa de cumplita pe cât m-a așteptam. Copiii vorbesc și acum la câteva săptămâni distanță, de Castelul Zânelor și de aventurile acelei zile, semn ca a fost o idee buna sa ne încumetam la drum. 

Așadar, o excursie cu copiii la Castel de Lut primește din partea noastră un mare yey și recomandam familiilor in căutare de liniște, natura, regăsire.

Cum petrecem noi de 1 Mai

Ce Mamaia, ce Vama Veche? Ce Loft, ce Tapo, ce Fratelli? De 1 Mai muncitoresc petrecem la țara. Nici o petrecere fandosită cu muzica și mâncare buna nu întrece grătarul tradițional de 1 mai. Un grătar pe care am pus deja piept fraged și gustos de curcan, tăiat special pentru noi. M-am regăsit cu toți ai mei, cu vecini și bătrâne cărora le ascultam curioasa când eram mică, discuțiile și vorbele de duh. Intotdeuna am simțit ca poarta mea spre fericire e aia de la țara pe care intru cu inima plină de bucurie acum mai mândra ca niciodată, de mâna cu băieții mei. 

Nu exista loc pe pământ mai dulce decât casa părintească. O gasesc de fiecare data mai încărcată cu amintiri de suflet, mai frumoasa și mai plină de verdeața.

Se pare ca și copiilor le place. Nu știu pe unde sa mai cotrobăie, cu ce sa se joace mai repede, ce locuri interesante sa mai descopere. Și deși tehnologia face parte din ceea ce suntem, adică îl văd pe A trăgând un mouse după el prin toată grădina, luat in punga de acasă, special pentru la țara unde nu ar avea cum sa-l folosească, tresar de bucurie când ii văd cum se întrec care mai de care sa culeagă mai multă păpădie lui mami. 

Se bucura de vânt, de caldura și de culori. Ii iubesc mai mult când se cuibăresc in brațele mele avizi de dragosteala. Ma topesc in fiecare zi cu sensibilitatea și inocenta lor. Rad cu ei și încerc sa vorbim cât mai mult și mai multe. Ador sa ii văd cum merg împreuna in laboratorul secret din grădina ținându-se de mâna. Sunt așa mici și complici încă de pe acum. 

Presimt ca o sa-mi dea mult de furca mai târziu, drăgălașii ăștia neastâmpărați, dar promit sa-i înțeleg și sa-i iubesc pana s-or plictisi de mine. 

Nu știu voi ce faceți la sfârșitul acesta de săptămâna prelungit, dar sper sa va regăsiți in natura. Eu am început deja sa resimt binefacerile statului pe afara și profit din plin de asta. Simt așa, cum ma vindec, ma lecuiesc și ma pomenesc zâmbind câteodată. Cred ca toți ar trebui sa profitam ca suntem vii, ca viața e frumoasa! 

1 Mai fericit!

Roma, Londra sau Paris?Cu copii sau fără…

După ce am descoperit pe rând cele mai importante capitale ale Europei, sunt gata sa dau verdictul. Nu mi-e ușor pentru ca in fiecare din ele am descoperit locuri unice dar voi încerca sa aleg un locul 1. 

In Roma am călătorit împreuna cu primul născut, pentru ca altfel nu s-a putut. Asta nu înseamnă ca nu am pututa ajunge acolo unde am plănuit. Am mers cu căruciorul pana la îmbarcare, la coborâre deja ne așteapta la scara, totul a mers uns ca pe roate, nu am simțit nici un dezavantaj in a călători alături de bebe cu suzeta. 

 Am ales un hotel nu foarte scump, la marginea orașului, care a meritat fiecare euro. Am avut camera tripla cu mic dejun, suficient și hrănitor atât pentru noi cât și pentru bebe de 1,5 luni. Ne-am deplasat cu metroul, acesta fiind foarte ușor de folosit, cu o singura linie la stațiile căreia puteai vizita toate obiectivele turistice, mai puțin Vatican, care avea o alta linie. In centru, pe jos am străbătut tot ce era de văzut, iar pentru bebe a fost o încântare parcul din fata Coloseumului sau piața sân Marco cu Mulțimea de porumbei de la Vatican. 

Mi-a plăcut foarte mult înghețata, Fontana di Trevi și chiar și pizza, însă cel mai mult m-a impresionat Vaticanul. Bazilica Sfantul Petru e incredibila si ca așezământ si ca arhitectura. Adăpostește mormântul Sfântului Petru, are intrarea gratis la fel ca majoritatea obiectivelor turistice italiene dar e de neratat. 

Ne-am scăldat in soare pe treptele spaniole împreuna cu zecile de tineri italieni gălăgiosi și veseli. Bine, noi cu căratul și cu copilul mai intr-o parte așa, ca bătrânii, am luat o gustare privind la tinerii frumosi și neliniștiti. Una peste alta, se vorbește tare, se manaca bine, Italia e o încântare.

In Londra am mers fără copii, doar pentru 3 zile, un Weekend pe care n-o sa-l uit niciodată. Am stat tot la marginea orașului, de data aceasta fără bani, la cea mai buna prietena a mea care locuiește acolo de câțiva ani. Am călătorit cu tot cu RER, un fel de tren subteran, un soi de semimetrou. Ne-am descurcat excelent cu harta și cu indicațiile londonezilor. N-am ratat Big Ben, nici London Eye pe care l-am vizitat noaptea și am avut parte de o priveliște superba de deasupra capitalei. Cu puțin soare, cu putina ploaie, vânt când nu te așteptai, am mers și in croaziera pe Tamisa. Aici am admirat alta parte a Londrei, cea istorică, cu toate clădirile istorice și podurile ei frumoase. N-am ratat nici Muzeul Figurilor de ceara, unde am rămas suprinsa de minuțiozitatea cu care au surprins fiecare gest, fiecare grimasa sau zâmbet. E de neratat, mai ales ca doar aici și la Oscar ai ocazia sa mai vezi atâtea vedete strânse la un loc. 

Cel mai mult mi-a plăcut Trafalgar Square, cu agitația ei, cu zgomotul autobuzelor londoneze și cu tot farmecul ei. Anglia e civilizata, e curată și vesela parca in ciuda vremii mohorâte. Am rămas cu impresia ca nu am văzut tot și mi-ar plăcea sa revin. Mai ales ca așa am ocazia sa-mi văd prietena care îmi lipsește in fiecare zi. 

Paris

Parisul a venit sub forma unei miniexcursii de Dragobete, de mult plănuită dar care nu găsea niciodată timp sa-și facă loc in programul și asa destul de încărcat. Mi-e foarte greu sa descriu atmosfera pariziana, pentru ca Parisul e Paris. E romantic, boem, bogat, glamuros, încântător. 

Am stat tot la marginea orașului intr-un hotel cu camere destul de spațioase pentru ce poate oferi Franta. Am avut de ales între Paris Pass și mașina și când am făcut calculul cheltuielilor a reieșit ca e mai bine cu mașina. Am stat doar patru zile, încercând sa acopăr cât mai mult din fascinantul oraș al iubirii. Am vizitat muzeul Luvru, cu vestita Monalisa, sau expozițiile egipteane. Am colindat interiorul și mai ales grădinile Versailles, pline de liniște, de o frumusețe răpitoare. Am mers la Notre Dames și m-a rugat pentru liniște, răbdare și putere. Am făcut și obișnuita croaziera pe Sena, ca sa putem trece și pe sub poduri nu numai pe deasupra și am putut admira Primăria și multe alte edificii importante. Nu se putea sa nu urcam in turnul Eiffel la ultimul etaj, ca doar avem curaj (de unde? aproape de ultimul etaj deja dârdâiam și eu și liftul). Ne-am lăsat urmele și pe acolo prin lacătul scris cu numele nostru și legat de podul indragostilor și am colindat cât pentru tot anul. 

La Paris chiar am simțit iubirea. Am văzut-o in cântecele celor de pe strada, in trandafirii roșii aduși in fiecare seara de comercianți, in jocul luminițelor de pe turn și pe degetul meu. 

Roma, Londra sau Paris?

Sunt trei capitale importante, una mai interesantă ca alta pe care le-am vizitat exact așa cum mi-ar fi plăcut sa mănânc o masa, felul unu, sățios și de ținut minte, felul doi, consistent și memorabil, iar ce e mai bun am lăsat pentru desert, dulce si aromat, de neuitat, pentru totdeauna. 

Si da, dintre toate cele trei metropole europene am ales, Parisul, inconfundabil, plin de măreție și grandoare. Am rămas cu impresia ca nu am apucat sa văd nimic din el, deși am colindat non stop aproape 4 zile. Câte as mai fi putut vedea dacă nu ma omora gândul la puiuții de acasa. Data viitoare o sa venim împreuna cu ei, o sa stam mai mult și o sa va las aici impresii despre Disneyland. Așa ca… sa ne auzim cu bine!

Doamne ajuta!