Discursul unei studente. Ziua Mondială a Educației

Publicat de de Anna Georgescu

Discursul unei studente pregătit pentru deschiderea anului universitar. Ziua Mondială a Educației azi.

Ieri, la facultate noastră a fost deschiderea noului an universitar. S-a discutat despre valori, principii, conștientizare și corectitudine. S-a evitat subiectul vaccin. S-a evitat din bun simț, sunt convinsă. Mai ales că s-a punctat foarte bine faptul că informație există și pentru și împotriva, așa că cine are minte, să înțeleagă, să extragă ceea ce e important pentru viețile tuturor.

Subiectul vaccin a devenit tabu. Ca religia sau politica. Mai ales că sunt unii susținători ai unor idei care chiar luptă să propage o idee greșită. Sunt mulți, ca o sectă așa. Se vorbește despre exterminare in masă, oculta mondială, magneți și alte inepții.

În fine, pe mine mă afectează situația asta. Faptul că suntem aproape pe ultimul loc la vaccinare în Europa, spune multe despre noi ca și nație. Faptul că mulți români refuză să ne imunizăm și să ne protejam în fața bolii pe noi și pe cei vulnerabili de lângă noi e inacceptabil. Atâta timp cât asta afectează educația copiilor mei, mă afectează și pe mine. Numărul mare de îmbolnăviri cauzate de numărul mic de vaccinați, înseamnă măsuri de restricționare, închidere școli și așa mai departe. Ceea ce afectează educația pe toate planurile. Și poate eu nu am avut șansa asta să fiu informată și să am acces la atâta informație. Dar vreau să aibă copiii mei. Asta mă afectează personal, faptul că oamenii refuză să înțeleagă importanța bolii și a vaccinării.

Acum, revenind la ceea ce am scris în titlu. Las aici discursul pregătit pentru deschiderea anului universitar. Fac asta să nu uit de unde am plecat atunci când o să ajung acolo unde mi-am dorit.

“Stimați profesori, dragi colegi,

Pentru prima dată de când ne numim studenți, iată că ne putem întâlni și fizic. Am sperat mult la acest moment în care să ne putem vedea gesturile, chipurile…bine, ochii cel puțin. ☺️

Primul an de studiu știm cu toții că a fost atipic pentru normalitatea la care ne așteptam. Noi am parcurs absolut toate cursurile online, așa că astăzi să ne întâlnim in situația asta a ajuns să fie atipic.

Asta înseamnă că răul de ieri a devenit realitatea zilelor în care trăim, din păcate.

Noi, anul 2 PIPP am reușit să ne grupăm într-un colectiv frumos chiar și în condițiile acestea vitrege. Și cred eu că asta e mare lucru. Să depășim barierele ecranului și să formăm prietenii frumoase reprezintă pentru mine cea mai mare mândrie.

Chiar dacă majoritatea colegilor au votat pentru desfășurarea cursurilor online, ne bucurăm de astăzi. Un “astăzi” fericit care îmi doresc să se sfârșească intr-o poză de grup. Că cine știe când vom mai avea ocazia asta inedită.

Deși am votat pentru desfășurarea cursurilor online, personal nu cred că e cea mai potrivită alegere pentru învățământul românesc. Am făcut-o din considerente absolut personale. Unii dintre noi au ales asta din cauza distanței, a serviciului, poate chiar a protecției în fața virusului. Dar cu toții cunoaștem faptul că astfel se pierd multe. Scade calitatea actului didactic de predare, lipsește interacțiunea socială dintre noi, apar probleme cu managementul timpului, dar și lipsa interesului acordat cursurilor.

Da, e o perioadă diferită de tot ce am trăit până acum, iar singura șansa de scăpare rămâne educația. Doar ea poate transforma oglinzile în ferestre largi ca toți să putem privi spre porta libertății. Cu toții ar trebui să preluăm de la putin de la fiecare profesor aflat astăzi aici, mesajele vii pe care aceștia ni le oferă cu atâta dăruire. Să le luam și sa le predăm copiilor din generațiile pe care le vom instrui. Mesajele acestea vii vor clădi oameni ale unor timpuri pe care noi nu le vom mai apuca. Lucrul acesta ar trebui să ne facă mai conștienți de ceea ce avem de făcut.

Vă doresc tuturor un an academic plin de reușite, focusare spre a găsi noi metode de progres în educație și desigur multă sănătate.

Succes! Vă mulțumesc!”

Surprize la domiciliu în tot județul Argeș

Publicat de de Anna Georgescu

Vă zic că sunt bine, mulțumesc!😊 Am lucrat la un nou proiect care se numește Surprize la domiciliu județul Argeș VIP în tot județul Argeș, dar și în împrejurimile acestuia.

N-am mai scris de ceva timp. Și nu pentru că am fost foarte ocupată, ci că mi-am prioritizat altfel agenda.

Am vrut un echilibru în tot ceea ce fac. E o perioadă nu tocmai ușoară. Chiar dacă sunt în vacanță oficial, mă pregătesc de niște schimbări care o să ne afecteze pe toți. Și pentru asta trebuie sa fie totul organizat. Copiii au nevoie de mine. Din ce în ce mai mult. Deși sunt lângă ei mai mult decât am fost vreodată în toată viața lor, ei vor mai mult și mai mult.

De multe ori vorbesc cu adulți și mă întrerup. Pentru că au învățat că mami e la dispoziția lor acum. Trebuie să mai stabilim niște reguli, dar câteodată, când e discuția plictisitoare să știți că îmi fac un bine.😜

Între timp, am trecut cu bine de sesiune, nu ca semestrul trecut.🤣 Pot să spun că primul an a trecut. Parcă nu mai sunt așa speriată, am mai multă încredere.

În fine, ce voiam să vă spun de fapt e despre un nou proiect la care am lucrat în ultima vreme. Se numește Surprize la domiciliu și e valabil în tot județul Argeș și în împrejurimile acestuia.

Ce înseamnă asta? Păi, mie îmi plac surprizele. Nu întotdeauna, nu alea nasoale, dar în general îmi place să fiu surprinsă plăcut. Și îmi mai place să le dăruiesc oamenilor ceva memorabil. A, și să îi emoționez, vreau să văd lacrimi de fericire. Voi cei care ați lăcrimat măcar odată la ce am scris, știți că am “darul” ăsta. De aici s-a născut ideea.

Practic, cei care nu sunt lângă cei dragi la un eveniment important, apelează la mine.

Ce fac eu? Mă ocup ca toate dorințele lor să devină realitate, iar cei dragi să-i simtă aproape pe cei care sunt plecați.

Primul eveniment a fost special. O să vedeți și voi cam cât de special în filmarea de pe pagina de Facebook a proiectului.

Roxana, fiica plecată de 8 ani în Spania, a vrut ca mama ei să primească un cadou din partea ei. Așa și fost, mama surprinsă de noi, pentru ca habar nu avea cine suntem, de tort, flori și toată atmosfera a fost cea mai fericită și emoționată. Mai să nu ne lase să intrăm la început.

Vă spun, mare bucurie îmi aduce proiectul ăsta. Mi se pare cel mai frumos lucru pe care îl poți face pentru cineva.

Așadar, dacă vreți să surprindeți plăcut pe cineva, eu garantez emoția unei surprize așa cum va doriți. ❤️

M-ar ajuta un feedback de la voi, dacă ați văzut filmarea. Ce ziceți? Vă place? Să merg înainte?

Între timp ne vedem ca de obicei pe rețelele de socializare.

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=100063563079051

Instagram: https://instagram.com/annazidezi?igshid=1lo13mzf0o03u

Preoții slujesc cu lacrimi în ochi de Paști

Publicat de de Anna Georgescu

Preoții slujesc în credință cu lacrimi în ochii.

Niciodată în viață bisericile n-au mai fost așa goale de Înviere. Sărbătoarea mare a creștinătății ne prinde pe toți tăcuți și triști. Paștele ăsta va rămâne în amintirea multora, chiar și mulți ani de acum înainte.

Copiii nu și-au primit hăinuțele noi. Nici măcar Paștile n-au ajuns la ei. Rămâne să ne curățăm sufletele acasă.

Peste tot e atmosferă de înmormântare.

Preoții sunt nevoiți să slujească singuri în tot lacașul, asemeni unui învățător care predă unei clase goale. Credința rămâne.

La mine la țară, oamenii sunt nedumeriți. Nu le vine să creadă. Mulți nu sunt educați și nu pricep cu exactitate de ce s-au impus așa măsuri. E o confuzie totală.

Țățica e sora tatălui meu. E destul de în vârstă. A ajutat toată viața ei la lumânări, la nașteri, la înmormântări, iar acum vrea să facă la fel. Vrea să intre în biserică, la scaunul ei. Nu poate anul asta. A venit la mama să o întrebe ce să facă. E greu pentru ea. A plecat liniștită. Și-a luat bucata de cozonac, drobul, în plasa ei învechită de vreme. I-a spus mama că ea e norocoasă. Locuiește pe uliță, peste drum de biserică. O să iasă pe trepte să audă toată slujba. Sunetul din boxe, probabil nu o să ajungă în capul satului. Cei de acolo sunt mai puțin norocoși.

Preotul din sat e soțul surorii mele. A pregătit totul din timp. Caserolele cu Paștile Domnului vor ajunge prin voluntarii instruiți deja la tot satul. Lumina la fel. Va intra în casele lor, indiferent de cât de departe trebuie să stăm. A pregătit din timp instalația de sunet. Numai sufletul nu l-a pregătit pentru Învierea fără credincioși. Și nu e vorba de bani, cum speculează toți. E vorba de Lăcașul Domnului, gol, la așa mare sărbătoare.

Mi-a spus că aseară, când a ieșit din biserică să o înconjoare doar cu cântăreții, a avut lacrimi în ochi. Unde erau credincioșii care aduceau flori pentru Domnul Hristos? Unde era lumea care cânta așa de tare de răsuna bisericuța semiîngropată? Unde erau lumânările aprinse la toate mormintele? Dintr-odată, ca niciodată, s-a simțit neputincios. Cel pus să ducă mesajul Domnului mai departe, nu mai poate face asta. Decât prin niște aparate. Nu prin viu grai, așa cum se obișnuiește de milenii.

E tristă atmosfera în casele oamenilor. Afară nu e chiar așa. Natura a înviat la viață. Pădurile s-au înverzit, miroase a flori și a fum. Oamenii au ars uscăturile. Păsărelele ciripesc nestingherite. Copiii stau în curți. Bătrânii au frică mai mult de poliție decât de pandemie. Așa e la țară la noi. Lumea e resemnată, știe fiecare ce are de făcut. Înțelepciunea de la țară nu are comparație cu nimic din restul lumii. Ei, mai mult ca oricine, știu că toate trec. Și nu fac mare caz din asta. Își duc traiul liniștit la gura sobei și mănâncă ce au prin cămări. Nu s-au bulucit la cumpărături, nu au dat iama în magazine. E mai mult despre Hristos aici. Și mai puțin despre mâncare și restricții.

Mama și-a aprins candela. A terminat mâncarea și așteaptă Învierea. La fel toți ceilalți de aici.

Paște fericit tuturor.

Ce-au pierdut cei care n-au ajuns duminica la bal la Botești 

Publicat de de Anna Georgescu


In urma apelului facut in articolul trecut pe care-l puteți găsi aici,  primarul comunei Botești n-a ramas indiferent la multimea formată din cei care au susținut prin distribuiri cauza mea si a promis ca va organiza mai des astfel de petreceri.

Un gest frumos din partea dumnealui, căruia țin expres sa-i mulțumesc si sa-l felicit pentru câștigarea unui nou mandat. E foarte iubit in comuna si pe buna dreptate.

Asa. Si ma pun eu pe pregătiri si pe planuri cu câteva ore inainte. Culc copiii dupa niște zbânțuieli intre ei de credeam ca n-o sa i mai vad închizând ochii aia negri odată.

Ma duc sa ma machiez si ce sa vezi? Lipsea aplicatorul, posibil mâna neastamparatilor, asa ca m-am machiat cu degetul mic. A ieșit intr-un mare fel, dar n-aveam încotro. Apoi, pun rochia, leg sandalele si vad ca la un picior am unghiile cu oja, la altul ba. Nu ma amărasc, nu ma dau bătuta, dau peste toate alta culoare si plec.

Nu mai trebuie sa va mai spun ca acolo ajunși, ritmul nu te las sa stai pe scaun. Sau ca energia celor prinși in hora dădu dependentă si deveni intr-o clipa molipsitoare.

Va las aici dovezi de bunadispozitie si veselie, sa va conving si pe voi, cei care nu ați îndrăznit sa apăreți, ca asa ceva nu se ratează pentru nimic in lume.

 M-am bucurat de asemenea foarte  mult, sa vad la joc multi adolescenți a căror vârsta cobora pana spre 15 ani, semn vizibil de maturitate neașteptata prin acceptarea cu asa ușurintă a tradițiilor. Bravo voua, baieti si fete prezenți acolo. Ați fost cei mai tari!

Eu mi-am facut deja un obicei din asta, nu o sa mai scap nici un bal de acum inainte, promit!

​​​
​

A ars Radic Star

Publicat de de Anna Georgescu

  

Radic star a ars aproape in intregime.

Fabrica de mezeluri din orasul Stefanesti, județul Argeș a fost cuprinsă in aceasta noapte, in jurul orei 12, de un puternic incendiu.

In momentul producerii incendiului, in fabrica lucrau 40 de persoane care au reușit sa iasă la timp, însă 8 dintre acestea au ajuns la spital, intoxicați cu fum.

Avand de a face cu cel mai grav incendiu din ultimele luni, pompierii au intervenit cu nici mai mult nici mai puțin de 15 autospeciale, din Pitesti, Topoloveni dar si Curtea de Argeș.

Pana la aceasta ore, cauzele care au dus la izbucnirea incendiului nu se cunosc.

Din păcate, incendiul a fost devastator, iar flăcările n-au mai lăsat mare lucru in urma lor, pompierii luptându-se cu flăcările pana spre dimineața.

  
Sursa foto: arhiva proprie