Sus femeia

Sus femeia e îndemnul meu pentru 2019.

Trăim vremuri în care încă se pune presiune pe femei. Știu, e 2019, o să spuneți că nu mai e cazul, dar realitatea zilelor e că femeile trăiesc într-un mare stres.

Femeia sau feminismul la noi, e tratat ca un moft. Multe femei se ghidează în viața după așteptările pe care le au alții de la ele. Trebuie să ai un serviciu stabil, trebuie să faci copii, trebuie să ai grijă de casă, trebuie să gătești și lista poate continua. Dacă ai 30 de ani și nu te-ai căsătorit e ceva în neregulă cu tine. Dacă nu câștigi destul, înseamnă că nu încerci să faci mai mult. Dacă nu faci curățenie lună, ești leneșă. Dacă te aranjezi prea mult ești superficială.

Femeia e presată de societate să facă din ce în ce mai multe pentru alții și din ce în ce mai puține pentru ea.

Cine are puterea să gândească, păi să gândească. Cine are puterea să schimbe, păi să schimbe. La ce ne folosesc anii irosiți petrecuți după norme, dacă tot ce facem e să supraviețuim? Aici e problema, nu trebuie să supraviețuim. Noi trebuie să trăim. După regulile noastre, nu ale societății primitive. Noi trebuie să trăim fiecare zi puțin mai mult decât cea de ieri. Să ieșim în față și să ne cerem drepturile. Să iertăm mai mult și să muncim mai puțin. Să râdem și să călătorim unde ne-am dorit mai mult. Căci ce folos au banii și munca dacă sufletul e înfometat de libertate. Femeile din 2019 trebuie să spargă barierele cu încrederea în forțele proprii. Ele nu trebuie să aștepte mâine când încă a mai rămas timp din azi.

D-aia îmi place mie să plec așa câteodată. Să-mi supăr părinții care se plâng că nu strângem bani. Să-mi supăr “prietenii” care se plâng de îndrăzneala mea. Să uimesc cu “figuri pe burta goală” oamenii din oraș. Pentru că anii se scurg prea repede ca să mă gândesc prea mult dacă e bine sau rău. Și eu mereu mi-am ascultat instinctul.

Așadar, sus femeia!❤️

Reclame

5 probleme cu care se confruntă mamele care stau acasă

Am adunat laolaltă 5 probleme cu care se confruntă mamele care stau acasă.

Le stiu de când stateam eu acasă pentru că eu am fost casnică. Nu mi-a plăcut.

Eu nu pot să stau acasă. Nu înțeleg femeile care stau acasă și nu au o ocupație. E confortabil să stai acasă când e copilul mic. Te poți ocupa de el, îl ai sub supraveghere, îi gătești, e confortabil. Dar când trebuie să meargă la grădiniță sau la școala, deja nu-ți mai rămâne nimic de făcut. Poate decât menaj și curățenie.

Eu am rămas acasă aproximativ 4 ani, iar problemele cu care mă confruntam erau din ce în ce mai greu de controlat.

Stima de sine

A scăzut considerabil. Mă simțeam inutilă oricâte lucruri aș fi făcut. Toate femeile păreau mai frumoase și mai interesante decât mine. Le priveam pe stradă și mă simțeam mică pe lângă ele.

Munca

Statul acasă nu însemna că stau degeaba. Eram în parc cu copiii, ori găteam pentru ei sau mergeam în vizită. Făceam din ce în ce mai multă treabă și tot nu o terminam. Când stai acasă, de multe ori, muncești mai mult decât o faci la serviciu.

Oboseala

Simțeam constant oboseala. Făcea parte din mine, ca și acum, deși merg la serviciu și sunt și mai ocupată. Copiii mă epuizau. Încercam să fie bine pe toate planurile și părea că eșuam deși încercam din răsputeri să fie bine.

Recunoștința

Nimeni nu mă înțelegea. Urcam cu un copil în brațe și cu celălat agățat de sacoșele pline cu cumpărături zilnic de câteva ori. Așteptam recunoștință nu știu din partea cui, dar nu apărea deloc. Totul depindea de mine și de cum aveam să abordez viața în continuare.

Nimic pentru mine

Făceam totul pentru ei și prea puțin pentru mine. Credeam că așa trebuie să însemne că ești mamă. Să faci sacrificii și să o iei de la capăt cu zâmbetul pe buze. Nimic mai fals. Nu aveam timp de coafor, unghii sau chestii feminine. Totul pentru casă și familie.

Mă gândeam des la toate proiectele pe care le lăsasem baltă din cauza fricii de eșec. În liceu am apărut într-un videoclip. Atunci de ce puteam și acum nu mai era cale să o scot la capăt.

Totul până intr-o zi în care am clacat. Eu puteam să-mi plâng de milă sau puteam să fac ceva să ies din asta. Și am făcut. Am început încet cu proiecte scurte în televiziune. Drumul până la Bucuresti era obositor cu amândoi copiii după mine. Era prea puțin. Trebuia să îmi fac o rutină din asta.

Am plecat la serviciu. O să spuneți că nu e mare lucru, toate femeile la un moment dat au trecut prin asta. Ei bine, eu am avut curaj și am lăsat copilul de 1 an și 9 luni pe mâna unor străini și am plecat de acasă. Nu a fost ușor să mă adaptez, dar nici foarte greu. Doar un imbold mi-a trebuit. Imbold pe care mi l-a dat viața. Când am realizat că eu pot orice, nimic nu a mai contat.

Acum e mai greu, recunosc, dar psihicul meu e în cotele normale, cel puțin. Vă spun pentru că am făcut teste care să ateste asta. Și nu numai asta. Simt eu că acum contez mai mult. Am mai multă încredere în mine. Zâmbesc mai mult și culmea, am mai multă energie. Îmi cresc copiii la fel, mă ocup de ei nici mai mult nici mai putin decât o fac toate mamele care au un job. Le gătesc, îi spăl, o fac și eu mai des decât atunci când eram doar acasă și toată lumea e fericită. Așadar chiar nu înțeleg mamele care se plâng și stau acasă. Eu vă înțeleg dragile mele, e greu, dar totul depinde de voi.

Lăsați mamele să doarmă cât mai mult

Lăsați mamele să doarmă cât mai mult ca să vă poată crește copii echilibrați și sănătoși.

Cea mai mare provocare cu care a trebuit să lupt de când am devenit mamă e somnul. Mamele cu mai mulți copii pierd ani de somn pe care nu-i mai recuperează niciodată. Se vede pe ten, în ridurile care crestează fața la fiecare femeie în parte. Lipsa somnului cauzează stres și decizii proaste. Neliniștea se transformă în limitarea răbdării în ceea ce privește copiii și asta nu e bine.

De aceea, eu sfătuiesc mamele să doarmă cât mai mult. La prânz, câteva zeci de minute, poate nu e mult dar e suficient cât să mai capeți puțină putere și limpezime în gânduri.

Bag de seamă că eu sunt defectă. Oricât de devreme m-aș culca, tot obosită sunt. S-au acumulat prea multe nopți pierdute, somnul de noapte nu decurge așa cum trebuie. De exemplu, dacă ma trezesc copii o data, de două ori pe noapte, deja nu mă mai simt bine. Ieri noapte m-am trezit la ei de 3 ori. Ba vreau apă, ba fac pipi, ba mai stai lângă mine. Practic am apucat să dorm mai bine de la ora 3 până la 6 când trebuie să mă trezesc. Abia mă odihneam mai bine când a venit vremea să mă ridic din pat. Aș mânca un somn pe pâine dacă ma înțelegeți.

Poate că mai sunt mame să înțeleagă ce spun eu aici. Că tații care dorm neîntorși nu prea înțeleg de ce mama e obosită mereu. 😜

E greu pentru noi să rezistăm. Așadar lăsați mamele să doarmă cât mai mult. Ele au nevoie de multă odihnă ca să crească prunci echilibrați și sănătoși.

Tu numai de aranjat stai toată ziua?

Aud din ce în ce mai des întrebarea “tu numai de aranjat stai toată ziua?” Păi nu, nu stau numai de asta, vă dați seama. Am doi copii, ei sunt pe primul loc. Am serviciu, am responsabilități și un milion de treburi.

Diminețile mele nu se desfășoară în fața unei oglinzi bine luminate cu zeci de pensule pentru machiat. Ritualul de curățire de dimineața nu durează mai mult de 7 minute. Aproape zilnic ziua mea începe la 6.30. Noroc că mă culc odată cu găinile că altfel nu mă descurcam. Am grija să ne culcăm devreme, să ne putem trezi toți binedispuși.

Am grija mai întâi de băieți. Îi spăl, cu împotrivirile de rigoare, vă dați seama, îi îmbrac și fac pachețel pentru la școala. După ce ies ei pe ușa, mai am la dispoziție 15-20 min să fiu gata. De multe ori 5 minute le pierd degeaba în fața șifonierului. Realizez de fiecare dată că eu nu am haine. 🤦🏼‍♀️

Mă machiez pe marginea patului lângă fereastră cât de repede pot. Îmi dau seama că termin din ce in ce mai repede pregătitul de dimineața. Sunt contracronometru zilnic. Ma simt ca la o cursă cu obstacole. Pe ultima sută de metri aplic sprayul de fixare a machiajului și iau gunoiul de la ușa să-l las în drum spre parcare.

N-am timp de mine. Mă tund de câteva ori pe an, mă vopsesc de două ori pe an și timp eu cu mine, n-am niciodată. Câteodată simt nevoia să mă închid intr-o camera și să rămân acolo cu gândurile vreo 2 ore. Dar ce zic eu e vis. Nu se întâmpla niciodată. Dacă nu sunt acasă cu copii și alergătura, sunt la evenimente, la serviciu sau la conferințe. E un ritm alert, poate prea alert uneori. Călătoresc, onorez invitații, cresc copiii, petrec timp doar cu soțul, am grijă să le fac pe toate. Dacă vrei, reușești. Nu am bonă, nu am ajutor la curățenie, suntem doar noi. Și nu e ușor, deși așa poate părea. Eu nu stau numai de aranjat, am milioane de responsabilități, dar să vorbești de pe margine e ușor.

Lucruri pe care nu le știți despre mine

Am încropit o listă cu lucruri pe care nu le știți despre mine, pentru că anul acesta vreau să ajung mai aproape de cititorii mei.

1. Nu mănânc aproape niciodată pâine albă și beau multă apă.

Pâinea neagră mă ajută să manac mai putin și să beneficiez de cei mai buni nutrienți.

2. Port aceeași mărime la haine din liceu.

3. Mi-e teamă de gândaci.

4. Mă feresc de laptele dulce pentru că se digeră greu și vreau să am tenul curat.

5. Îmi plac tatuajele dar nu mă decid să-mi fac unul.

6. Cea mai mare dorința e să reușesc să strâng destui bani pentru a-mi pune în aplicare un plan de mult timp stabilit.

7. Nu beau niciodată alcool. Bine, șampania de revelion nu se pune, nu?

8. Condusul mă relaxează. Mai ales la drum întins. P.S. : doar cutie de viteze automată, altfel sunt praf!🤦🏼‍♀️

9. Nu îmi place să călătoresc în locuri în care am mai fost. Pierd bani și timp în care aș putea vedea alte locuri noi.

10. Am tenul sensibil și cu greu găsesc produse consmetice potrivite.

11. Am rău de mișcare. Am aflat de curând la mare.🤦🏼‍♀️#vaidepacatelemele

12. Plâng mult atunci când sunt supărată.

13. Evit discuțiile în contradictoriu și mă depărtez de negativiști.

14. Porecla: otrava. 😂

15. Remediul unei zile proaste e joaca cu băieții mei.

16. Somnul e foarte important pentru mine. Am program de somn bine stabilit atât pentru Weekend cât și pentru timpul săptămânii.

17. N-am băut o cafea niciodată.

18. Am aceeași prietena de la grădiniță.❤️

19. Sunt împreuna cu soțul meu din clasa a X-a. 😍

20. Am stat în cămin în facultate. Mi-e dor!😔

21. Îmi întreb mereu copiii ce vor să se facă când o să fie mari, să mă mai inspir de la ei. Încă n-am aflat, o fi rău?

De V-Day iubește-te pe tine

Luna Februarie e luna îndrăgostiților. Primești flori, dacă ai de la cine, oferi cadou persoanei iubite, la fel, dacă ai cui. Se presupune că toți trebuie să ne arătăm dragostea cuiva. Dar de ce nu ție? De ce nu începi cu tine? Oferă mai întâi ție iubirea. Iartă-te pentru dieta începută și neterminată, pentru că ai permis cuiva să te dezonoreze, sau pentru că n-ai luat atitudine când trebuia. Iartă-te pentru timpul pierdut cu cine nu trebuia, iartă-te pentru greșeli și transformă-le în lecții învățate.

Ridică-te pe tine în tot și în toate și acceptă-ți defectele fără regret. Fă din ele binecuvântări și ai grijă de sufletul tău. Dă-ți toată atenția ție. Fă-te frumoasă pentru tine și nu pentru ei. Uită-te în oglindă la tine să te poți vedea cu adevărat pe tine așa cum ești. Dă drumul la apă in cadă, toarnă-ți paharul ăla de vin pe care ai vrut mereu să-l bei în liniște și stai tu cu tine.

Ai grija de mintea ta așa cum ai grijă de corpul tău.

Dacă tu te vezi frumoasă așa te vor vedea și ceilalți. Dacă tu te simți bine în pielea ta, nu e nevoie să-ți faci griji de părerea altora. Dacă tu ai curaj, nimeni nu-ți va putea tăia calea. Tu și numai tu de ziua îndrăgostiților.

De Valentine’s day iubește-te pe tine mai întâi. Și apoi oferă-i și lui o atenție. Dar numai după ce te-ai asigurat că te-ai iubit pe tine.

Mai bine să fii real decât să fii perfect

E mai bine să fii real decât să fii perfect într-o lume plină de frumoși și frumoase.

Am pus la un moment dat pe Instagram câteva poze nemachiată. Am vrut să mă vadă lumea și fără pudra și farduri. Am crezut că o să fie șocați de diferența între cum arăt machiată și cum arăt doar cu o simplă crema aplicată. Rezultatul a fost altul. Oamenii au apreciat poate mai mult decât alte poze din feed în care arătam ca scoasă din cutie. Am primit comentarii de încurajare, pozitive, complimente și multe cuvinte frumoase. Am aflat așa că oamenii apreciază mai mult realitatea decât perfecțiunea.

Perfecțiunea de pe rețelele de socializare e de carton. Frumusețea cu care trebuie să atragi e alta. Ține de grație, de eleganța din mișcare, de gingășia din fapte și din compasiune. Sunt rari oamenii care rămân în gândul oamenilor și după ce s-au arătat așa cum sunt cu adevărat. Pentru că perfecțiunea e mai apreciată acum decât realitatea. Dar ce contează cel mai mult peste ani e realitatea. Cu ea trebuie să trăim și cu ea avem de-a face zilnic. Așa că oricât ne-am feri, realitatea tot o să te lovească la un moment dat. Ideea e dacă poți să faci față. Poți?

Mai multe poze pe Instagram.❤️

Toată lumea poartă negru?

Toată lumea poartă negru?

Pentru că am observat o adevărată isterie generală cu negru ăsta.

Sunt fan petreceri, nu trebuie să vă mai spun, știți deja. Când merg în oraș, la orice petrecere, mai mult de 80% din persoane poartă culoarea negru. Când intru în încăpere am impresia că e doliu național. Sau că am ajuns la o petrecere tristă, nu dau numele petrecerii, vă prindeți singuri.

Așa lipsă de inspirație n-am mai pomenit. Știu, negru e comod e o culoare clasică, merge cu orice, dar e așa banal…. Oare ce-o fi zicând roșul, galbenul, coraiul? Ele nu mai sunt culori? De ce atâta ponoseala? De ce atâta lipsă de inspirație? De ce atâta dramă? Oare chiar slăbește pe cât se spune negru? Eu zic că in unele cazuri mai mult atrage atenția decât să o diminue.

N-am nimic cu rochiile negre sau cu pantalonii negri. Sunt chiar potrivite în unele situații, dar când intri intr-o încăpere și mai mult de jumătate din femei si chiar bărbați poartă negru îți pui un semn de întrebare. Oare e o petrecere?

Acum, spuneți-mi voi. Mi se pare doar mie sau chiar se face exces de negru?

P.S: asta nu înseamnă că eu nu port negru. Nu am uniformă neagră, dar cred ca am și eu vreo două rochii negre. Era doar o constatare.

Hai, să treacă și Revelionul ăsta

„Hai, să treacă și revelionul ăsta”. Așa și-au zis cei care nu și-au făcut niciun plan pentru ultima seara a lui 2018.

Sunt mulți care n-au făcut nimic special de Revelion. Mulți au lucrat inclusiv în ultima zi din an. Gen, eu. Ultima seară din an i-a găsit obosiți și fără nici un chef de petrecere. Au așteptat să treacă frenezia și să-și reia activitatea. Nimic anormal. Până la urma e doar o zi ca oricare alta.

Alții s-au bucurat de ce au și nu le-a păsat de fandoseli și de petreceri.

Oricum, prețurile pentru petrecerile din ultima zi au fost foarte ridicate.

Mulți părinți s-au bucurat de familie. Au preferat să rămână cu copiii acasă și să petreacă în liniște. Deși aveau posibilitatea de a alege și altceva, ei au ales să aibă grijă de copii. Sunt oameni pentru care copiii sunt așa o binecuvântare, încât nu ar pleca de lângă ei pentru nimic în lume. Îi respect pentru devotament și iubirea ce îi leagă de cei mici. Bravo lor.

Nu e și cazul meu. Noi am petrecut până dimineața, fără copii. Am petrecut multe revelioane în liniște. Câțiva ani buni am vrut să fim impreuna și atât. Acum, gata. S-au făcut mari. Putem să-i lăsăm câteva ore și la bunici. Cum spuneam, soluții există.

Prin restaurante petrec cei trecuți de 40 de ani. Tinerii merg în cluburi sau la petreceri private. Noi nu suntem nici tineri nici bătrâni. Ne potrivim peste tot. Am dansat până la epuizare. Am văzut cel mai frumos foc de artificii. Am ciocnit un pahar de șampanie, am vorbit tare, am chiuit de bucurie în hora. Am făcut tot ce nu aș fi putut face acasă.

E bine și așa câteodată. Eu am trecut de faza, nu-mi pot lăsa copilul singur. Îi iubim enorm, dar am reluat gustul petrecerilor fără ei și e al naibii de bine.

Anul ăsta a fost un an greu. Am avut parte de multe încercări și mi-am propus multe lucruri care păreau imposibile. 2018 mi-a arătat că nu există nu pot, există nu vreau. Exact cum îmi spunea învățătoarea când îi ceream ajutorul la o problemă de matematica.

Vă doresc un 2019 cu multă putere, cu multă sănătate. Fericirea să vină de la voi, nu de la alții. Să vă depășiți limitele și să credeți în voi și în puterea voastră.

La mulți ani!❤️

Când îmbătrânești, te mai ramolești

Când îmbătrânești te mai ramolești, zicea maica o vorbă când uita dovleacul în cuptor și se făcea scrum.

O fi de la vârsta sau pur și simplu așa mi-e fierea, am tot început să le fac din ce în ce mai nesărate. Oi semăna cu maica?

Că uit cheile de la mașina când trebuie să plec acasă, m-am obișnuit. Când plec de acasă e imposibil o lumină să nu rămână aprinsă. Oricât de mult iubesc planeta asta, cu lumina nu mă împac deloc. Nu uit ce ține de copii dacă asta mă face mai responsabilă. Încă n-am uitat niciunul acasă. Merg afara toți îmbrăcați, chiar dacă eu uit mereu fularul sau mănușile mele.

Să vă mai spun? Pai, să continuăm.

Odată am intrat peste o familie în apartament. Am încurcat scările blocului în care locuiește una din surorile mele. Vă dați seama uimirea cu care se uitau oamenii și copiii ăia la noi când am intrat direct cu strigăte în casa lor. 🤦🏼‍♀️ Rușine mai mare n-am pățit în viața mea.

Altă dată am uitat că am ieșit în oraș cu mașina și am venit acasă pe jos. Mașina rămăsese abandonată în fața magazinului de unde făcusem cumpărăturile.

Nu sunt foarte bătrâna, dar când spun ce pățesc mai mereu, ai crede că sunt senilă. Copiii au mereu răbdare cu mine. Se amuza chiar când îl întreb ce cel mare cum a fost la grădinița. “Mami, sunt la școala!”😂

Am pierdut cartela de intrare la serviciu. Am pierdut cheia de la casă, am pierdut geanta cu totul în Budapesta. Cu telefon și tot ce aveam în ea. Capul e la locul lui, dacă asta vă întrebați. Încă.

Acum, stau și mă gândesc. Asta cu vârsta, că te mai zăpăcești din cauza ei tind să cred că e reală. Sau așa oi fi fost mereu? 🤔