Bine ai venit, dragă 37!

Publicat de de Anna Georgescu

Bine ai venit, dragă 37! Să ai grijă să fii bun și tu, la fel cum a fost 36.

Copiii dorm. E liniște în casă. Nu la fel e și în mintea mea. Gândurile se zbat. Vor să iasă prin mine, în cuvinte, în zâmbete.

Nu sunt bătrână, dar nici tânără mult timp. Și tot mai am timp. Să devin cine vreau, să o iau de la capăt, să merg fără să obosesc. Multă lume mă întreabă unde găsesc energia necesară să fac atâtea? Păi, de unde să știu? Le fac din inerție. Din dragoste de oameni și de frumos. Că de urât e lumea plină.

Zâmbesc când mă gândesc că mi-a pus pe umeri haina pe care mi-o doream de ziua mea. Să fi mers așa cu ea pe umerii și cu ochii în telefon vreo 20 de pași. Că nu mai găsim timp să fim atenți la iubirea cu care suntem înconjurați. Apoi prietena mea și-a găsit de treabă prin țara fix de ziua mea. Tot o formă de apartenență. Că ne știm de la începuturile noastre ca ființe vii.

Am cântat, am dansat, am dat muzica tare, ca în fiecare zi. Mi-am văzut prietenii adevărați și am primit aproape o mie de mesaje. Atâția oameni să-mi spună mie o urare? Mi se pare și ireal ce trăiesc.

Mă cert mereu în gând că nu scriu mai des aici. Nevoia mea de scris e satisfacută prin mesajele de la SURPRIZE. Am găsit un sprijin prin care să bucur zeci de mii de persoane. Poate chiar milioane, la câte vizualizări avem. Și tare mă mândresc când vine vorba de surprize. Că am pornit de jos și prin respect pentru oameni, am ajuns sus.

Sunt recunoscătoare pentru ce trăiesc. Nu e prea târziu. E exact atunci când am avut nevoie. Și din fiecare eșec am învățat unde trebuie să nu mai greșesc. Nu știu nici azi ce vreau să mă fac când o să mă fac mare, dar știu că oricând pot să o iau de la capăt. Nu știi ce se poate întâmpla. Poate o să ajungi să fii mulțumit. Așa cum sunt eu azi.

Vă mulțumesc și mă înclin în fața voastră! Să vă fie viața așa cum mi-a fost mie ziua!❤️

Surorile, acele aceluiași ceas. – Ziua internațională a fraților și surorilor –

Publicat de de Anna Georgescu

Țin minte când eram mici intr-o vară. Eram toate patru pe sală. Așa îi spuneam camerei care dădea spre camera bună și spre dormitorul nostru. Voiam să mâncăm și noi o înghețată. Evident, nu aveam bani suficienți. Ne-am numărat mărunțișul strâns și tot ne mai trebuia. Atunci, am avut idee să mergem la maica să-i cerem. Ne-a dat săraca din batista ei legată în patru colțuri, restul care ne mai trebuia.

Am mâncat-o acolo toate. Nu ne-am certat, fiecare lua cu lingurița câte puțin. Gustul intens de vanilie pe care mi-l amintesc… parcă îmi vine și acum apă în gură.

Așa mici și sărace. Dar atâta iubire a fost în înghețata aia, că nu o să uit niciodată.

Ne făceam papuci din lemne. Mergeam vara la fân ziua și noaptea la discoteca. Dădeam cu mătura curtea aia imensă în fiecare sâmbătă. Nu ne lăsa tata să stăm degeaba niciodată. Ajutam în atelier, aveam porți de șlefuit. Culegeam zarzăre, pere, mere, eram prin toate grădinile ca niște albine. Aveam treabă mereu, nu aveam voie la poartă, decât poate la sărbătorile alea mari. Îl știam de frică, dar nu ne-a învățat de rău.

Arse de soare, muncite, dar fericite. Am avut o copilărie frumoasă. As da orice să trăiesc perioada aia. Când stăteam în dormitor câteodată și era atât de liniște. Auzeam doar câte-o mașină pe drum din când în când. Era cald mereu acasă. Iarna dogorea soba ca în povești. Vara ardea soarele atât de tare încât ne trimitea la scăldat.

Sunt amintiri de neprețuit cu surorile mele. Eu sunt a patra intre ele. Și ele mereu mi-au purtat de grijă. Fiecăreia în parte am pentru ce să-i mulțumesc. Fiecărei îi port un respect deosebit. Pe toate le iubesc cu toată inima mea. Și așa o să fie mereu. Mă bucur că nu i-a ieșit mamei faza cu un băiat. Să fim mereu așa noi, patru surori blonduțe. Cu rochițe de Paști, făcute de mamaia. Așa o să-mi amintesc de noi mereu.

Poveste reală de ziua iubirii

Publicat de de Anna Georgescu

Poveste adevărată de ziua iubirii. Fac și eu parte din ea intr-o mică măsură.

Era odată ca niciodată, ca dacă n-ar mai fi, nu s-ar mai povesti. 😜 Glumesc, chiar așa s-a întâmplat tot ce urmează să vă spun.

Știți deja că eu organizez niște evenimente numite “Surprize la domiciliu Argeș VIP”. În urmă cu o lună și ceva, dacă nu mai mult, cineva a dorit o surpriză anonimă. Adică mergeam, livram darurile, citeam mesajul, iar la final nu dezvăluiam din partea cui vine surpriza. Adică asta era singura condiție, să ghicească sau nu, dar eu nu aveam voie să spun cine m-a trimis. Practic o tânără îl plăcea pe personajul principal, dar nu exista ceva mai mult decât o admirație sinceră și probabil o tachinare între cei doi.

Zis și făcut. Sărbătoritul ne-a cam stricat planurile, de ce să zic. Nu l-am găsit acasă, dar am insistat și până la urmă ne-a primit în fața blocului pentru câteva minute. Când l-am văzut am zis instant în gândul meu: “Ei chiar s-ar potrivi dacă ar rămâne împreună”. Pentru că deja o cunoaștem și pe ea și acum că vedeam pe cine place în fața mea, am realizat că ambii ar fi perfecți ca și cuplu. Tineri, îngrijiți, frumoși, actuali așa și tare simpatici. Tânărul a reacționat foarte bine. Amabil, primitor cu niște străini practic, care culmea, îl mai și filmau. Chiar a fost o surpriză plăcută, personal mi-a plăcut foarte mult.

Acum, după surpriză, am postat clipul pe paginile rețelelor de socializare. Comentariile s-au strâns, reacțiile, interesul era crescut pentru cei doi. Și eu și mulți ca mine eram curioși ce s-o mai fi întâmplat cu cei doi.

Până intr-o zi când primesc un mesaj. Jur, mesajul ăla mi-a făcut ziua mai bună. Suna cam așa:

“Vreau sa îți mai mulțumesc încă o data pentru ajutorul acordat , parca ai făcut o minune ,nu stiu cum și de ce sau ce s-a întâmplat in ziua aceea ca trăiesc intr-o fericire nelimitată și asta se datorează eforturilor tale ! 💖💖 multă bafta in continuare și sper sa faci și alții umani sa zâmbească așa cum ne ai făcut și pe noi !

Prin surpriza asta ne-a schimbat viața , înainte ne întâlneam la 3 săptămâni acum nu cred ca exista vreo seara in care sa nu fim împreună. Nu ma așteptam in veci …

Parca nu ai fost fata cu surpriza

Parca ai fi fost Cupidon 😅❤️”

Așa bucurie am avut în suflet… nu pot să exprim în cuvinte. Doi tineri atât de frumoși se iubesc astăzi, de V-day (și toată viața, sper) și datorită mie. Mă simt extraordinar să știu că am putut să ajut. Nu am făcut nimic special, ceva ce aș face la orice surpriză. Pentru că la toate îmi doresc să ajungă mesajul la sufletul oamenilor. Dar de data asta așteptările mele au fost întrecute.

Așadar, se poate. Faceți primul pas chiar azi. Nu contează, fată, băiat, spune tare că îl placi și s-ar putea să rămâneți împreună. Așa cum s-a întâmplat și în povestea noastră reală. O să vă las AICI surpriza integrală, dacă nu mă credeți pe cuvânt.

Vă las acum. Nu uitați să vă mai spuneți “te iubesc”. Contează enorm. ❤️

La Londra de ziua mea

Publicat de de Anna Georgescu

Nu e prima dată când ajungem aici. Ne-a încurajat faptul că acolo nu sunt așa multe restricții. Aveam un voucher rămas mai demult de la o călătorie anulată și dacă tot nu aveam idee despre cum voi petrece de ziua mea, am zis că e momentul potrivit să beau cafeluța la Londra. Zis și făcut. Am luat un rucsac cu câteva haine și am plecat la drum.

Data trecută am vizitat aproape tot ce era de vizitat în Londra. Muzee, poduri, croaziera pe Tamisa, locuri istorice, palate, cam tot. Acum am zis că o să mergem fără planuri și vedem acolo ce-o mai fi. Oricum e bine oriunde, nu contează, si doar să stau de vorbă cu prietena mea, “terapeutul” meu preferat ar fi destul. Am uitat să vă zic că noi doua am plănuit mereu o escapadă, dar nu prea ne sincronizam. Ea locuiește de mulți ani acolo. Acum era momentul perfect.

Am avut noroc că perechile noastre s-au înțeles de minune. Mai bine decât noi. Adică noi ca femei ne mai ciondăneam, ne cam sictiream, dar ăștia doi. Maica mea! 🙄 Aveau tot timpul subiecte serioase de discutat. Se completau perfect, mai adăuga unu’ ceva la ce zicea celălat, mai intervenea politicos, noi eram uimite. Față de discuțiile noastre superficiale, discuțiile lor erau de o gravitate impresionantă. Ne bufnea și râsul câteodată. 😀

Am mers inițial pentru noi, să ne distrăm, dar când au aflat oamenii ca suntem acolo, am pus și de niște surprize la domiciliu, desigur. Nu mă gândeam niciodată că o să facem atâtea lucruri în doar câteva zile.

Câteva zile care la sfârșit au început să se simtă nasol. Dorul de băieți mă frământa. Intr-o seară nu am mai reușit să-i sun. Mă simțeam atât de vinovată. 😔 Apoi i-am sunat de ziua mea, zic, să-mi zică și mie la mulți ani. Ce credeți? Nici nu știau ce zi e. 😒 Credeau că e mâine ziua mea. Era clar, nu aveau ei treabă de mine. Am început apoi să nu mă mai simt așa vinovată. La țară era cald, ieșeau pe afară, se distrau cu sortatul cartofilor, uitaseră de părinți cu desăvârșire.

Noi intre timp am vizitat. Am mers prin centrul Londrei. Am fost la cumpărături, am băut bere și toate chestiile de adulți posibile. În altă zi am mers la castelul Windsor, cel mai mare și cel mai vechi castel locuit din lume. Apoi am fost într-o zonă pitorească a Angliei, Cotswolds. Niște sate absolut superbe reprezentative pentru Anglia, care au păstrat cel mai bine din arhitectura veche. Casele sunt construite cu piatră, chiar și acoperișurile, iar peisajele arată fix ca în cărțile cu povești englezești.

Am ales o singură localitate pe care am și luat-o la pas. Se numește Castle Combe. Nu am putut intra cu mașina. Nu există parcări, traficul fiind restricționat. Ne-a făcut bine, oricum, drumul până acolo a fost de peste două ore, simțeam nevoia de mișcare. A fost special acolo, mereu o să-mi amintesc liniștea și frumusețea locului.

În fine, am primit cadouri multe, chiar si de la oameni pe care nu i-am văzut în viața mea. Am primit mii de mesaje, fără exagerare. Am petrecut ca în niciun alt an. Soțul a fost super drăguț cu mine, chiar m-a surprins în dimineața aniversării cu un buchet superb de flori. Prietena mea a pregătit cocktailuri pentru o noapte în jacuzzi. M-am simțit ca în adolescență.

Am stat de vorbă ca fetele până târziu, am făcut schimb de haine, ne-am machiat, ne-am făcut cadouri, a fost prea frumos. Acum abia aștept următoarea întâlnire. Și ce vreau să zic în încheiere, e ca mi-am dat seama că distanța nu ne-a schimbat deloc felul de a fi. Suntem aceleași ca acum 20 de ani. Asta iubesc la excursia asta. Am fost cu oamenii pe care ii iubesc, am fost in locuri in care n-am mai fost in viața mea și am făcut lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată. ❤️

Sicilia impresii și poze (2) Aci Trezza și Aci Castello

Publicat de de Anna Georgescu

Am revenit cu impresiile din recenta excursie din Sicilia de luna acesta, acum despre excursia la Aci Trezza și Aci Castello. Prima parte a impresiilor o găsiți aici.

În perioada asta în Italia restricțiile sunt tot cam pe la noi. Înăutru se poartă masca obligatoriu. În mijloacele de transport la fel. Majoritatea, pe afară o țineau tot la cot. V-am zis, la fel ca la noi. 🙄

Am mâncat o singură dată în restaurant fără terasă, iar cei de acolo ne-au cerut Green pass-ul, adică certificatul de vaccinare. Pe care îl aveam de frică și în forma electronică și pe hârtie, desigur. După ce l-au scanat și l-au găsit în ordine am putut servi masa liniștiți. Mă așteptam să ni-l ceară, citisem înainte că de acum va fi necesar și e bine să-l prezinți în Italia atunci când vrei acces la anumite restaurante și obiective turistice.

De obicei noi am preferat să mâncăm doar la terase. Era și mai multă lume, seara aerul era răcoros, aveam și imagini frumoase în jurul nostru, n-aveam de ce să luăm masa în interior. Dar să revenim la oile noastre.

Lângă Catania există două sate: Aci Trezza și Aci Castello. La fel, am citit multe despre Sicilia in general și coasta de est in particular înainte să plecăm. Ar fi fost mult mai multe de văzut, dar eu mă declar mulțumită de ce am reușit să vizităm.

În Aci Trezza am făcut cele mai frumoase poze. În Aci Castello n-am mai ajuns pentru că ne-a cucerit satul vecin și n-am mai vrut să plecăm de acolo. Aci Trezza are faleză, plajă cu pietre, iar deasupra plajei, chiar lângă biserica din sat e un mic parc în care se strâng seara locuitorii la vorbă și la jocuri de societate.

Aci Castello e superb, deși l-am văzut doar din mers, dar pot să spun că mi-am dat seama de măreția castelului chiar și așa. Da, castelul era spectaculos și parcă îmi pare rău acum că n-am fost să-l vizităm. Zona asta e super instagramabilă. Împătimiții de poze găsesc aici peisaje care îți taie respirația. Eu am crezut că am ajuns în Thailanda, deși nu știu cum arată acolo decât din poze. 😜

Am observat că pe faleză și în mare nu prea erau turiști. Poate prea puțini față de alte locuri în care era plin numai de străini. Aici, culmea, mai mulți localnici, mai multă liniște, un loc care vreau să cred că e încă nedescoperit de hoardele de turiști.

În perioada în care am fost noi în Sicilia, jumătatea lui August, s-au înregistrat acolo cele mai mari temperaturi din Europa. Așa că o baie în mare a venit la fix. Apa a fost perfectă, priveliștea de vis, preparatele răcoroase cum ar fi granita sau sucurile din rodie și portocale siciliene, toate au completat o zi perfectă.

Excursia în cele doua sate pitorești a fost o reușită. Cu câțiva euro pentru autobuz, am vizitat unele din cele mai frumoase locuri din Sicilia, iar pozele făcute întăresc afirmația mea.

Cât despre prețurile din Aci Trezza, pot să spun că erau ușor mai mici decât în Taormina. Nici aglomerația de acolo nu am găsit-o.

În fine, ne-am întors cu ultimul autobuz în Catania la timp pentru cină. Am plănuit următoarea excursie de pe muntele Etna în seara aceea. Ne aștepta încă o zi de peripeții. Dar despre Etna și lavă și răcoare, data viitoare. ☺️

E urât să jignești persoanele grase. Dar pe cele slabe?

Publicat de de Anna Georgescu

Spațiul personal a blogului îmi aparține. E un jurnal în care scriu de aproape 7 ani. E pasiunea mea cea mai mare, așa că aici am tot dreptul să îmi expun ideile. La fel ca cea pe care urmează să o transmit.

Eu și familia mea facem mișcare ori de câte ori avem ocazia. Iubim plimbările lungi pe jos, drumețiile, excursiile și plimbările cu bicicleta. Mereu mă îmbrac adecvat. Când spun asta mă refer la o bustieră, colanți scurți, pantofi scurți, că de, căldură mare. Adică îmbrăcăminte de vară, sport. Și nu e ok pentru oamenii de pe afară, am aflat.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu sunt adepta bârfei. Sunt o persoană normală, nu îmi place să judec prea aspru, nu vreau să jignesc pe nimeni. Când ies afară sa ne plimbăm, soțul meu e mândru.

Mă rog, așa spune el, acum, eu îl cred.

Corpul meu îmi aparține, și dacă nu ar fi de acord, trăim în 2021, nu cred că n-am putea discuta să cădem la un acord. Dar repet, eu decid ce port în cunoștință de cauză.

E adevărat că e urât să faci ramarci despre greutate unei persoane plinuțe. Dacă spui, de exemplu: “Mai mănânci mult? Nu vezi că ești gras/ă?” e jignitor. Dar dacă spui: “Tu mănânci doar miercurea și vinerea? Ești oase înșirate, nu vezi?” – asta e doar o glumă.

Văd instagramul plin de fete grăsuțe care își expun părțile corpului pline de încredere. Și au multe reacții pozitive. Sunt încurajate să facă asta. Și atunci celor slabi de ce nu e urât să le faci remarci că se îmbracă prea expus? Adică, am muncit pentru picioare subțiri. Am muncit pentru abdomen mai ferm. Nu e normal să nu îmi fie teamă să le expun? Despre sâni nu poate fi vorba, e simplu, nu-i am. 😜

Merg să alerg cu copiii după mine, cu salteaua de yoga, cu apă si gustări pentru ei. E un efort pe care îl fac de drag, de nevoie. E ceva ce îmi face mie bine, chiar dacă nu e ușor. Eu vreau să fac asta ca să arăt bine. Nu m-am trezit așa. Am născut doi copii, corpul mi s-a modificat, am acceptat tot. Și am vrut să-l îmbunătățesc pentru sănătatea mea în principiu.

Dar așa, chiar mă deranjează în general chestia asta. Să-i spui cuiva că ești prea slab nu e nepoliticos? Sau ăștia slabi n-au de ce să se supere? Și oricum vă aud si când credeți că n-o fac. Și nu e frumos. Că eu nu fac remarci despre greutatea voastră. Nu vă mai zic despre băiatul meu cel mare. Aproape săptămânal aud câte un medicament minune de îngrășat. E bine copilul, analizele au ieșit iar bune. Așa e ritmul lui de creștere. Vine din părinți slabi. Sunt convinsă că se va dezvolta frumos. Eu nu sunt îngrijorată pentru el. Nimeni n-ar trebui să fie. Sunt o mamă bună, nu-l înfometez. Ok?

Atât. Nu mai am nimic de zis. Poate decât să-i lăsați și pe ăștia slabi să trăiască cum pot.

Pace!

E ok să postezi. E ok să-ți faci poze

Publicat de de Anna Georgescu

Pe pagina de Facebook personală am aproape 5000 de prieteni. Pe cea a blogului aproape 4000. Cred că mai mult de jumătate din ei postează frecvent. Restul nu o fac deloc sau o fac destul de rar. De ce?

Poate nu vor să-și expună viața. Poate sunt discreți cu ce li se întâmplă. Dar asta nu înseamnă că nu sunt curioși. Ooo, slavă Domnului, sunt. Sunt online tot timpul. Numai că doar să vadă, nu să posteze.

Altă categorie e cea a celor care se simt rușinați. Nu le place cum arată în poze. Aici e vorba despre cum e făcută poza. Despre cine o face. O poză reușită, n-are cum să nu-ți placă. E vorba de compoziție, de culoare, de vibe. Și mai puțin de trăsăturile persoanei respective.

De multe ori mergem singuri în vacanțe. Fără rușine, rog trecătorii să ne facă o poză. De multe ori mă ofer să le fac celor care nu au cui să ceară ajutor. Și se bucură că le fac. Eu știu că probabil n-o să mai ajung curând în locul respectiv, așa că vreau să am o amintire. Cum o să știu cum arătau copiii mei cu noi de mână dacă nu am o poză făcută atunci când eram fericiți?

Nu e o rușine să postezi pe rețelele de socializare sau să-ți faci poze. Ție sau unui loc. Nu contează. E o realitate a zilelor în care trăim. Așa se obișnuiește acum. Suntem în 2021 și toată lumea face poze. În curând n-o să mai fie ăsta trendul. O să ne mutăm toți spre video. Deja am început, ușor, ușor.

Așa că faceți-vă fraților poze. Nu e nimic rușinos. Dacă toți am intra pe rețele doar să îi urmărim pe alții, ce am mai vedea? Nu mai stați în umbră, e timpul să străluciți. Viața e scurtă, imortalizează clipa fericită. Peisajul ăla frumos. Floarea aia colorată. Cine știe cat timp mai ai sa o mai vezi?

“Vreau să arăt exact ca ea”

Publicat de de Anna Georgescu

“Vreau să arăt exact ca ea” zic eu când mă uit la o poză cu J. Lo. 🤦🏼‍♀️ Eu, o prăpădită de europeancă, blondă și fără forme, mă uit cu jind la corpul ei tonifiat, pielea ei măslinie lucioasă și mă visez și eu așa. Mă opresc rapid când analizez situația si că de fapt, eu nu o să arăt in veci ca ea.

Înainte de a spune “vreau să arăt exact ca ea”, trebuie să ții cont de anumite lucruri.

Deschizi Facebookul și vezi numai femei frumoase, deschizi Instagram vezi modele, vezi femei perfecte, care fac sport, își pun accesorii frumoase sau arată foarte bine.

Înainte de a le “urî” adu-ți aminte că:

1. Fiecare are moștenirea ei genetică.

Aproape toate trăsăturile fizice, cele de personalitate, precum și abilitațile sunt transmise genetic. Atitudinea pe care o invidiați la o femeie, poate chiar fața aia ovală, perfect netedă cu ochi migdalați vine de la strămoșii ei. Mama ei arată la fel. Sau bunica ei tot așa slabă era. Moștenirea genetică e un factor care o ajută în toate postările ei. Nu e meritul ei total.

2. Pozele se pot retușa foarte ușor.

Editarea e la modă. Toate femeile recurg la filtre, subțieri de talie și ochi mai pronunțați. Rar când cineva își pune o poză exact așa cum e ea. D-aia și rezultatul e altfel decât e realitatea. Să nu ne lăsăm înșelați și să vedem dincolo de imaginea perfectă.

3. Sănătatea nu e doar fizică, e și psihică.

Legătura dintre cele două este foarte fină, dar definitorie. Sunt numeroase studii care vorbesc despre beneficiile sportului și a alimentatiei sănătoase în combaterea depresiei, stresului, anxietății etc. Fericirea nu se poate mima tot timpul. E o lucrare complexa a mai multor factori. Deci dacă cineva pare mereu sănătos și fericit se datorează unui stil de viața sănătos.

5. Imaginea nu este totul.

E greșit să credem că toate femeile trebuie să poarte măsura S la haine ca să arate bine. De multe ori, greutatea sub medie e semnul unor dezechilibre majore. S-a vehiculat mereu că o talie de viespe e idealul feminin. Pentru cine? Cel mai important lucru pentru toate femeile e să se poată mișca ușor și cât mai funcțional. Restul sunt artificii create de companii ale marilor puteri economice mondiale. Să te simți bine în pielea ta e totul, nu imaginea.

6. Consumul crescut de anabolizante în rândul femeilor.

Vedem femei cu posterior rotund. Brațe mai mult decât tonifiate sau pătrățele. De multe ori e greu să ajungem la o imagine corporală ideală cu toate exercițiile fizice din lume. Foarte multe femei recurg la consumul nelegitim al steroizilor anabolizanți care nu sunt altceva decât variații sintetice, realizate de om ale hormonului sexual masculin, testosteron. Neprescris de medic acest consum foarte la modă poate fi periculos. Dar cui îi pasă, atâta timp cât arăți fit? Creste masa musculară, e bun. Data viitoare când invidiați pe cineva pentru cum arată gândiți-vă și la asta.

Așadar, dragă femeie, oriunde te-ai afla ești așa cum trebuie să fii. Dacă vrei mai mult lucrează la imaginea ta sănătoasă. Nimic nu e ușor. Nimic nu e ce pare a fi.

Ești o persoană unică și minunată și nu ar trebui să pierzi timpul pentru a te compara cu nimeni. Pentru persoana potrivită vei fi femeia ideală. Dar mai întâi trebuie să te vezi tu așa cum ești, specială.

La mulți ani din partea mea! ❤️

6 ani de Annazidezi

Publicat de de Anna Georgescu

6 ani de Annazidezi înseamnă unul din primele bloguri de parenting din România.

La mulți ani, blogule!🥳

Azi, în urmă cu 6 ani se năștea blogul. Nu știam cum trebuie să fie, dar am încercat. Un blog e unic și se face pe o singură adresă de mail. Așa că prima idee de blog nu a funcționat cum trebuie și am pierdut șansa de a face pe adresa mea de mail. Desigur, nu am renunțat, am luat adresa soțului și am mai încercat o dată. Acum soțul primește notificări la fiecare articol publicat și bombăne. 😂

Am făcut o listă cu nume din care să aleg numele site-ului. Exact ca la nașterea unui copil, m-am îngrijit de toate. Aveam o idee de blog ca un jurnal zilnic în care să scriu. Numele erau simple și ușor de ținut minte. Voiam să fie ceva unic. Nu mă vedeam o zâna, sau poate o mămică, ceea ce chiar eram, mă vedeam doar eu ca o femeie dornică de scris.

Am o singură prietenă mai bună cu care vorbesc zilnic. Ea și cel care m-a îndemnat să fac asta, au ales. Annazidezi a rămas numele sub care aveam să scriu.

A fost cu noroc, acum când privesc în urmă la toți oamenii pe care i-am cunoscut. Nimic nu e întâmplator în viață. Totul se petrece cu un motiv și toți oamenii care intră în viața noastră vin cu un scop. Unii ca o binecuvântare, alții ca o lecție.

Știu că au fost și piedici câteodată. Am deranjat persoane fără să știu. Unele mi-au cerut să șterg articole. Nu s-a întâmplat asta nicicând. Regula mea de aur e că un articol scris nu se mai șterge.

Am scris doar când am avut inspirație. Niciodată nu am scris pentru că trebuie umplut spațiul cu ceva. Am recomandat produse doar care au corespuns cu nevoile mele, niciodată pentru câștig. Am și refuzat multe oferte. Nu m-am gândit așa departe când am început să scriu. Că eu chiar pot să câștig bani. A venit natural. Nu m-am zbătut pentru nimic. A venit pur și simplu. Dar am muncit pentru el în toți anii ăștia. Au fost nopți în care am scris plângând. Au fost zile în care am tăcut ca să pot scrie. E o latură a mea pe care o prezint doar în scris pe blog. Pentru că dacă vrei să mă cunosti ca un întreg mai întâi trebuie să ma citești.

Aici mi-am scris toate gândurile, bucuriile și frământările mele. Au rezonat și alții cu mine, iar asta mi-a adus bucuria după care tânjeam.

Sunt mulți care îmi spun ironic, atunci când vine vorba despre mine, Annazidezi. Zâmbesc când aud și mă bucură faptul că asta sunt pentru ei. Sunt și mai mulți care respectă ce fac și mă încurajează. Soțul meu a fost alături de mine mereu. Eu eram bloggerița care venea însoțită tot timpul. Pentru mine asta a contat enorm. Prietena mea bună mereu a aruncat un ochi înainte și m-a corectat, susținut sau mustrat. Ei sunt alături de mine necondiționat, spun asta cu mâna pe inimă.

Tuturor celor care pus un like, un comentariu, un gând sau chiar l-au citit în umbră le mulțumesc infinit. Azi sunt urmărită pe pagina de blog de peste 400 de bloguri, am o pagină de Facebook care numără peste 3000 de urmăritori, iar pe Instagram suntem aproape 2000. Annazidezi e mare, din ce în ce mai mare, iar asta o datorez oamenilor. Tuturor celor 5000 care intră lunar și citesc. Mă înclin în fața voastră și vă mulțumesc din tot sufletul. Vă iubesc pe toți și toate gândurile mele bune astăzi sunt îndreptate către voi. ❤️

La mulți ani, Annazidezi, fetița mea mare născută din gândurile mele!

Feminitatea. Calitatea pe care toate femeile ar trebui să o aibă

Publicat de de Anna Georgescu

Prin prisma meseriei, zilnic văd foarte multe acte de identitate. Preferatele mele sunt cele vechi. De obicei, ele nu se schimbau cu totul la expirare, doar poza alb negru. E atâta eleganță în poza aia. Văd bărbați cu cravată de cele mai multe ori. Pff, cine se mai aranjaza aa pt buletin? Femeile întotdeauna au părul discret aranjat. Uneori, am remarcat o candoare, o delicatețe aparte la ele. Pozele alea exprima atâta feminitate, încât te cuprinde nostalgia pentru niște vremuri pe care nici măcar nu le-ai trăit.

O femeie dacă nu are feminitate, nu are nimic. Un par îngrijit, un machiaj discret, un pantof cu un toc delicat care îți lungește puțin piciorul. Nu ai nevoie de artificii ca să subliniezi feminitatea. Nu sunt necesare unghiile lungi, sau gene pămătuf la ochi. Nu e nevoie să îți tatuezi sprâncenele, sau să îți modifici fața. Feminină poți fi cu o îngrijire minimă. Și fără bani. N-ai bani de cremă? Mergi la farmacie, ia Apodermin. N-ai bani de ruj? Folosește un balsam de buze, sau poartă masca mai bine. Hainele trebuie să fie curate, potrivite pentru mărimea ta. Și gata. Poți să porti și trening cu stil.

Putem să ne facem remarcate ușor, cu încredere și stima de sine la cote înalte, atragi atenția in orice încadrare ai intra.

Suntem femei, până la urmă. Dacă vrem ajutor, înțelegere și atenție din partea bărbaților, să mizăm pe feminitate. Știu sigur că toți vor o femeie îngrijită lângă ei. Întorc capul după femeile aranjate? Aranjează-te și tu. O să întoarcă și după tine alții, inclusiv al tău. Nu e mare filozofie, feminitatea e arma noastră. Zic sa ne folosim de ea.

Dacă o mânui cum trebuie, ai numai de câștigat. 😜