Ce e de făcut în Tulcea

Ce e de făcut în Tulcea când ai doi copii care nu au stare în Weekend? Păi, să începem cu începutul, zic.

Când am stabilit să mergem în Tulcea am avut in vedere Delta Dunării pentru că nu mai fusesem înainte acolo. Am citit ceva înainte, nu părea o mare distracție, dar am zis că merită să încercam.

Hotelul ales a fost chiar pe faleza din Tulcea, Hotel Delta 4*. Am ales un apartament cu o priveliște absolut demențială, la etajul 6 al clădirii de unde puteam vedea Dunărea în toată splendoarea ei. Condițiile au fost acceptabile. Copiii au fost incantați de scaunul de masaj din cameră, iar părinții de cada cu hidromasaj. Șederea a fost plăcută, mai puțin sâmbăta, când a foat cutremurul. Partea clădirii în care ne aflam noi era din sticlă. Nu vreți să știți ce sperietura am tras când au început să se miște toate cele prin cameră. Mi se părea că nu se mai termină.

Ce e de făcut în Tulcea cu copiii?

În cazul în care în oraș nu era nimic de făcut, aveam să ne relaxăm la piscina hotelului. Așa făcusem planul de acasă. Dar nu a fost cazul.

Acvariul din Tulcea

În Tulcea, dacă nu știați, exista cel mai modern acvariu din România. Are tablete și accesorii prin care poți vedea cum arată fauna și flora din Delta cu o simpla atingere a ecranului.

Taxa de intrare a fost 45 lei pentru doi adulți și doi copii. Copiii au fost incantați de varietatea peștilor și mai ales de expozițiile de la celelalte etaje ale acvariului. Asta le-a deschis apetitul de a ajunge cât mai repede în Delta Dunării pentru a vedea pe viu tot ce era expus acolo.

Delta Dunării

Am ales o excursie în Deltă chiar de la una din agențiile de turism din spatele hotelului. Pe faleză erau o mulțime de agenții care își ofereau serviciile. Prețurile puteau fi negociate, dar eu n-am avut răbdare și am acceptat primul preț. Am făcut un traseu până la satul pescăresc aflat la jumătatea distanței dintre Tulcea și Sulina, la Mila 23. O așezare cu 400 de suflete majoritatea lipoveni. Când am ajuns acolo am mers prin centrul localității. Am prins o vreme caldă, plimbarea a fost o plăcere, iar din bărcile de pe mal se auzeau cântece românești de unire. Foarte frumos. Am mâncat la o familie amabilă, bucate tradiționale, bineînțeles din pește. Ciorbă acrita cu peste prăjit și chec de casă. Nu-mi mai amintesc că aluia mic al meu nu i-a plăcut nimic și a mâncat pâine goală, că mă apucă toți nervii. 😀

Am vorbit despre toate neajunsurile locuitului acolo. Iarna când Dunărea îngheață, accesul e blocat la localitate chiar și câte doua luni. Nu există medic în sat, doar o asistenta care încearcă să facă tot ce-i stă în putere până vine ambulanța de la Tulcea. Dar cu toate astea ei nu ar renunța niciodată la casele lor.

În ultima zi am fost la Muzeul de istorie și am urcat la monumentul ridicat în cinstea eroilor orașului, de unde am văzut o panorama fantastică a Dunării și a orașului.

Aproape că nu ne-a ajuns timpul pentru câte aveam de făcut. La plecare am oprit și la vestita Mânăstire Celic Dere unde ne-am mai dezmorțit puțin. Mănăstirea e mare și frumoasă, un loc binecuvântat. 🙏🏼

D

Delta Dunării are ceva ce te atrage. E acolo o liniște și o întindere de mii de km care îți taie respirația. Păsările care zburau nepăsătoare și libere, rațele sălbatice, luciul apei, sălbăticia locurilor, totul a fost minunat. Nu știu cum s-a făcut dar vremea de sfârșit de Octombrie a fost foarte caldă. Recomand Delta Dunării cu încredere. Odată ajuns aici o sa fii vrăjit.

Reclame

Băiat mare cu ursulețul după el

„Băiat mare cu ursulețul după el”. Așa cred că a auzit el spunându-i-se, de mă întreabă mereu când trebuie să renunțe la el.

Goody îl cheamă. Vine de la Good Baby și l-a primit când avea câteva luni. S-a împrietenit cu el în momentul în care a apărut in viața noastră fratele mai mic al lui.

A fost nevoie ca mami să se ocupe mai mult de el. Erau zile când rămâneam singuri acasă și îmi era greu să fiu prezenta și la nevoile lui și ale bebelușului. Practic aveam doi bebeluși pentru că s-au nascut la diferența de doi ani. I-am spus că poate dormi cu Ursulețul, că o să-l protejeze la fel cum o fac eu. El m-a ascultat și l-a adoptat. Și acum mă gândesc ca poate am greșit. Ar fi trebuit să mă simtă pe mine in nopțile lungi, nu un urs de plus.

Astazi sunt de nedespărțit. Nu-l poate lua la școala, în rest, sunt oriunde împreuna. La masă, în mașina, la plimbare, prin parc, la petreceri, Goody e cu noi. Deja nu ne mai deranjează. A ajuns parte din familie. Și e așa pricăjit și jumulit. A suferit chiar și o “operație” când l-a umplut bunica din nou cu vatelina. Năsucul e cusut de… nici nu mai stiu de câte ori. Și e tocit de cât a fost pupat. I se explică pe unde mergem și ce facem. E cu noi în excursii, pe avion, oriunde.

Tare mi-ar plăcea să găsesc unul nou, să-i fac o bucurie. Împlinește curând 7 ani și nu dă semne că ar vrea să-l lase. Și eu sunt de acord. Știu că atunci când eu am lipsit din viața lui, Goody i-a fost aproape. El i-a fost prieten de nădejde și l-a protejat atunci când nimeni nu era lângă el. Lui i-a spus primul nevoile și supărările. Mereu mă întreabă dacă trebuie să renunțe la el. Aude probabil in jurul lui oamenii cum vorbesc: “Băiat mare cu Ursulețul”

Eu îl asigur că nimeni niciodată nu o să i-l ia. Oricât dorește el și indiferent de starea în care se va afla, Ursulețul îi va sta aproape. Eu o să am grija mereu de el și de ursuleț. Deja simt că am grija de 3 copii și nu e greu deloc. Fericirea lui e pe primul loc. Când se va simți el in regulă cu asta și va fi împăcat va renunța singur la el.

Voi aveți copii cu jucării de care s-au atașat? Cum ați procedat?

Aniversarea de 10 ani de la nunta, ca la carte

Hai, că am făcut-o lată de data asta. Și nici măcar nu ne-am plănuit sau ceva. A curs totul natural și s-au aranjat lucrurile în așa fel încât ziua aniversarii a fost cum nu se putea mai bine. Pot sa spun chiar, că a fost mai bine ca la nunta de acum 10 ani.

Dacă acum 10 ani a trebuit să le vin în întâmpinare tuturor oaspeților, adică vreo 350 de persoane, acum la nuntă au fost doar nașii. Persoane calde și pozitive cu care rezonăm și cu care ne-am simțit extraordinar.

Inițial, am vrut o petrecere fastuoasă, la care să vină toți prietenii și toate rudele. Să ne amintim momente de acum un deceniu și să ne distram cu toții. Apoi ne-am gândit mai bine și am ales să ne refugiem undeva doar noi și cei mai buni nași din lume. Să nu avem așteptări și nici persoane care ar putea să strice momentul. Să nu vedem fețe nemulțumite de locul în care au fost așezati sau să fim nevoiți sa ciocnim cu sute de persoane pe care nu le-ma văzut niciodată.

Am recreat ziua nunții fără ca măcar să plănuim ceva. Am mers la o biserica extraordinară, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, am sunat preotul de pe numarul afișat la intrarea in biserica. Dânsul a fost foarte amabil si a venit special pentru slujba noastră. Nici măcar nu am vorbit dinainte, pur și simplu am mers pregătiți cu buchete și cu zâmbete largi. Eram siguri că o sa găsim o biserica, un loc special. Așa a și fost.

Apoi am mers la cazino sa facem poze și sa ne plimbăm pe faleza. Am salutat și pompierii, nu se putea altfel. Meseria e meserie. 😜

A urmat surpriza soțului apoi. Un velier închiriat care ne-a dus și mai departe de zgomotul lumii. Am mers în larg in ape internaționale, așa trebuia, unde am oficiat căsătoria prin consimțământul amândurora. Mai multe detalii despre căsătorii pe mare puteri afla aici.

A fost mai emoționant decât la starea civilă de acum 10 ani. Am plutit in neștire ore întregi. Am avut și tort chiar. Ne-am răcorit cu șampanie și cu vântul care ne-a fost prieten pe mare. Apusul ne-a prins îmbrățișați ca niciodată. Ne-am pupat toată ziua, uitasem cum e sa fii îndrăgostit.

M-am regăsit cu el. E mișto să te reîndrăgostesti mereu de aceeași persoana. Grija cu care a pregătit totul in cel mai mic detaliu m-a surprins plăcut.Câți bărbați mai fac gesturi romantice azi? Și după atâția ani?

Sentimentul că cineva se gândește la tine chiar și când nu ești acolo e magnific. El s-a ocupat de tot, fără ca eu să-mi dau seama de surpriza. Tortul a fost personalizat, vasul a fost împodobit de nuntă, biserica a fost magnifica. S-a ocupat singur de buchete, de flori, de aranjamente. A făcut rezervări și i-a ieșit așa cum a sperat. Totul a fost la superlativ.

O zi extraordinară pentru noi. Seara mă dureau fălcile de la cât am zâmbit. De mult nu m-am mai simțit așa apreciată. La un moment dat mă și gândeam. Oare merit tot ce am? Știți ce zic? Eram copleșită de toate momentele frumoase care se petreceau fără voia mea, parcă.

10 ani au trecut ca gândul. Aniversara asta va rămâne cea mai tare amintire de până acum.

Încă savurez momentul, nu mi-am revenit din petrecut. Scriu la malul mării acum. Suntem aproape singuri pe plaja și soarele e așa darnic cu noi. La fel ca Dumnezeu care ne-a ajutat cu înțelepciune ca să ne alegem in fiecare zi unul pe celălat.

Martori ai fericirii ne rămân pozele. Tare greu mi-a fost să aleg câteva. Toate sunt așa frumoase… Vă iubesc pe toți cei care ați ținut să ne urati de bine prin sutele de mesaje primite. Nu am cuvinte să vă mulțumesc pentru amabilitate.

Cipru cu copiii (poze, prețuri, excursii)

Vacanța in Cipru a fost prea scurtă. N-am înțeles nimic din ea, ma gândesc acum când sunt înapoi in rutina asta nenorocita. Nu mai am șanse de scăpare din ea, până în August.

Mi-ar fi plăcut și mai multe zile de relaxare. Mi-ar fi plăcut să explorăm mai mult satele autentice cipriote. Sau de ce nu, să mergem și in Ciprul de Nord. Știu că pentru copii ar fi fost, poate prea obositor, dar tot îmi doresc să mai fi bifat câteva obiective.

Cum ne-am descurcat acolo

Nu am avut bagaje multe. Cel puțin pentru copii, am luat haine pentru fiecare zi petrecută acolo și doar câteva de rezervă. Mami, din păcate, a avut cel mai mare bagaj. Nu m-am hotărât ce să port și am luat mai multe, să ma pot decide acolo. Am mers cu mijloacele de transport in comun atât la transferul de la și spre aeroport cât și pentru a ajunge in centrul stațiunii sau la vestita plajă Coral Bay. Călătoria costa 1,50€ de persoană, doar copiii până la vârsta de 5 ani inclusiv, au gratuit. Copiii au fost încântati de autobuz și de oamenii pe care îi întâlneam. Salutau șoferul, își alegeau locurile singuri, chiar le plăcea. M-am bucurat și eu cu ei pentu că doar așa poți observa obiceiurile unui popor, infiltrându-te printre ei.

Locuitorii sunt amabili și obișnuiți cu turiștii. Mai ales cu englezii și cu rușii, predominanti la călătorii in Cipru. Unele meniuri la restaurant erau traduse și in limba rusă.

Excursii în Paphos

Aproape la fiecare colț de strada găsești agenții de turism care se întrec în oferte la excursii. Prețurile pornesc de la 25€ și se termina la 1000, 2000€ cu închirieri de yachturi. Poți vizita mănăstirile ortodoxe, ferme de bananieri, de magarusi, grădina zoologica sau Aqua Parcul din Paphos.

Noi am ales o croaziera de lux, fiind și singura excursie pe care am făcut-o. A costat 70€ de adult și 25 de copil. Am fost luați de la hotel cu un autocar asemănător unui hotel pe roți. Avea dotări extraordinare, iar călătoria până la vasul de îmbarcare a fost mai mult decât confortabila. Condițiile au fost la cote maxime. Am servit gustări și prânzul la bord, mai mult ei. Zic asta, pentru ca am descoperit cu ocazia asta ca am rău de mare. E la fel ca ăla de mașina cu moleșeală și stare de amețeala.

Am mâncat mai mult fructe și numai când am făcut opriri și mi-am petrecut mai mult moțăind pe șezlong. Mi-a prins bine, m-am întors din vacanța cu mai putine kilograme.

Punctul culminat al excursiei a fost petrecerea de la sfârșit. Muzică buna, tare cât să te facă să te ridici la dans in mijlocul mării. Chiar și ăia care aveau rău de mare au intrat in ritm. 😜 A fost super funny, eu și G ne-am distrat maxim. Tati cu cel mic ne-ai filmat și ne-au făcut poze. Apropo, pozele cele mai tari le face tati. Are un extraodinar simț estetic.

Cumpărături și suveniruri

Cumpărăturile sunt specialitatea mea. N-am plecat cu mâna goală nici de data asta. Am cumpărat suveniruri pentru toata familia, cunoscuții și prietenii. Prețurile sunt pentru toate buzunarele, bani să ai. O masă la un restaurant decent cu specific tradițional nu sărea de 20 € cu fel principal, felul doi și desert.

Peisajele Ciprului sunt exotice. Palmierii și leandri care îmi aminteau de Grecia crează cadrul perfect unei excursii de neuitat. Copiii au primit soare, bălăceală și timp cu noi. Mi-a plăcut mult că o săptămâna nu au primit desene și că am reușit să ma deconectez de gânduri negative și de stres.

Recomand Cipru oricui își dorește liniște, căldură, apa limpede și peisaje care îți taie respirația.

Cipru ieftin chiar și cu copiii

Cum poți merge in Cipru ieftin cu copiii

Știți deja că nu mi place sa merg in același loc de două ori. Mi se pare pierdere de timp să vizitezi aceleași locuri când ai putea bifa altele noi.

Îmi doream de mult timp sa ajung în Cipru, cred ca de prin luna de miere. Nu am găsit o ofertă care sa ma satisfacă așa ca am amânat tot timpul.

Dar anul acesta Ryan Air are o noua cursa pe care operează. București-Paphos, ieftin și bun, chiar și cu copiii. Am cumpărat biletele cu o luna înainte și nu am plătit decât 200 € pentru 2 adulți și 2 copii. De cazare s-a ocupat soțul. A găsit un hotel cu regim de masa all inclusive la fel de ieftin. New York Plaza Apartments cazare și masa pentru toți cu puțin peste 300€.

Am vrut mai mult sa mergem cu avionul pentru că cel mic încă nu avusese ocazia. Le-a plăcut tare mult, au râs de s-au prăpădit la decolare. Asta mare mai zburase și ii ținea curajul. Zicea că avionul merge cu viteză mai mare decât tati. 🙈😂

Dotările de la hotel au fost basic, ca sa zic așa. Nu căutam lux când mergem, pentru că excursia se vrea a fi la mare, nu la hotel. Camera, sau mai bine zis apartamentul e folosit, pentru ca încă suntem aici, doar pentru a ne schimba și a dormi. Apartamentul e format din două camere cu salon și bucatarie complet utilată și baie cu cada. Aaaa, și două balcoane, sa nu uit.

Prețurile nu sunt exagerate deși suntem aproape în centrul stațiunii. Sunt multe de vizitat aici. Nu trebuie sa ratezi Băile Afroditei, Laguna Albastră, Insula St George, satele pescărești ale insulei, plantațiile de bananieri sau plimbările cu măgarul.

Vremea e prielnică, mai ales acum la începutul lunii Iunie. Temperatura acum nu depășește 30 de grade, iar apa marii e calda. Facem plaja la Coral Bay o plaja foarte bine cotata, cu intrare lina in mare și nisip. Din ce am auzit, mai târziu o să fie foarte cald. Temperaturile vor ajunge și la 40 de grade.

Nu vreau sa-i obosesc pe copii cu multe obiective de vizitat. Până la urmă am venit sa ne relaxam, nu sa ne obosim. De aceea, am plănuit o singură excursie, cu un yacht, in care sa ne petrecem o zi pe mare. A costat cam mult, dar fiind singura, a meritat fiecare cent. Am văzut Laguna Albastra, insula St George, Băile Afroditei, etc. Am avut două opriri pentru baie și am servit prânzul și gustările la bordul navei. A fost grozav, acum am ajuns la hotel.

Mai stăm câteva zile, Ciprul e grozav, o să vă țin la curent. 😜

3 motive pentru care trebuie sa vizitezi Israel

1. Soare și relaxare

Se recomandă vizitarea acestei țări primăvara sau toamna, deși iarna temperaturile sunt destul de crescute fata de cele din România. Vara e mult prea cald, iar umiditatea îți poate da bătăi de cap. Trebuie sa vii aici când vrei sa te ascunzi de frigul din țara. Te așteapta Marea Roșie calda și limpede, dar și Marea Moarta cu temperaturi care nu scad sub 20 de grade indiferent de temperatura aerului. O zi sau doua de Spa si relaxare la Marea Moartă poate fi lucrul de care aveai nevoie. Baie in apa limpede sărata și leneveala la soare la început de primăvara e perfect. Plajele la Marea Roșie și la Marea Moartă erau super populate in luna Februarie. Pentru frigul din țara, a fost excelentă escapada.

2. Credință și reculegere

Alt motiv ar fi încărcătura spirituală a Israelului. Ierusalim, orașul sfânt, e reper al credinței pentru mii de credincioși. Fie că ești musulman, evreu, ortodox sau catolic, aici ești bine primit. Zidul plângerii a auzit mai multe suspine decât orice alt locaș sfânt din lume. Aici se pun biletele cu binecuvântări sau cu rugăciuni de oricine crede ca se pot adeveri. Aici calci pe urmele Mântuitorului. Pe drumul crucii, pe drumul milenar al credinței. Imaginea din orașul vechi, dinăuntrul zidurilor cetății Ierusalim, e covârșitoare. Locurile biblice vindeca și aduc amintiri unice pentru tot restul vieții.

3. Țările vecine

Situația din Palestina nu e foarte sigură. Neînțelegerile există chiar dacă nu le percepi la prima vedere. Dar la granița cu Israel sunt foarte mulți creștini, in special ortodocși. Betleemul e orașul de granița și locul Nașterii lui Iisus. Am întâlnit un oraș plin de viața cu locuitori foarte primitori, calzi și binevoitori. Bineînțeles ca am fost avertizați la începutul călătoriei sa nu vorbim cu nimeni și sa nu ne depărtăm de grup. Priveliștea care se întinde de pe dealurile Betleemului nu trebuie ratata. Merită orice risc.

Iordania, alt vecin important al Israelului ascunde o comoară, un “must” printre pasionații de călătorii. Petra, minunata așezare veche de mii de ani, așteapta zilnic tăcută sutele de vizitatori. Aici nu e vorba despre istorie doar ci și despre măreția unor așezăminte impresionante chiar și pentru zilele noastre. Acolo întâlnești cămile, căruțe trase de cai, negustori cu produse tradiționale și mult, mult soare.

Probabil nimic sunt toate astea motivele pentru care fiecare ar trebui sa meargă in Israel măcar o dată in viața. Sunt sigura ca Tel Aviv capitala țării, are o viața de noapte tumultoasă. Ca sunt și alte locuri pe care nu trebuie sa le ratezi, dar cele mai importante sunt acestea trei enumerate mai sus.

Dacă ați fost acolo și v-a impresionat și altceva in afara de locuri călduroase și exotice și credință, lăsați-le aici. Poate o sa mai ajung acolo, sa nu le omit. ❤️

Din Israel in Palestina

Eilat

După ce am văzut puțin din Iordania, o zi am rezervat-o Eilatului. Ne-am relaxat cu adevărat. Chiar am dormit la prânz vreo două ore. Nu am bifat toate obiectivele turistice din stațiune, dar a fost suficient pentru câteva ore.

Am mers la observatorul de acolo și am făcut niște poze grozave. Am văzut specii de pești rare, am văzut cum sunt hrăniți rechinii și aproape ne-am plimbat cu un submarin. Spun aproape, pentru ca din cauza valurilor, cursa noastră s-a anulat. Eilat reprezintă într-adevăr perla Marii Roșii. Cu recifuri de corali și apa limpede, e perfect.

Restul zilei a rămas pentru leneveala. Am dormit, ne-am plimbat prin cartier și apoi am gătit.

Marea Moarta

Dimineața am plecat in excursie. Cu noaptea in cap vreau sa spun, pe la 4.45 eram la poarta vilei. Apropo cazarea a fost aici și a fost mai mult decât grovaza. Am luat o excursie la Ierusalim de la agentia turistică locală Diamond . Cum era posibil sa venim aici și sa nu vizitez locurile sfinte din “pământul făgăduinței”? Prima oprire a fost la Marea Moarta pentru bălăceală. O ora și jumătate a fost suficient. Apa era incredibil de plăcută chiar și la ora 8. O spune o fandosită care petrece o ora numai ca sa intre in apa până la glezne.

Foarte frumos amenajată plaja, m-a impresionat mult.

Rau Iordan

Locul in care s-a botezat Mântuitorul e pe teritoriul Israelului și ma bucur pentru asta. Frumos amenajat, vizitat de sute de creștini, mulți veniți din Africa special pentru a se boteza. Am intrat și noi și am „mărturisit un botez spre iertarea păcatelor”. Nu am văzut un șirag de apa murdară cum au văzut alții, ci am găsit un loc vechi, biblic încărcat de istorie. Apa mi-a răcit corpul și mi-a purificat sufletul. Am crezut și sper sa ma vindec de tot ce e rău.

Betleem

De acolo ne-am îndreptat spre Palestina pentru a vizita Betleemul și biserica Nașterii Domnului. La vama nu am mai plătit nimic, slava Domnului! S-a ocupat ghidul de tot, iar trecerea a fost mai mult decât ușoară. Nici măcar nu ne-au mai verificat bagajele. Palestina și fâșia Gaza e o zona destul de sensibilă in relațiile dintre cele două țări.

Dar pentru ca se gândesc la Israel ca la o sursa de venit prin miile de vizitatori zilnici, sunt chiar prietenoși. Norocul nostru a fost ca in zona trăiesc mulți creștini ortodocși, casele lor remarcându-se după reprezentarea Sfântului Gheorghe de deasupra intrării principale.

Cum am intrat in biserica ridicată deasupra peșterii Nașterii Domnului am întâlnit acolo un grup de pelerini români care cântau “O ce veste minunată”. Vocile lor răsunau intr-o mare de limbi necunoscute, absolut divin. Cântarea ridicată la cer cu atâta înverșunare și dăruire m-a făcut sa lacrimez. Atât de curat părea totul… Nu știu dacă și alții au trăit experiența asta, dar eu am simțit o mare binecuvântare doar sa ma aflu acolo.

Ierusalim

Dupa prânzul luat in Palestina, ne-am îndreptat in sfârșit spre Ierusalim.

Am vizitat apoi mai multe locașuri sfinte. M-a impresionat dintre toate, Zidul Plângerii. O părticică rămasă din zidul Templului lui David a devenit azi loc de pelerinaj pentru toate religiile. Oricine poate intra, separat femeile de bărbați, cu capul acoperit și cu multă smerenie. Ca ești evreu, musulman, creștin sau budist, nimeni nu te oprește sa-ți mărturisești păcatele și sa ceri iertare. Nu e permis sa vorbești, sau sa te îndepărtezi cu spatele de el. Am atins zidul cu palmele și mi-am recunoscut și eu păcatele in fața Domnului. Am cerut iertare și ajutor printre suspinele femeilor de lângă mine. Durerea lor era mare. Aproape o trăiam și eu fiind așa de aproape una de alta. M-am îndepărtat mulțumind pentru ce am și ce trăiesc și cu gând bun depre toți ai mei.

Despre Israel aș putea scrie mult. O sa o mai fac cât de curând.

Acum ma pregătesc sa ma întorc la băieții mei frumoși. Dacă nu era dorul de ei sa ma facă sa întorc mai repede, aș fi prelungit șederea mea acolo fără să clipesc.

Sunt încărcată cu mir, tămâie, lumânări pentru toți cunoscuții. O sa le dăruiesc cu mare drag o parte din farmecul și credința țării sfinte.

Am lăsat aici poze frumoase, dar nici una nu poate reda credința și trăirea de acolo. Poți doar sa mergi sa te convingi.

Din Israel in Iordania

Petra, o dorința mai veche de a mea e la o aruncătură de bat de Eilat. Bine, la o suta și ceva de km, dar tot e aproape. Nu puteam sa ratez sa vizitez un oraș antic atât de frumos, așa ca ne-am pregătit de dimineața și am plecat singuri spre granița. Încercasem noi sa cumpărăm prin agenție dar era deja prea târziu când ne-am decis.

Așa ca nu ne-a mai rămas decât sa plecam singuri. Relațiile dintre cele doua țări nu sunt așa extraordinare, dar nu prea ne-a păsat. Am luat un taxi până la granița, apoi am trecut pe jos in Iordania. Cam nebunesc aș spune. Dar suntem teferi și nevătămați.

Iordania e o țara mai săraca decât Israel. Și in servicii dar și in traiul de zi cu zi. Dar asta nu ne-a împiedicat sa ne bucuram ca suntem acolo.

Am fost norocoși sa întâlnim un alt taximetrist, extraordinar de sociabil cu care am negociat un preț bun pentru Petra. Ne-a dus, ne-a așteptat vreo patru ore și apoi ne-a adus înapoi la granița.

Petra e uimitoare dacă ma întrebați. Nu pot sa descriu in cuvinte măreția ei. E ceva grandios, incomparabil cu ce am mai văzut înainte.

Greu mi-am putut imagina cum a fost posibila construirea și amplasarea atâtor edificii de o mâna omeneasca. Nimeni nu știe cu exactitate când a fost construită. E un mister și reprezintă cu mândrie una din minunile lumii moderne. I s-a mai spus orașul roșu, cu referire la culoarea rocilor și a nisipului dar și orașul misterelor. A fost cioplit in stâncă de către nabateeni și cucerit pe rând de romani, creștini și beduini.

Grandoarea lui îți taie respirația. Ne-a cucerit din prima. Am regretat ca nu am putut rămâne mai mult in Iordania. Mi-ar fi plăcut sa mergem și in Wadi Rum, in deșert, dar sincera sa fiu mi-a cam ajuns atâta pustietate. Abia așteptam sa ajungem in Eilat.

Despre costuri nu mai vreau sa intru in detalii ca ma bufnește plânsul și ma doare inima. Când ne trimitea la alt ghișeu sa mai plătim nu știu ce taxa de părăsire, de intrare, de viza, îmi tremurau picioarele. Dar a fost bine. Petra nu e de ratat. Recomand cu drag. Faceți un efort și ajungeți acolo sa va convingeți de măreția ei.

Israel cu bani puțini? Se poate

Ne-am gândit mult ce destinație sa alegem anul acesta pentru un city break prelungit in doi. Am luat iar pauza de la părinteala, serviciu și rutina și ne-am luat lumea-n cap pentru câteva zile binemeritate. Destul cât sa ne regăsim, sa lăsam certurile pentru mâncare, copii și casa și sa ne ținem de mâna cât dorim.

Am vrut inițial sa alegem Amsterdam, încurajată de prețurile mici, dar perechea mea nu se împăca prea bine cu frigul și a vrut undeva la soare.

Am ales Israel, chiar dacă nu e o destinație ieftină. La Israel se merge și cu bani putini. Cam greu dar, da, se poate.

Israel e cunoscută ca fiind o țara scumpa in comparație cu alte tari din Orientul Mijlociu, cum ar fi Iordania sau Egipt. Se ridica deasupra lor însă la servicii. Au hoteluri cu stele echivalente cu cele europene, iar gazdele intotdeuna te vor primi așa cum se cuvine.

Mi-am dorit mereu sa ajung aici. Ma dădeau înapoi prețurile la circuite. Eu caut oferte in general toamna și iarna de pana in 200€ de persoana pentru câteva zile. Am avut noroc anul acesta cu noua ruta București-Eilat inaugurată de wizz air.

Zborurile vor fi limitate. Probabil din Martie nu vor mai opera pe acest aeroport. Se vor relua, însă din toamna din nou. Eilat este o destinație sezoniera, de iarna, vara temperaturile ridicându-se mult prea mult ca sa poata fi suportate de turiști. In plus, cursa e subvenționată de autoritățile locale, depinde de înțelegerea dintre wizz și Eilat.

In afara de transport, nimic nu mai e ieftin in Israel.

Cazarea și mâncarea e destul de piperată la preț. Am ales unul dintre cele mai ieftine hoteluri din Israel cu recenzii bune pe Booking.

Am luat din timp biletele de avion și cazarea și la plecare nu ne-a mai rămas decât sa avem bani de cheltuiala. Nu suficienți dacă ma întrebați pe mine, dar sa speram ca o sa ne descurcăm.

In total am plătit puțin peste 1000 lei pentru amândoi pentru cazare și transport . Nu e mult pentru câte am in gând sa petrecem pe aici. O sa vedeți si voi pentru ca o sa va țin la curent cu unde mergem și cât costa, sa va faceți idee dacă merita sa mergi aici sau nu.

Zbor lin sa avem. ❤️

Încercați la munte la țara. E diferit

Am fost la munte numai in stațiuni: Busteni , Sinaia, Brașov, Predeal etc. Mergeam de obicei pe pârtii și prin centrul stațiunii la cumpărături. Erau locuri populate și suprasaturate de comercianți.

Liniște nu găseai decât in vârful pârtiei și poate nici acolo.

Ei bine, weekendul acesta am încercat altceva. Ceva de care mi-era dor. Au trecut mulți ani de când n-am mai făcut asta. Nu am organizat eu, ca de obicei, ci am fost invitata.

Mai exact, s-a organizat o excursie la munte cu toți colegii soțului de serviciu, cu nevestele și cu odraslele. O gasca de aproape 40 de oameni.

Noi am mers fără copii pentru ca încă sunt bolnăviori și pentru ca aveam emoții de cum s-ar fi descurcat cel mic in autocar. Oricum tati s-a bucurat maxim pentru ca el tânjește de escapade in doi mai mult decât mine.

Ce mi s-a părut extraodinar a fost faptul ca toată tărășenia a fost organizata de un singur om. Adică un coleg a avut grija și de cazare și de transport și chiar și de mâncare. Felicitările mele! Eu pentru o excursie de doua persoane ma pregătesc doua luni înainte.

Transportul a fost asigurat de un autocar spațios care mi-a cam dat bătăi de cap cu răul de mașina. Eu trebuie musai sa văd in fata când merg cu masina, iar locurile din fata erau deja ocupate când am ajuns noi. Am fost într-un soi de excursie cu clasa. Fiind și fără copii ne-am chicotit și ne-am giugiulit tot drumul. Drumul a fost super interesant. Mai puțin ultima parte in care simteam răul cum ma învăluie. 🤦🏼‍♀️

Au ales ca destinație Moeciu de Sus. O zona rurală care la prima vedere nu spune nimic. Am ajuns in jurul prânzului acolo și am fost așteptați cu o masa tradiționala. Simplu și gustos. Ceapa, șunca, 3 feluri de branza și cașcaval, ardei rosu și multe, multe bunătăți. In spatele unității de cazare era un deal abrupt cu o pârtie care a făcut deliciul nu numai al copiilor dar și al părinților. Sanie, folie de plastic sau chiar și fără nimic, toți erau pe pârtie la un moment dat.

Am ieșit la plimbare apoi. Și atunci am realizat ca acolo nu e gălăgie. O mașina din când in când pe drumul care șerpuia printre munți, asta nu e zgomot. Mai multe căruțe ale localnicilor cu băncuțe in care transportau turiștii. La un moment dat era ca la televizor. Era un sunet de apă curgătoare și de câteva păsări care nu s-au lăsat duse de frig care ma făcea sa ma ascund in zăpada de plăcere. Ca sa nu mai spun de zăpada. Care strălucea incredibil in bătaia soarelui. Apărea ca o pătura pufoasa cu mii de pietricele scumpe așezată peste pietrele din rău și peste tot ce ne înconjura. Era moale, iar când călcai in ea te afundați ca intr-o saltea plină cu pene.

Am stat așa cu grija copiilor la început, dar apoi m-am mai relaxat când mi-a spus mama ca răceala e pe ducă.

Am un singur sfat. Încercați din când in când și o ieșire altfel. Moieciu e aproape de București, e la țara și e liniște. Pârtie are, aer curat din plin, oameni primitori și multă căldură in case.

Seara am avut chef de altceva, mai discret și mai cochet și am găsit exact ce ne trebuia. Atmosfera primitoare, muzica bună, preparate culinare deosebite. Toate acestea la Vlahia Inn, o locație superbă chiar aproape de locul in care am fost cazați. Am fost împreuna cu un cuplu de prieteni și chiar ne-am simțit bine. Ananasul cu înghețată in crusta de aluat a fost perfect. Muzica era asigurata de un grup de tineri participanți la un concurs național televizat și chiar se pricepeau. Au cântat perfect. Pentru mine au fost câștigători. ❤️

A fost tot ce aveam nevoie la sfârșitul unei săptămâni solicitante. Plimbări lungi, căldură in case și in suflete și multă socializare.

Va las câteva poze sa vedeți și voi cât de frumoase sunt locurile astea la țara la munte.