Sicilia impresii și poze (2) Aci Trezza și Aci Castello

Am revenit cu impresiile din recenta excursie din Sicilia de luna acesta, acum despre excursia la Aci Trezza și Aci Castello. Prima parte a impresiilor o găsiți aici.

În perioada asta în Italia restricțiile sunt tot cam pe la noi. Înăutru se poartă masca obligatoriu. În mijloacele de transport la fel. Majoritatea, pe afară o țineau tot la cot. V-am zis, la fel ca la noi. 🙄

Am mâncat o singură dată în restaurant fără terasă, iar cei de acolo ne-au cerut Green pass-ul, adică certificatul de vaccinare. Pe care îl aveam de frică și în forma electronică și pe hârtie, desigur. După ce l-au scanat și l-au găsit în ordine am putut servi masa liniștiți. Mă așteptam să ni-l ceară, citisem înainte că de acum va fi necesar și e bine să-l prezinți în Italia atunci când vrei acces la anumite restaurante și obiective turistice.

De obicei noi am preferat să mâncăm doar la terase. Era și mai multă lume, seara aerul era răcoros, aveam și imagini frumoase în jurul nostru, n-aveam de ce să luăm masa în interior. Dar să revenim la oile noastre.

Lângă Catania există două sate: Aci Trezza și Aci Castello. La fel, am citit multe despre Sicilia in general și coasta de est in particular înainte să plecăm. Ar fi fost mult mai multe de văzut, dar eu mă declar mulțumită de ce am reușit să vizităm.

În Aci Trezza am făcut cele mai frumoase poze. În Aci Castello n-am mai ajuns pentru că ne-a cucerit satul vecin și n-am mai vrut să plecăm de acolo. Aci Trezza are faleză, plajă cu pietre, iar deasupra plajei, chiar lângă biserica din sat e un mic parc în care se strâng seara locuitorii la vorbă și la jocuri de societate.

Aci Castello e superb, deși l-am văzut doar din mers, dar pot să spun că mi-am dat seama de măreția castelului chiar și așa. Da, castelul era spectaculos și parcă îmi pare rău acum că n-am fost să-l vizităm. Zona asta e super instagramabilă. Împătimiții de poze găsesc aici peisaje care îți taie respirația. Eu am crezut că am ajuns în Thailanda, deși nu știu cum arată acolo decât din poze. 😜

Am observat că pe faleză și în mare nu prea erau turiști. Poate prea puțini față de alte locuri în care era plin numai de străini. Aici, culmea, mai mulți localnici, mai multă liniște, un loc care vreau să cred că e încă nedescoperit de hoardele de turiști.

În perioada în care am fost noi în Sicilia, jumătatea lui August, s-au înregistrat acolo cele mai mari temperaturi din Europa. Așa că o baie în mare a venit la fix. Apa a fost perfectă, priveliștea de vis, preparatele răcoroase cum ar fi granita sau sucurile din rodie și portocale siciliene, toate au completat o zi perfectă.

Excursia în cele doua sate pitorești a fost o reușită. Cu câțiva euro pentru autobuz, am vizitat unele din cele mai frumoase locuri din Sicilia, iar pozele făcute întăresc afirmația mea.

Cât despre prețurile din Aci Trezza, pot să spun că erau ușor mai mici decât în Taormina. Nici aglomerația de acolo nu am găsit-o.

În fine, ne-am întors cu ultimul autobuz în Catania la timp pentru cină. Am plănuit următoarea excursie de pe muntele Etna în seara aceea. Ne aștepta încă o zi de peripeții. Dar despre Etna și lavă și răcoare, data viitoare. ☺️

E urât să jignești persoanele grase. Dar pe cele slabe?

Spațiul personal a blogului îmi aparține. E un jurnal în care scriu de aproape 7 ani. E pasiunea mea cea mai mare, așa că aici am tot dreptul să îmi expun ideile. La fel ca cea pe care urmează să o transmit.

Eu și familia mea facem mișcare ori de câte ori avem ocazia. Iubim plimbările lungi pe jos, drumețiile, excursiile și plimbările cu bicicleta. Mereu mă îmbrac adecvat. Când spun asta mă refer la o bustieră, colanți scurți, pantofi scurți, că de, căldură mare. Adică îmbrăcăminte de vară, sport. Și nu e ok pentru oamenii de pe afară, am aflat.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu sunt adepta bârfei. Sunt o persoană normală, nu îmi place să judec prea aspru, nu vreau să jignesc pe nimeni. Când ies afară sa ne plimbăm, soțul meu e mândru.

Mă rog, așa spune el, acum, eu îl cred.

Corpul meu îmi aparține, și dacă nu ar fi de acord, trăim în 2021, nu cred că n-am putea discuta să cădem la un acord. Dar repet, eu decid ce port în cunoștință de cauză.

E adevărat că e urât să faci ramarci despre greutate unei persoane plinuțe. Dacă spui, de exemplu: “Mai mănânci mult? Nu vezi că ești gras/ă?” e jignitor. Dar dacă spui: “Tu mănânci doar miercurea și vinerea? Ești oase înșirate, nu vezi?” – asta e doar o glumă.

Văd instagramul plin de fete grăsuțe care își expun părțile corpului pline de încredere. Și au multe reacții pozitive. Sunt încurajate să facă asta. Și atunci celor slabi de ce nu e urât să le faci remarci că se îmbracă prea expus? Adică, am muncit pentru picioare subțiri. Am muncit pentru abdomen mai ferm. Nu e normal să nu îmi fie teamă să le expun? Despre sâni nu poate fi vorba, e simplu, nu-i am. 😜

Merg să alerg cu copiii după mine, cu salteaua de yoga, cu apă si gustări pentru ei. E un efort pe care îl fac de drag, de nevoie. E ceva ce îmi face mie bine, chiar dacă nu e ușor. Eu vreau să fac asta ca să arăt bine. Nu m-am trezit așa. Am născut doi copii, corpul mi s-a modificat, am acceptat tot. Și am vrut să-l îmbunătățesc pentru sănătatea mea în principiu.

Dar așa, chiar mă deranjează în general chestia asta. Să-i spui cuiva că ești prea slab nu e nepoliticos? Sau ăștia slabi n-au de ce să se supere? Și oricum vă aud si când credeți că n-o fac. Și nu e frumos. Că eu nu fac remarci despre greutatea voastră. Nu vă mai zic despre băiatul meu cel mare. Aproape săptămânal aud câte un medicament minune de îngrășat. E bine copilul, analizele au ieșit iar bune. Așa e ritmul lui de creștere. Vine din părinți slabi. Sunt convinsă că se va dezvolta frumos. Eu nu sunt îngrijorată pentru el. Nimeni n-ar trebui să fie. Sunt o mamă bună, nu-l înfometez. Ok?

Atât. Nu mai am nimic de zis. Poate decât să-i lăsați și pe ăștia slabi să trăiască cum pot.

Pace!

E ok să postezi. E ok să-ți faci poze

Pe pagina de Facebook personală am aproape 5000 de prieteni. Pe cea a blogului aproape 4000. Cred că mai mult de jumătate din ei postează frecvent. Restul nu o fac deloc sau o fac destul de rar. De ce?

Poate nu vor să-și expună viața. Poate sunt discreți cu ce li se întâmplă. Dar asta nu înseamnă că nu sunt curioși. Ooo, slavă Domnului, sunt. Sunt online tot timpul. Numai că doar să vadă, nu să posteze.

Altă categorie e cea a celor care se simt rușinați. Nu le place cum arată în poze. Aici e vorba despre cum e făcută poza. Despre cine o face. O poză reușită, n-are cum să nu-ți placă. E vorba de compoziție, de culoare, de vibe. Și mai puțin de trăsăturile persoanei respective.

De multe ori mergem singuri în vacanțe. Fără rușine, rog trecătorii să ne facă o poză. De multe ori mă ofer să le fac celor care nu au cui să ceară ajutor. Și se bucură că le fac. Eu știu că probabil n-o să mai ajung curând în locul respectiv, așa că vreau să am o amintire. Cum o să știu cum arătau copiii mei cu noi de mână dacă nu am o poză făcută atunci când eram fericiți?

Nu e o rușine să postezi pe rețelele de socializare sau să-ți faci poze. Ție sau unui loc. Nu contează. E o realitate a zilelor în care trăim. Așa se obișnuiește acum. Suntem în 2021 și toată lumea face poze. În curând n-o să mai fie ăsta trendul. O să ne mutăm toți spre video. Deja am început, ușor, ușor.

Așa că faceți-vă fraților poze. Nu e nimic rușinos. Dacă toți am intra pe rețele doar să îi urmărim pe alții, ce am mai vedea? Nu mai stați în umbră, e timpul să străluciți. Viața e scurtă, imortalizează clipa fericită. Peisajul ăla frumos. Floarea aia colorată. Cine știe cat timp mai ai sa o mai vezi?

“Vreau să arăt exact ca ea”

“Vreau să arăt exact ca ea” zic eu când mă uit la o poză cu J. Lo. 🤦🏼‍♀️ Eu, o prăpădită de europeancă, blondă și fără forme, mă uit cu jind la corpul ei tonifiat, pielea ei măslinie lucioasă și mă visez și eu așa. Mă opresc rapid când analizez situația si că de fapt, eu nu o să arăt in veci ca ea.

Înainte de a spune “vreau să arăt exact ca ea”, trebuie să ții cont de anumite lucruri.

Deschizi Facebookul și vezi numai femei frumoase, deschizi Instagram vezi modele, vezi femei perfecte, care fac sport, își pun accesorii frumoase sau arată foarte bine.

Înainte de a le “urî” adu-ți aminte că:

1. Fiecare are moștenirea ei genetică.

Aproape toate trăsăturile fizice, cele de personalitate, precum și abilitațile sunt transmise genetic. Atitudinea pe care o invidiați la o femeie, poate chiar fața aia ovală, perfect netedă cu ochi migdalați vine de la strămoșii ei. Mama ei arată la fel. Sau bunica ei tot așa slabă era. Moștenirea genetică e un factor care o ajută în toate postările ei. Nu e meritul ei total.

2. Pozele se pot retușa foarte ușor.

Editarea e la modă. Toate femeile recurg la filtre, subțieri de talie și ochi mai pronunțați. Rar când cineva își pune o poză exact așa cum e ea. D-aia și rezultatul e altfel decât e realitatea. Să nu ne lăsăm înșelați și să vedem dincolo de imaginea perfectă.

3. Sănătatea nu e doar fizică, e și psihică.

Legătura dintre cele două este foarte fină, dar definitorie. Sunt numeroase studii care vorbesc despre beneficiile sportului și a alimentatiei sănătoase în combaterea depresiei, stresului, anxietății etc. Fericirea nu se poate mima tot timpul. E o lucrare complexa a mai multor factori. Deci dacă cineva pare mereu sănătos și fericit se datorează unui stil de viața sănătos.

5. Imaginea nu este totul.

E greșit să credem că toate femeile trebuie să poarte măsura S la haine ca să arate bine. De multe ori, greutatea sub medie e semnul unor dezechilibre majore. S-a vehiculat mereu că o talie de viespe e idealul feminin. Pentru cine? Cel mai important lucru pentru toate femeile e să se poată mișca ușor și cât mai funcțional. Restul sunt artificii create de companii ale marilor puteri economice mondiale. Să te simți bine în pielea ta e totul, nu imaginea.

6. Consumul crescut de anabolizante în rândul femeilor.

Vedem femei cu posterior rotund. Brațe mai mult decât tonifiate sau pătrățele. De multe ori e greu să ajungem la o imagine corporală ideală cu toate exercițiile fizice din lume. Foarte multe femei recurg la consumul nelegitim al steroizilor anabolizanți care nu sunt altceva decât variații sintetice, realizate de om ale hormonului sexual masculin, testosteron. Neprescris de medic acest consum foarte la modă poate fi periculos. Dar cui îi pasă, atâta timp cât arăți fit? Creste masa musculară, e bun. Data viitoare când invidiați pe cineva pentru cum arată gândiți-vă și la asta.

Așadar, dragă femeie, oriunde te-ai afla ești așa cum trebuie să fii. Dacă vrei mai mult lucrează la imaginea ta sănătoasă. Nimic nu e ușor. Nimic nu e ce pare a fi.

Ești o persoană unică și minunată și nu ar trebui să pierzi timpul pentru a te compara cu nimeni. Pentru persoana potrivită vei fi femeia ideală. Dar mai întâi trebuie să te vezi tu așa cum ești, specială.

La mulți ani din partea mea! ❤️

6 ani de Annazidezi

6 ani de Annazidezi înseamnă unul din primele bloguri de parenting din România.

La mulți ani, blogule!🥳

Azi, în urmă cu 6 ani se năștea blogul. Nu știam cum trebuie să fie, dar am încercat. Un blog e unic și se face pe o singură adresă de mail. Așa că prima idee de blog nu a funcționat cum trebuie și am pierdut șansa de a face pe adresa mea de mail. Desigur, nu am renunțat, am luat adresa soțului și am mai încercat o dată. Acum soțul primește notificări la fiecare articol publicat și bombăne. 😂

Am făcut o listă cu nume din care să aleg numele site-ului. Exact ca la nașterea unui copil, m-am îngrijit de toate. Aveam o idee de blog ca un jurnal zilnic în care să scriu. Numele erau simple și ușor de ținut minte. Voiam să fie ceva unic. Nu mă vedeam o zâna, sau poate o mămică, ceea ce chiar eram, mă vedeam doar eu ca o femeie dornică de scris.

Am o singură prietenă mai bună cu care vorbesc zilnic. Ea și cel care m-a îndemnat să fac asta, au ales. Annazidezi a rămas numele sub care aveam să scriu.

A fost cu noroc, acum când privesc în urmă la toți oamenii pe care i-am cunoscut. Nimic nu e întâmplator în viață. Totul se petrece cu un motiv și toți oamenii care intră în viața noastră vin cu un scop. Unii ca o binecuvântare, alții ca o lecție.

Știu că au fost și piedici câteodată. Am deranjat persoane fără să știu. Unele mi-au cerut să șterg articole. Nu s-a întâmplat asta nicicând. Regula mea de aur e că un articol scris nu se mai șterge.

Am scris doar când am avut inspirație. Niciodată nu am scris pentru că trebuie umplut spațiul cu ceva. Am recomandat produse doar care au corespuns cu nevoile mele, niciodată pentru câștig. Am și refuzat multe oferte. Nu m-am gândit așa departe când am început să scriu. Că eu chiar pot să câștig bani. A venit natural. Nu m-am zbătut pentru nimic. A venit pur și simplu. Dar am muncit pentru el în toți anii ăștia. Au fost nopți în care am scris plângând. Au fost zile în care am tăcut ca să pot scrie. E o latură a mea pe care o prezint doar în scris pe blog. Pentru că dacă vrei să mă cunosti ca un întreg mai întâi trebuie să ma citești.

Aici mi-am scris toate gândurile, bucuriile și frământările mele. Au rezonat și alții cu mine, iar asta mi-a adus bucuria după care tânjeam.

Sunt mulți care îmi spun ironic, atunci când vine vorba despre mine, Annazidezi. Zâmbesc când aud și mă bucură faptul că asta sunt pentru ei. Sunt și mai mulți care respectă ce fac și mă încurajează. Soțul meu a fost alături de mine mereu. Eu eram bloggerița care venea însoțită tot timpul. Pentru mine asta a contat enorm. Prietena mea bună mereu a aruncat un ochi înainte și m-a corectat, susținut sau mustrat. Ei sunt alături de mine necondiționat, spun asta cu mâna pe inimă.

Tuturor celor care pus un like, un comentariu, un gând sau chiar l-au citit în umbră le mulțumesc infinit. Azi sunt urmărită pe pagina de blog de peste 400 de bloguri, am o pagină de Facebook care numără peste 3000 de urmăritori, iar pe Instagram suntem aproape 2000. Annazidezi e mare, din ce în ce mai mare, iar asta o datorez oamenilor. Tuturor celor 5000 care intră lunar și citesc. Mă înclin în fața voastră și vă mulțumesc din tot sufletul. Vă iubesc pe toți și toate gândurile mele bune astăzi sunt îndreptate către voi. ❤️

La mulți ani, Annazidezi, fetița mea mare născută din gândurile mele!

Feminitatea. Calitatea pe care toate femeile ar trebui să o aibă

Prin prisma meseriei, zilnic văd foarte multe acte de identitate. Preferatele mele sunt cele vechi. De obicei, ele nu se schimbau cu totul la expirare, doar poza alb negru. E atâta eleganță în poza aia. Văd bărbați cu cravată de cele mai multe ori. Pff, cine se mai aranjaza aa pt buletin? Femeile întotdeauna au părul discret aranjat. Uneori, am remarcat o candoare, o delicatețe aparte la ele. Pozele alea exprima atâta feminitate, încât te cuprinde nostalgia pentru niște vremuri pe care nici măcar nu le-ai trăit.

O femeie dacă nu are feminitate, nu are nimic. Un par îngrijit, un machiaj discret, un pantof cu un toc delicat care îți lungește puțin piciorul. Nu ai nevoie de artificii ca să subliniezi feminitatea. Nu sunt necesare unghiile lungi, sau gene pămătuf la ochi. Nu e nevoie să îți tatuezi sprâncenele, sau să îți modifici fața. Feminină poți fi cu o îngrijire minimă. Și fără bani. N-ai bani de cremă? Mergi la farmacie, ia Apodermin. N-ai bani de ruj? Folosește un balsam de buze, sau poartă masca mai bine. Hainele trebuie să fie curate, potrivite pentru mărimea ta. Și gata. Poți să porti și trening cu stil.

Putem să ne facem remarcate ușor, cu încredere și stima de sine la cote înalte, atragi atenția in orice încadrare ai intra.

Suntem femei, până la urmă. Dacă vrem ajutor, înțelegere și atenție din partea bărbaților, să mizăm pe feminitate. Știu sigur că toți vor o femeie îngrijită lângă ei. Întorc capul după femeile aranjate? Aranjează-te și tu. O să întoarcă și după tine alții, inclusiv al tău. Nu e mare filozofie, feminitatea e arma noastră. Zic sa ne folosim de ea.

Dacă o mânui cum trebuie, ai numai de câștigat. 😜

Am 35, de ce mă-ntrebați?

Am 35, de ce mă întrebați? Credeți ca mi-e rușine?

Auzeam mereu că îmbătrânește doar trupul, inima rămâne tânără mereu. Ziceam că ce e vrăjeala asta? Îmbătrânești cu totul și gata.

Dar nu e așa. Uite la mine. Mă omoară scolioza, mă culc odată cu găinile, am dureri constante de picioare, iar de migrene nu mai zic. Ochii sunt obosiți, nu văd la depărtare, mai am și niște amețeli… eh, d-stea d-ale bătrâneții. Dar, jur că nu simt nimic altceva. Am aceeași gândire de copil. Inima e la fel. Nimic nu s-a schimbat, în afară de fizicul care dă semne că a cam obosit.

Am si niște energie ceva de nedescris. Mă trezesc la aproape în fiecare zi la 6.30. Pregătesc copiii de școală cu spălat, îmbrăcat, pachet și tot ce trebuie. După ce pleacă ei, încep să mă aranjez. Nu ies afară până nu sunt pusă la punct. Azi am și întârziat. M-am făcut la păr, mi-am pus rochia de bune, paltonul nou. A durat ceva. Jumătate de manichiură am făcut-o la serviciu, iar 3 unghii au rămas nefinalizate. Dar merge și așa. Nu s-a văzut, sper. Vin acasă și o iau de la capăt. Copiii îmi povestesc cum a fost ziua în timp ce gătesc. Mai multe feluri, nu-i nimeresc pe toți cu aceeași mancare. Apoi teme, ghiozdanul pentru mâine, spălat, culcat. E o nebunie în fiecare zi. Trece timpul, habar n-am cum.

Dar de ziua mea se schimba lucrurile. I-am înnebunit pe toți cu 3 Noiembrie. Sezonul 35 din Îmblânzirea Scorpiei, așa a fost numită aniversarea asta. 😂 Am primit sute de mesaje, la care nu am putut răspunde. Am fost la serviciu toată ziua. Nu e timp acolo. Dar azi am fost cea mai fericită. Mereu de ziua mea sunt fericită. Și nu mi-e așa să zic câți ani am. Că ăștia sunt. Ce rost are să ne mai ferim.

Am 35 și sunt fericită. Așa aglomerată, cu temele celor mici, cu mâncarea preferată a fiecăruia. Cu faptul că trebuie să am grijă de ei, dar nici să nu uit de mine. Cu multe proiecte pe care le-am început și mă gândesc cu groaza cum o să le sfârșesc. Cu toată nebunia asta, eu tot fac haz de necaz.

Am 35 și multe de făcut. Abia aștept ziua de mâine. Și toate zilele pe care mi le-o da Dumnezeu. Că până acum, parcă totul s-a așternut așa cum trebuia. Și tot ce s-a întâmplat a fost cu un rost pe care îl descopăr abia mult mai târziu după ce s-a petrecut.

Așa că hai, să fim sănătoși și bucuroși că mâine putem face mai bine.

Vă sunt profund recunoscătoare pentru daruri, urări, flori, mesaje și tot ce a venit înspre mine azi. Mi-aș dori să vă servesc cu o bomboană măcar, pe toți cei care v-ați gândit câteva secunde la mine. Aș vrea să mă revansez cumva. Dar o să o fac prin scris. Că doar la asta se pare că mă pricep cel mai bine.

Acum am venit de prin oraș. Că așa e când e ziua mea. De bucurie plec de acasă. Am culcat copiii și mă duc să mă probez. Mâine mă gătesc iar. Petrec 3 zile și 3 nopți.😊

În străinătate sunt câinii cu covrigi în coadă

În România, ca în majoritatea statelor planetei, masca e obligatorie în spațiile închise.

Fapt adevărat, ceea ce urmează să vă povestesc.

Un domn intră la noi la serviciu fără mască. Colega îi spune că trebuie musai. Se foiește, se codește, până la urmă o pune. O pune la sanchi, așa la buze puțin. În fine, nu mai comentez. Nu rezistă cu ea pusă corect 3 minute cât durează operațiunea, noi 9 ore ce să mai zicem?

Alt client, observă supărat ce se discută cu privire la atenționarea de a purta masca corect. Îi vine rândul și începe. El n-a mai întâlnit așa ceva decât în România. Fusese în vacanță în Bulgaria și acolo lumea n-avea treabă de mască. Nu purta nimeni din spusele lui. Nu i-a zis nimeni să o poarte. Numai în România e așa. Țară de c…. Pff! A ajuns la concluzia asta foarte repede. După o săptămână de vacanță, probabil.

Alții care lucrează in afara vin și de denumesc conturile și cardurile în toate limbile pământului, mai puțin în română. Au uitat și să mai vorbească limba pe care o știu de când se știu pe pământ. Toate sunt mai frumoase în alte țări. Și oamenii mai fericiți, bănuiesc. Nu ca ei. Parcă și amenzile din alte țări le plătești mai repede decât cele de la noi. Acolo legea e lege. Păi, ar fi și la noi dacă s-ar respecta.

Intru pe Facebook și îmi vin în feed numai postări răutăcioase. De exemplu, cum se curăță plajele în Bulgaria. La noi nu vezi așa ceva. Ba uite, că eu am văzut numai plaje curate în România anu’ ăsta.

Alta că unu’ a călcat intr-o baltă. Că dacă era trotoarul ca în palmă nu se întâmpla asta. Alții sunt nemulțumiți de iarbă care nu crește cum trebuie, de gunoaie și așa mai departe.

E vorba un curent ascendent de instigare la ură. Unii, în nefericirea lor, atacă. Atacă des, pe oricine, orice le iese în cale. Și se pierd în amănunte. Și își consumă nervii și energia inutil.

Sunt oameni care muncesc de dimineața până seara și găsesc bucurii în cele mai mărunte lucruri. Arată și ei un apus, o plimbare în parc, un câine drăguț. Jur că îi apreciez mai mult. Sunt oameni care muncesc în străinătate de ani buni. Care vin în vacanță aici și le vine să pupe pământul când ajung pe pământ românesc. Dar ei știu să fie fericiți în alt fel. Ei nu uită limba și vorbesc cu drag româna fără să arate prin toți porii că el vine din altă țară. Știu ei mai bine cu ce se mănâncă străinătatea. Acolo nu sunt câinii cu covrigi în coadă. Doar legi mai bune și popoare mai educate. În rest, toți o apă și un pământ.

Și la nivel macro, cât crezi că a contat postarea răutăcioasă a unuia pe Facebook? Cam în van, vă asigur. Dacă vrei să schimbi ceva, o faci. Nu prin postări d-astea care atrag vreo 12 likeuri, prin fapte adevărate. Dar, ce vreți? România e de c…. În afară nu vezi așa ceva niciodată. 🙄

Problemele dentare după naștere. Am avut nevoie de 5 implanturi

Problemele dentare după sarcină. Am avut nevoie de 5 implanturi dentare, care au venit cu disconfort, durere și un cont bancar gol.

Am născut de două ori la distanță relativ mică. Am alăptat și am dat lor de la mine și ce nu aveam. Așa se face că nivelul vitaminei D din corp a ajuns la limită.

Așa că, dacă aveai un început de paradontoză, așa cum am eu, lipsa vitaminei D nu face decât să agraveze și mai mult.

Dantura e o problemă generală la mamele cu multe nașteri și nu numai. După naștere cade nu doar părul, dar mai cad și dinții. Sau se macină, cel puțin. Durează ceva până își revine corpul după naștere.

Așadar, vizitele la dentist au devenit o rutină pentru mine în ultimii ani. Am detectat paradontoza, in faza incipientă. Lucrări permanente nu puteam face încă. Am am urmat un tratament special împotriva ei de mai multe ori. Apoi unul de curățare în profunzime. Medicul paradontolog m-a sfătuit să revin după 6 săptămâni la alt control să vedem cum evoluează gingiile și dacă pot suporta adiție osoasă și implant dentar.

Dar a venit pandemia vieții și am intrerupt din nou avântul pe care abia îl prinsesem.

Bun. S-au redeschis cabinetele, acum era șansa mea.

Dentistul mi-a spus direct că am nevoie de cinci implanturi cu adiție osoasă și alte proceduri complicate pe care nu le mai rețin. Nu prea mă tem eu de intervenții chirurgicale. Doar am născut prin cezariană de două ori. Ce poate fi mai traumatizant de atât?

Am analizat situația și am zis că decât să mă doară de 5 ori, mai bine o dată. Adică m-am prezentat săptămâna asta și le-am pus pe toate. Nu, n-am vândut casa, dar nici mult nu mai aveam. A fost prima dată in viața mea când chiar am strâns bani. Pandemia mi-a făcut bine. City break-ul ăla din Aprilie care n-a mai avut loc, plus situația de urgentă, a rezultat mai mulți bani în cont. Nu suficienți, dar măcar o parte.

Am plecat de acasă cu noaptea-n cap cu gândul la toți oamenii ăia frumoși care râd cu gura până la urechi. Care au încredere și stima de sine level 100. La toți pe care îi admir. Mai ales că imaginea e foarte importantă pentru mine. Ea îmi aduce o parte din venituri, iar dacă nu investesc în asta pe termen lung o să am pierderi.

Am stat pe scaun cam 4 ore. Înlemnisem acolo. Nu m-a durut nimic în timpul intervenției. Doar puțin injecțiile cu anestezic, dar asta a fost la început.

Când am ajuns acasă eram deja umflată puțin. Nu mi-a plăcut faptul că medicul nu prea mi-a dat recomandări de după. Nu stă prea bine la comunicare. Noroc că am net bun. 🙄

La scurt timp a început și durerea. Din 5 implanturi, doar unul mă durea. Dar mă durea, nene. Gheață, lichide multe, antibiotic, calmante, toate pe mine. Și știi când n-ai voie să faci un lucru, că atunci îți vine mai mult? Eh, așa și eu. Mi-era foame. Prin toată durerea, aș fi mâncat de toate ce nu puteam. Lactate nu, alimente tari nu, nici măcar să-mi clătesc gura nu e indicat în prima zi. Sunt unele cheaguri de sânge care nu trebuie îndepărtate, pentru că pot provoca hemoragii.

Acum e a treia zi deja, de când le-am făcut. Tot umflată? Tot umflată. Tot cu durere? Tot cu durere. Dorm cu pastilele la cap. Arăt într-un mare fel, dar nu vă arăt. Acum mă duc să mai iau o pungă cu gheață din congelator. Mă scuzați. Ne mai auzim, dacă scap.

A, un sfat mic dacă se poate. Mergeți la dentist din timp, oricât de mică ar fi problema voastră. Decât să te coste o avere la sfârșit, când nu se mai poate face nimic, mai bine le rezolvi din timp.

Alertă! Părinți fugiți de acasă la aniversarea căsătoriei

Alertă! Părinți fugiți de-acasă la aniversarea căsătoriei în Argeș. 😊

Mie cel mai mult pe lume îmi place să stau cu copiii mei. Tot timpul mă vait că nu am timp suficient pentru ei. Și totuși i-am părăsit pentru câteva zile. Așa cum obișnuim de mulți ani, în August ne luam lumea în cap și mergem ca oamenii mari și fără griji să petrecem până noaptea târziu.

S-au împlinit deja 12 ani de la căsătorie. N-am vrut să fac mare haz din asta, dar tot am făcut. Nu știu cum se face că fără să vreau mereu petrecem cu fast.

Am redus cheltuielile la minim. Sau cel puțin așa mi-am propus. Rochie nouă n-am avut, doar de plajă una făcută de soacra mea. Care nu se pricepe la croit, dar n-a mai scăpat de mine, săraca. O prietenă mi-a dat o rochie albă în urmă cu câteva săptămâni, p-aia am purtat-o în ziua cea mare.

Ne-am trezit cu noaptea în cap și-am plecat la drum. Copiii bine mersi la țară la mama, nu ne-am făcut griji pentru ei. I-am sunat video în fiecare seară. Era bucuria zilei pentru toți. Ne-am propus să lăsăm deoparte grijile de părinți și am sfârșit prin a vorbi despre ei aproape tot timpul. 😊

Ne-am cazat într-un hotel foarte tare. Am avut gazda perfectă. Decor splendid, piscină curată, mâncare bună. Nu l-aș fi descoperit dacă nu avea soțul interdicție să părăsească țara. Așa am fost nevoiți să descoperim locuri frumoase în România. Și sunt destule, vă asigur. Trebuie doar să le căutăm.

Am mâncat și în stațiune. La restaurantul Hanul cu pește și la restaurantul lui chef Cătălin Scărlătescu. Chiar lângă Alezzi situat, soțul a pus la cale cu ospătarii o surpriză plăcută. Lumânări și artificii la o prăjitură. A fost așa frumos să-ți ureze toți numai de bine. Mâncare bună am mâncat la ambele restaurante.

În ziua cea mare, la micul dejun, de nicăieri a apărut soțul cu buchetul miresei. Mereu apelează la florăria TheMaflower din Constanța. Ne-au făcut și un cadou surpriză, dar și o felicitare scrisă de mâna. Ziua a început bine de dimineață.

S-a gătit mireasa, apoi am mers împreună la biserică. Am mers cu daruri și acolo. Trebuia să mulțumim pentru tot ce avem. Doar divinitatea ne ține uniți și sănătoși. A urmat plaja și cina. Am avut parte de multe ședințe foto. Soțul meu e cel mai talentat. Avem niște cadre superbe.

Intr-o zi am mers din nou la cochilia în comuna Tuzla. Am găsit-o mai frumoasă decât anul trecut. Marea era pur și simplu fantastică.

Am băut vin și am stat la taclale. Am râs mult. Nu avem nevoie de prea multe ca să fim fericiți, iar ăsta mi se pare cel mai tare lucru.

Când am venit la mare, pe drum era să ne strângem de gât. Nu ne trebuie multe nici ca să ne certăm. Ca orice cuplu normal. Că doar n-om fi noi ideali intre cupluri. Dar ne-am împăcat repede, am dat muzica tare și am uitat repede. Ca întodeauna.

Așa bine ne fac plecările în doi. Suntem secătuiți de dorul copiilor, dar încărcați cu energie pozitivă, numai bună de transmis și lor.

Acum stau la piscină, mă mai bucur puțin de vacanță. Urmează o săptămână plină. Am nevoie.

Ce vreau să mai zic? Că sunt binecuvântată să primesc sute de mesaje pe rețelele de socializare. Că îmi amintesc cu drag și de sutele de oameni de la nunta noastră de acum 12 ani. Au venit într-un număr neașteptat de mare. Că bunătatea pe care de acum avut parte atunci și acum sper să vi se întoarcă în viață în mod neașteptat. Vreau să le mulțumesc din suflet celor care m-au felicitat și prin mesaje private. M-au motivat să nu mă opresc din ce fac, că fac bine. Vă iubesc pe toți și declar că nu știu dacă există fericire, dar momente fericite, există. E ăsta pe care îl trăiesc acum.

Îndrăzniți și plecați doar voi doi o zi, câteva ore, o oră. Cât puteți, faceți asta. Face bine la psihic, la inimă și la cuplu.