Eu nu mai am nimic de demonstrat

Am ajuns la vârsta la care nu trebuie să conving pe nimeni de nimic. Sunt așa cum sunt și nu vreau să par altfel.

Cei care mai simt nevoia să demonstreze cuiva că sunt într-un fel anume bănuiesc că nu sunt suficient de maturi. Nu trebuie să dovedești nimănui nimic. Adevărul îl știi doar tu și când ai încredere în tine nu te mai zbați să-l arăți altora. Dacă am dat pe o pereche de pantofi 20 lei, nu spun că au costat 100. Îmi asum alegerile cu greșeli cu tot. Oricum adevărul iese mereu la iveală. Oricât am vrea să părem mai grozavi tot lași părem când vrem să ne dăm altceva decât suntem.

Am obosit să intru în discuții inutile. Timpul trece halucinant de repede. Suntem o generație în mișcare și vreau să mi-l folosesc productiv. Nu să mă bălăcăresc pe net cu toți frustrații, nu să răspund acuzațiilor aberante, nu să mă justific aiurea.

Vreau să-mi înmulțesc momentele de fericire și să profit de fiecare zi în care mă trezesc sănătoasă. Nu mai simt nevoia să vorbesc despre X și Y, îi las pe ei să vorbească despre mine, pentru că la asta se pricep cel mai bine. Și îmi dau seama că sunt pe drumul cel bun când văd că așa e cel mai bine. Nu mai fac risipă de energie pentru nimeni. Am țeluri mai mari în viața asta, decât flecăreala inutilă. Și nu e vreun motiv de mândrie asta, pentru că aș anula tot ce am spus mai sus. E pur și simplu o realitate pe care ar trebui să o acceptăm cât mai repede toți. Faptele vor demonstra tot ce ai vrut tu să spui, ai doar încredere în forțele proprii și nu te da bătut. Mergi pe drumul tău și nu îți irosi energia pe nimicuri.

Reclame

Pe locul 3 în topul celor mai citite bloguri din România

Scriu pe blog de 4 ani. Mereu am spus lucrurilor pe nume, am spus și ce nu trebuia spus câteodată. Am fost mustrată de mulți oameni. Am deranjat cu adevărul multe persoane. Am fost blestemată, înjurată și eu și copiii mei. Asta nu m-a făcut să renunț, am scris până am ajuns printre cei mai buni din România.

Nu mă mândresc cu asta, dar sunt foarte mulțumită că in sfârșit sunt acolo unde îmi doream și poate acolo unde meritam.

Oamenii cred că eu stau acasă și nu fac altceva decât să scriu articole care nu folosesc nimănui. Cred că băieții mei mănâncă pământ, stau nemâncați sau că eu am o privire pierdută. 😂

Tot ei se așteaptă ca eu să răspund răutăților tot cu răutăți. Nu fac asta, în primul rând viața mea e pe repede înainte, nu aș avea timp. Pe de altă parte am observat că dacă rămâi educat și nu răspunzi la fel, rămân muți. Cearta se sfârșește de la sine atunci când răspunzi cu “Să fiți sănătos, nu răspund pentru că din fericire eu am altă educație.” Sau “Mulțumesc pentru opinia dumneavoastră, o zi bună să aveți.”

Nimeni nu e perfect, eu nici atât, greșesc mereu, dar mereu învăț din greșeli și încerc ca data viitoare să fiu mai bună.

Când am început să scriu nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung aici. Mie chiar îmi place să scriu. Atât. Numele ales intr-o doară, Annazidezi e mare acum. Pe locul 3 în cele mai citite bloguri din țară e mai mult decât mi-aș fi dorit. Sper ca cei care vor în continuare să audă gândurile mele să rămână fani ai articolelor. Primiți toți din partea mea un mare pupic și o caldă îmbrățișare. Alături de voi prieteni dragi am ajuns aici.

Vă foarte mulțumesc!❤️

Mor eu pe mamele astea perfecte

Mor eu pe mamele astea perfecte care știu tot ce e bine. Cum să nu stea în premergător copilu’ , cum să-l hrănească numai bio, cum să-l ferească de toate relele pământului. Că celelalte sunt dușmanii copiilor lor. Nu le vor tot binele.

Dacă nu-l alăptezi și îi dai cu biberonul te linșează. Ți-e și frică cui spui în vremurile astea pe care le trăim, că al tău are suzetă și suge din biberon. Am ajuns să ne rușinăm de cine suntem cu adevărat. Oare ce e mai important, să ne chinuim nopți în șir sau să ne bucurăm de copil așa cum putem?

Dacă le dai o gustare cu zahăr le plesnește pancreasul și le cad dinții instantaneu. Îți dai seama, asta era. Toate mamele sunt rele, numai perfecționistele sunt bune. Celelalte își urăsc copiii. Le fac numai rău.

Fiecare are propriul mod de își creste copilul. Că d-aia l-a făcut. Să fie o versiune mai bună decât am fost noi.

Nu am obiceiul să mă implic în discuții despre copii. Mereu am evitat în parc discuțiile despre kilograme sau obiceiuri. Mai bine stau singură pe bancă decât să mă implic în discuții inutile.

Fiecare face cum știe mai bine. E dreptul fiecăruia să își educe copilul cum crede de cuviință. Nu-mi pasă dacă îl vaccinezi, cât de des îl speli și nu-mi pasă cât zahăr îi dai. Nu mă convinge pe mine că tu ești o mamă bună. Fii așa pentru copilul tău, nu să ne dai nouă, ăstora mai puțin perfecte sfaturi cum să fim.

Toți suntem oameni și toți mai greșim. Să pledezi în mama perfectă nu te face decât să îți arăți îndârjirea cu care scoți în evidentă ipocrizia. Și nu vreau să jignesc pe nimeni, nu vreau decât să spun că nimeni nu e perfect, iar faptul că suntem toleranți sau că ne vedem fiecare de treaba lui e dovadă de maturitate.

Pa-pa, perfectelor! 🤦🏼‍♀️

Oamenii trebuie să fie fericiți nu sărbătorile

Pe deviza “Oamenii trebuie să fie fericiți nu sărbătorile”, aștept eu Paștele. Am văzut pe grupurile de mămici topicuri cu poze cu pregătirile de Paști. Să fi trimis și eu un selfie?🤔 Doar pe mine m-am gătit, nu masa sau casa.

M-a prins într-un moment mai dificil. Am multe treburi de rezolvat și prea puțin timp la dispoziție. Birocrația îmi dă înapoi planurile pe care le aveam pentru săptămâna viitoare. Sunt ușor dezamăgită că planurile mele nu decurg cum mi-aș dori.

Sărbătorile la noi de obicei e despre curățenie în casă și mai puțin în suflete. Curățenia excesivă înseamnă stres, oboseală și ajungi la final să petreci Paștele frântă și fără poftă de mâncare.

Se face mâncare multă care de obicei se aruncă sau se strică după câteva zile.

N-am făcut curățenie, n-am gătit special decât ca de obicei, nimic simandicos. Am decis să oprim televizoarele și să petrecem mai puțin timp în fața ecranelor. Poate o să ne plictisim, dar din plictiseală se nasc marile idei. Copiii sunt supărați pentru că nu au voie la desene. Nu-i nimic, o să-mi mulțumească mai târziu când o să-și amintească cum am pictat ouăle împreuna.

Mi-e dor de casa mea. Mi-e dor să-mi cumpăr haine noi, să le port în ziua aia. Dar noi o sa fim singuri acasă, la ce bun?

Mi-e dor de slujba de Înviere, dar de când am copiii nu am mai putut ajunge. Aș merge la biserică și m-aș ruga tare, tare, dar știu că Dumnezeu e pretutindeni și mă aude oriunde aș fi.

Nu ne omorâm cu mâncarea, doar ați vazut cum arătăm.😜 D-aia nici nu m-am dat peste cap. Pentru că e mai important ca de sărbători să fim noi fericiți, nu extenuați și fără chef de sărbătoare. De foame n-o să murim, știu sigur.

Sper să vă prindă sărbătorile acasă, acolo unde părinții sunt singuri și nerăbdători să vă vadă. Sper să nu uitați că e mai important să fim noi fericiți. E despre liniște și mai putin despre frigidere pline. Că dacă în casă e înțelegere și liniște, ai tot ce îți trebuie.

Paște fericit tuturor!❤️

Sus femeia

Sus femeia e îndemnul meu pentru 2019.

Trăim vremuri în care încă se pune presiune pe femei. Știu, e 2019, o să spuneți că nu mai e cazul, dar realitatea zilelor e că femeile trăiesc într-un mare stres.

Femeia sau feminismul la noi, e tratat ca un moft. Multe femei se ghidează în viața după așteptările pe care le au alții de la ele. Trebuie să ai un serviciu stabil, trebuie să faci copii, trebuie să ai grijă de casă, trebuie să gătești și lista poate continua. Dacă ai 30 de ani și nu te-ai căsătorit e ceva în neregulă cu tine. Dacă nu câștigi destul, înseamnă că nu încerci să faci mai mult. Dacă nu faci curățenie lună, ești leneșă. Dacă te aranjezi prea mult ești superficială.

Femeia e presată de societate să facă din ce în ce mai multe pentru alții și din ce în ce mai puține pentru ea.

Cine are puterea să gândească, păi să gândească. Cine are puterea să schimbe, păi să schimbe. La ce ne folosesc anii irosiți petrecuți după norme, dacă tot ce facem e să supraviețuim? Aici e problema, nu trebuie să supraviețuim. Noi trebuie să trăim. După regulile noastre, nu ale societății primitive. Noi trebuie să trăim fiecare zi puțin mai mult decât cea de ieri. Să ieșim în față și să ne cerem drepturile. Să iertăm mai mult și să muncim mai puțin. Să râdem și să călătorim unde ne-am dorit mai mult. Căci ce folos au banii și munca dacă sufletul e înfometat de libertate. Femeile din 2019 trebuie să spargă barierele cu încrederea în forțele proprii. Ele nu trebuie să aștepte mâine când încă a mai rămas timp din azi.

D-aia îmi place mie să plec așa câteodată. Să-mi supăr părinții care se plâng că nu strângem bani. Să-mi supăr “prietenii” care se plâng de îndrăzneala mea. Să uimesc cu “figuri pe burta goală” oamenii din oraș. Pentru că anii se scurg prea repede ca să mă gândesc prea mult dacă e bine sau rău. Și eu mereu mi-am ascultat instinctul.

Așadar, sus femeia!❤️

5 probleme cu care se confruntă mamele care stau acasă

Am adunat laolaltă 5 probleme cu care se confruntă mamele care stau acasă.

Le stiu de când stateam eu acasă pentru că eu am fost casnică. Nu mi-a plăcut.

Eu nu pot să stau acasă. Nu înțeleg femeile care stau acasă și nu au o ocupație. E confortabil să stai acasă când e copilul mic. Te poți ocupa de el, îl ai sub supraveghere, îi gătești, e confortabil. Dar când trebuie să meargă la grădiniță sau la școala, deja nu-ți mai rămâne nimic de făcut. Poate decât menaj și curățenie.

Eu am rămas acasă aproximativ 4 ani, iar problemele cu care mă confruntam erau din ce în ce mai greu de controlat.

Stima de sine

A scăzut considerabil. Mă simțeam inutilă oricâte lucruri aș fi făcut. Toate femeile păreau mai frumoase și mai interesante decât mine. Le priveam pe stradă și mă simțeam mică pe lângă ele.

Munca

Statul acasă nu însemna că stau degeaba. Eram în parc cu copiii, ori găteam pentru ei sau mergeam în vizită. Făceam din ce în ce mai multă treabă și tot nu o terminam. Când stai acasă, de multe ori, muncești mai mult decât o faci la serviciu.

Oboseala

Simțeam constant oboseala. Făcea parte din mine, ca și acum, deși merg la serviciu și sunt și mai ocupată. Copiii mă epuizau. Încercam să fie bine pe toate planurile și părea că eșuam deși încercam din răsputeri să fie bine.

Recunoștința

Nimeni nu mă înțelegea. Urcam cu un copil în brațe și cu celălat agățat de sacoșele pline cu cumpărături zilnic de câteva ori. Așteptam recunoștință nu știu din partea cui, dar nu apărea deloc. Totul depindea de mine și de cum aveam să abordez viața în continuare.

Nimic pentru mine

Făceam totul pentru ei și prea puțin pentru mine. Credeam că așa trebuie să însemne că ești mamă. Să faci sacrificii și să o iei de la capăt cu zâmbetul pe buze. Nimic mai fals. Nu aveam timp de coafor, unghii sau chestii feminine. Totul pentru casă și familie.

Mă gândeam des la toate proiectele pe care le lăsasem baltă din cauza fricii de eșec. În liceu am apărut într-un videoclip. Atunci de ce puteam și acum nu mai era cale să o scot la capăt.

Totul până intr-o zi în care am clacat. Eu puteam să-mi plâng de milă sau puteam să fac ceva să ies din asta. Și am făcut. Am început încet cu proiecte scurte în televiziune. Drumul până la Bucuresti era obositor cu amândoi copiii după mine. Era prea puțin. Trebuia să îmi fac o rutină din asta.

Am plecat la serviciu. O să spuneți că nu e mare lucru, toate femeile la un moment dat au trecut prin asta. Ei bine, eu am avut curaj și am lăsat copilul de 1 an și 9 luni pe mâna unor străini și am plecat de acasă. Nu a fost ușor să mă adaptez, dar nici foarte greu. Doar un imbold mi-a trebuit. Imbold pe care mi l-a dat viața. Când am realizat că eu pot orice, nimic nu a mai contat.

Acum e mai greu, recunosc, dar psihicul meu e în cotele normale, cel puțin. Vă spun pentru că am făcut teste care să ateste asta. Și nu numai asta. Simt eu că acum contez mai mult. Am mai multă încredere în mine. Zâmbesc mai mult și culmea, am mai multă energie. Îmi cresc copiii la fel, mă ocup de ei nici mai mult nici mai putin decât o fac toate mamele care au un job. Le gătesc, îi spăl, o fac și eu mai des decât atunci când eram doar acasă și toată lumea e fericită. Așadar chiar nu înțeleg mamele care se plâng și stau acasă. Eu vă înțeleg dragile mele, e greu, dar totul depinde de voi.

Lăsați mamele să doarmă cât mai mult

Lăsați mamele să doarmă cât mai mult ca să vă poată crește copii echilibrați și sănătoși.

Cea mai mare provocare cu care a trebuit să lupt de când am devenit mamă e somnul. Mamele cu mai mulți copii pierd ani de somn pe care nu-i mai recuperează niciodată. Se vede pe ten, în ridurile care crestează fața la fiecare femeie în parte. Lipsa somnului cauzează stres și decizii proaste. Neliniștea se transformă în limitarea răbdării în ceea ce privește copiii și asta nu e bine.

De aceea, eu sfătuiesc mamele să doarmă cât mai mult. La prânz, câteva zeci de minute, poate nu e mult dar e suficient cât să mai capeți puțină putere și limpezime în gânduri.

Bag de seamă că eu sunt defectă. Oricât de devreme m-aș culca, tot obosită sunt. S-au acumulat prea multe nopți pierdute, somnul de noapte nu decurge așa cum trebuie. De exemplu, dacă ma trezesc copii o data, de două ori pe noapte, deja nu mă mai simt bine. Ieri noapte m-am trezit la ei de 3 ori. Ba vreau apă, ba fac pipi, ba mai stai lângă mine. Practic am apucat să dorm mai bine de la ora 3 până la 6 când trebuie să mă trezesc. Abia mă odihneam mai bine când a venit vremea să mă ridic din pat. Aș mânca un somn pe pâine dacă ma înțelegeți.

Poate că mai sunt mame să înțeleagă ce spun eu aici. Că tații care dorm neîntorși nu prea înțeleg de ce mama e obosită mereu. 😜

E greu pentru noi să rezistăm. Așadar lăsați mamele să doarmă cât mai mult. Ele au nevoie de multă odihnă ca să crească prunci echilibrați și sănătoși.

Tu numai de aranjat stai toată ziua?

Aud din ce în ce mai des întrebarea “tu numai de aranjat stai toată ziua?” Păi nu, nu stau numai de asta, vă dați seama. Am doi copii, ei sunt pe primul loc. Am serviciu, am responsabilități și un milion de treburi.

Diminețile mele nu se desfășoară în fața unei oglinzi bine luminate cu zeci de pensule pentru machiat. Ritualul de curățire de dimineața nu durează mai mult de 7 minute. Aproape zilnic ziua mea începe la 6.30. Noroc că mă culc odată cu găinile că altfel nu mă descurcam. Am grija să ne culcăm devreme, să ne putem trezi toți binedispuși.

Am grija mai întâi de băieți. Îi spăl, cu împotrivirile de rigoare, vă dați seama, îi îmbrac și fac pachețel pentru la școala. După ce ies ei pe ușa, mai am la dispoziție 15-20 min să fiu gata. De multe ori 5 minute le pierd degeaba în fața șifonierului. Realizez de fiecare dată că eu nu am haine. 🤦🏼‍♀️

Mă machiez pe marginea patului lângă fereastră cât de repede pot. Îmi dau seama că termin din ce in ce mai repede pregătitul de dimineața. Sunt contracronometru zilnic. Ma simt ca la o cursă cu obstacole. Pe ultima sută de metri aplic sprayul de fixare a machiajului și iau gunoiul de la ușa să-l las în drum spre parcare.

N-am timp de mine. Mă tund de câteva ori pe an, mă vopsesc de două ori pe an și timp eu cu mine, n-am niciodată. Câteodată simt nevoia să mă închid intr-o camera și să rămân acolo cu gândurile vreo 2 ore. Dar ce zic eu e vis. Nu se întâmpla niciodată. Dacă nu sunt acasă cu copii și alergătura, sunt la evenimente, la serviciu sau la conferințe. E un ritm alert, poate prea alert uneori. Călătoresc, onorez invitații, cresc copiii, petrec timp doar cu soțul, am grijă să le fac pe toate. Dacă vrei, reușești. Nu am bonă, nu am ajutor la curățenie, suntem doar noi. Și nu e ușor, deși așa poate părea. Eu nu stau numai de aranjat, am milioane de responsabilități, dar să vorbești de pe margine e ușor.

Lucruri pe care nu le știți despre mine

Am încropit o listă cu lucruri pe care nu le știți despre mine, pentru că anul acesta vreau să ajung mai aproape de cititorii mei.

1. Nu mănânc aproape niciodată pâine albă și beau multă apă.

Pâinea neagră mă ajută să manac mai putin și să beneficiez de cei mai buni nutrienți.

2. Port aceeași mărime la haine din liceu.

3. Mi-e teamă de gândaci.

4. Mă feresc de laptele dulce pentru că se digeră greu și vreau să am tenul curat.

5. Îmi plac tatuajele dar nu mă decid să-mi fac unul.

6. Cea mai mare dorința e să reușesc să strâng destui bani pentru a-mi pune în aplicare un plan de mult timp stabilit.

7. Nu beau niciodată alcool. Bine, șampania de revelion nu se pune, nu?

8. Condusul mă relaxează. Mai ales la drum întins. P.S. : doar cutie de viteze automată, altfel sunt praf!🤦🏼‍♀️

9. Nu îmi place să călătoresc în locuri în care am mai fost. Pierd bani și timp în care aș putea vedea alte locuri noi.

10. Am tenul sensibil și cu greu găsesc produse consmetice potrivite.

11. Am rău de mișcare. Am aflat de curând la mare.🤦🏼‍♀️#vaidepacatelemele

12. Plâng mult atunci când sunt supărată.

13. Evit discuțiile în contradictoriu și mă depărtez de negativiști.

14. Porecla: otrava. 😂

15. Remediul unei zile proaste e joaca cu băieții mei.

16. Somnul e foarte important pentru mine. Am program de somn bine stabilit atât pentru Weekend cât și pentru timpul săptămânii.

17. N-am băut o cafea niciodată.

18. Am aceeași prietena de la grădiniță.❤️

19. Sunt împreuna cu soțul meu din clasa a X-a. 😍

20. Am stat în cămin în facultate. Mi-e dor!😔

21. Îmi întreb mereu copiii ce vor să se facă când o să fie mari, să mă mai inspir de la ei. Încă n-am aflat, o fi rău?

De V-Day iubește-te pe tine

Luna Februarie e luna îndrăgostiților. Primești flori, dacă ai de la cine, oferi cadou persoanei iubite, la fel, dacă ai cui. Se presupune că toți trebuie să ne arătăm dragostea cuiva. Dar de ce nu ție? De ce nu începi cu tine? Oferă mai întâi ție iubirea. Iartă-te pentru dieta începută și neterminată, pentru că ai permis cuiva să te dezonoreze, sau pentru că n-ai luat atitudine când trebuia. Iartă-te pentru timpul pierdut cu cine nu trebuia, iartă-te pentru greșeli și transformă-le în lecții învățate.

Ridică-te pe tine în tot și în toate și acceptă-ți defectele fără regret. Fă din ele binecuvântări și ai grijă de sufletul tău. Dă-ți toată atenția ție. Fă-te frumoasă pentru tine și nu pentru ei. Uită-te în oglindă la tine să te poți vedea cu adevărat pe tine așa cum ești. Dă drumul la apă in cadă, toarnă-ți paharul ăla de vin pe care ai vrut mereu să-l bei în liniște și stai tu cu tine.

Ai grija de mintea ta așa cum ai grijă de corpul tău.

Dacă tu te vezi frumoasă așa te vor vedea și ceilalți. Dacă tu te simți bine în pielea ta, nu e nevoie să-ți faci griji de părerea altora. Dacă tu ai curaj, nimeni nu-ți va putea tăia calea. Tu și numai tu de ziua îndrăgostiților.

De Valentine’s day iubește-te pe tine mai întâi. Și apoi oferă-i și lui o atenție. Dar numai după ce te-ai asigurat că te-ai iubit pe tine.