Cum l-am anunțat că va fi tată

(Fragment din cartea “Viața perfectă? Poate pe Facebook”)

Momentul cel mai emoționat din viața unei femei e ăla când simte o viață în ea. Emoția trăită e covârșitoare. Nu pot uita niciodată ce bucurie știam că voi provoca cu așa veste. Eu eram speriată și fericită în același timp. Am luat testul de la farmacie cu cea mai bună prietenă a mea și am mers în casa care urma să fie căminul nostru ca familie. Printre materiale de construcție și vopsele am aflat cu bucurie că o să fiu mamă. Am râs și ne-am îmbrățișat și am decis ca vestea să vină la viitorul tată printr-o scrisoare pe care i-am trimis-o acasă.

Scrisoarea face parte din cartea pe care am avut inspirația să o scriu în concediul postnatal. Se numește “Viață perfectă? Poate pe Facebook”. În ea am înglobat toate momentele fericite pe care le-aș fi uitat dacă nu aveam curajul să le păstrez tipărite într-un volum micuț.

Scrisoarea suna cam așa:

Stimate domn,

Îmi permit să vă scriu, deoarece consider că-mi veți fi de un real ajutor peste câteva luni.

Tocmai m-am mutat într-un mic apartament, delicat și foarte confortabil. Sunt bine găzduit, bine hrănit și nu mi se cere nimic niciodată. Simpatic, nu-i așa?

Ma confrunt, însă cu o situație. Proprietara mea, o doamnă foarte drăguța, de altfel, m-a avertizat deja că mă va da afară peste numai câteva luni. Mi-a reproșat deja că nu va mai avea loc pentru mine, că voi fi deranjant de energic. E adevărat, cam deranjez, dar cred ca dumneaei e cam dură. Când am dorit negocierea contractului, mi-a zis că decizia sa este fără apel și că îi provoc greață.

Neștiind unde să merg în acel moment, deoarece nu sunt prea independent, vă rog mult să dați dovadă de ospitalitate și să mă primiți în căminul dumneavoastră.

Sper că nu abuzez de ospitalitatea dumneavoastră, dar dacă ați putea pregăti un mic colțișor, câteva lucrușoare, un pat, ceva de mâncare și mai ales multă dragoste, căci am mare nevoie, v-aș fi veșnic recunoscător.

Ah, o ultimă chestiune: nu vă pot promite liniște sau nopți liniștite, nici faptul că nu voi monopoliza toată atenția asupra mea, dar vă promit în schimb toată dragostea din lume. Dacă sunteți de acord, vă voi numi tati.

E adevărat, nu sunt un locatar de vis: nu pot plăti chiria și cam fac deranj.

P.S: trebuie să vă mai spun că sunt foarte grăbit să vă întâlnesc, actuala proprietară vorbindu-mi așa de mult de dumneavoastră, că deja simt că vă iubesc!”

Reacția lui a fost pe măsura strădaniei mele de a-l anunța cât mai original. Tremura, nu-i venea să creadă. A vrut să fac testul din nou, să vadă el cu ochii lui. A sărbătorit cu tatăl meu. Vorbea numai despre fetița lui care o să-i semene lui mami. Din păcate, a fost băiețel și la fel și următorul copil. Amândoi semănă cu el. 😂 Încă mai vorbește depre fetița pe care și-a dorit-o la început, dar își iubește băieții mai mult decât aș fi crezut.

Cartea scrisă pe telefon 

Sunt convinsă ca exista persoane care se întreabă (ca și mine de altfel), atunci când am văzut cartea pentru prima data, de ce  conține doar 90 de pagini. De asemenea cei care o citesc ma roagă nerăbdători sa o scriu pe următoarea, curioși de ce s-a mai întâmplat sau poate indemnati de dorința lor de a descoperi și alte întâmplări sau amintiri in care s-ar putea regăsi. 

Ma simt obligată acum sa le răspund cererii lor din respect pentru ei și mai ales pentru cuvintele lor frumoase cu care m-au felicitat. Din păcate, in viitor nu voi mai putea scrie o carte. Nu pentru ca nu vreau, nu pentru ca nu am inspirație ci doar pentru ca mi-e greu. 

Mânată de la spate de o mulțime de oameni care au crezut in mine, mare parte din ei, cititori ai blogului, am scris cartea „Viața perfecta? Poate pe Facebook” așa cum m-am priceput, fără cunoștințe prea multe despre ceea ce urmează sa fac, mai mult in joaca. Niciodată nu m-am gândit ca lumea o sa o placa atât de mult încât sa fie dorita chiar si de oameni care nu locuiesc in România. Acum, trebuie sa dam cărțile pe fata, sa le spun adevarul. Eu nu am un calculator, nici măcar un laptop, dar asta nu m-a dat înapoi, așa ca am hotărât ca o voi scrie pe telefon. Și așa am și făcut, am luat aplicația word și m-am pus pe treaba. A ieșit ce a ieșit și nu-mi pare rău deloc pentru nebunia acesta. La lansarea de la Târgul Internațional Gaudeamus când am văzut-o prima data m-am rușinat. Când am scris-o pe telefon as fi putut jura ca e foarte groasa, așa mi se părea când dădeam scrol pe ecran de ma durea degetul. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa ca am acceptat cu greu ca ea arată așa. Mai ales ca după lansarea mea a urmat o lansare a unei cărți de 600 de pagini! Va dați seama ca a mea părea o brosura pe lângă titan. 

Îmi pare rău ca ma opresc aici deocamdată și ca nu pot satisface dorința cititorilor de a mai scrie încă o carte, dar momentan nu văd nici o portița deschisă de a cumpara ceva care sa-mi faciliteze munca, (  tocmai ce s-a stricat aparatul de aerosol al copiilor, deh ) iar pe telefon e groaznic, n-as mai repeta nebunia. 

La un interviu dat unei televiziuni locale am fost întrebata de ce am ales sa scriu pe telefon și am dat un raspuns in care am spus adevarul pe jumătate, ceea ce nu-mi face cinste deloc. Am spus ca a fost mai comod, ca mi-a fost teama sa nu-mi pierd inspirația și ca doar așa m-ar fi permis copiii, ocolind de fapt adevăratul motiv ca nu am avut cum altfel. 

M-a chinuit mult timp gândul ca le ascund oamnilor adevarul, ca ei ma percepeau ca pe o scriitoare in adevăratul sens al cuvântului. Adică o tipa care scrie in liniște pe un laptop alb la biroul ei dint-o camera luminoasa. Nu a fost deloc așa și ma bucur ca am avut curajul sa va dezvălui acest lucru. 

Cartea e scrisă pe telefon pentru ca doar pe el l-am avut. Ea  îmi aparține și nu mi-e rusine sa spun. 

Am pentru voi cadoul perfect pentru sărbătorile de Crăciun. Afla in articol cum îl poți avea gratis 

Pentru ca am intrat deja in febra cumpărăturilor pentru Crăciun si a sărbătorilor de iarna, de multe ori realizam ca suntem puși in situația in care pur si simplu nu știm ce ar fi mai potrivit. De obicei eu aleg lucruri neutre, unisex, utile, pe care sa le folosească cu drag. Nu-mi place sa cred sau sa aud ca darul facut de mine a fost dat mai departe sau a fost abandonat intr-o mulțime de alte lucruri care-si fac veacul uitate cine stie prin ce cotlon.

Așadar, vin in întâmpinarea nevoilor voastre cu o propunere de cadou potrivit pentru oricine are părinți, copii si nu numai. Este ceva placut, emoționant, simplu dar in același timp original. Fara alte adăugiri va recomand o carte. Cartea ” Viața perfecta? Poate pe Facebook ” de Ana Neacsu conține o frumoasa poveste de viața in care regăsim foarte multe momente plăcute dar si trairi cu iz dramatic. Va garantez ca o sa va aduca zâmbetul pe buze si lacrimi in colțul ochiului, ca o veți da mai departe si ca nu veti regreta alegerea făcută. Nu o spun doar eu ci si cei la care a ajuns deja si care se declara incantați sa o aiba. 

Aproape zilnic primesc mesaje pozitive de la cei carora cartea le-a trezit emoții puternice. Bucuria cu care citesc recenziile mai mult decât bune e de nedescris asa ca vreau sa ajungă la cât mai multe persoane. M-am gândit sa ofer un exemplar cu autograf unui cititor care va indeplini următoarele cerințe. Trebuie sa dea like & share public la pagina oficială de Facebook  a cărții si sa lase un comentariu pe blog, atenție, nu pe pagina de Facebook, ci pe blog cu răspunsul la întrebarea ” De ce sunteti cititor al blogului? ” Voi alege cel mai frumos, sincer și inspirant comentariu si il voi răsplăti cu un exemplar al cărții ” Viața perfecta? Poate  pe Facebook ” cu transport gratuit oriunde in țara. De asemenea, pentru comenzi puteti suna oricând la numărul de telefon 0756969906.