Sicilia, impresii și poze

Sicilia, impresii și poze din 2021

După ce am lansat întrebarea prietenilor de pe Instagram și de pe Facebook despre ce ar trebui să vedem în Sicilia, am primit numeroase ponturi de călătoria pe care urma să o facem.

Din păcate, ne-am stabilit “tabăra” pe coasta de est și am vizitat doar împrejurimile. Nu ne-a ajutat timpul fir-ar să fie. Am stat doar 6 zile pe care le-am fructificat cât de mult am putut.

Catania e frumoasă. Am rămas aici pentru vulcan. Nu puteam rata să nu văd emblema Siciliei. Practic a fost punctul de plecare pentru decizia de a călători în Sicilia. Având o activitate de peste 6000 de ani, vulcanul Etna este vulcanul activ cu cea mai lungă perioadă de activitate din lume. Și nu m-a dezamăgit. Ba mai mult, m-a făcut să mă simt ca pe altă planetă.

Dar s-o luăm cu începutul. Am fost cazați în centrul Cataniei într-un apartament drăguț în centru. Doamna proprietară a avut grijă ca la micul dejun să avem în permanență desert făcut de dânsa. Nu era mare lucru, dar detaliile de genul ăsta fac diferența. Am avut prăjitura cu fructe, cu iaurt, cu morcov…. O delicatesă aburindă în fiecare dimineață ne făcea să plecăm în excursii mai bine dispuși. Am găsit prin booking acest apartament cu recenzii foarte bune și preț decent.

Am făcut trei excursii. Nu le-am cumpărat, deși găsești la tot locul pe cineva care organizează. Noi nu am apelat la ei. Am ales să economisim mai mult și să călătorim cu transportul in comun. Autobuze foarte bune, care ne duceau în aceleași condiții ca și cele de la agenții, dar cu un preț mai mult decât redus. Ca să dau un exemplu, două excursii la Etna vulcanul ne costa 70€. Pe cont propriu am cheltuit puțin peste 10€. Și lista poate continua așa și la restul destinațiilor. Singurul incovenient a fost că de câteva ori orarul autobuzelor s-a decalat ușor față de ora prevăzută.

La final am observat că am economisit atât de mult încât ne-am întors și cu bani acasă. Ceea ce nu mă gândeam că vom face când am stabilit bugetul. 🤨

Dar să o luăm pe rând cu excursiile. O să vă arăt imagini din prima, restul urmează să revin în articolele următoare.

Taormina.

Destinația vedetelor de la Hollywood, Taormina e fantastică. Are plajă atât cu pietre cât și cu nisip. Se pot închiria șezlonguri, dar există și porțiuni cu plajă publică. Am ales să mergem în Taormina în ziua in care am sărbătorit 13 ani de la nunta noastră. Pentru asta plecăm anual de acasă. Copiii nu prea au fost de acord. Noi ne-am gândit la ei tot timpul și au fost in discuțiile noastre mereu. Dar regula e regulă. Tradiția noastră merge mai departe și sper să ne însoțească și ei atunci când vor fi mai mari.

Am luat masa la un restaurant cu vedere la mare. Ne-am giugiulit ca îndrăgostiții, am băut șampanie, am râs, totul cu marea la picioarele noastre. Am ajuns sus la o priveliște magnifică cu telecabina. Tot de acolo am admirat și Isola Bella. Imaginea mi-a tăiat respirația. Am făcut sute de poze. Mi-ar fi plăcut să pot face pozele cu ochii. Nu se imortaliza imaginea exactă pe care o vedeam.

Am mâncat specialități italienești și pește sabie, specific Siciliei. A fost delicios. Am reușit să-l “dovedesc” chiar. Se întâmplă foarte rar să mănânc tot ce comand. 🙁

Distanța dintre Catania și Taormina e de o oră cu transportul în comun. Autobuzul ne-a lăsat sus. Era plin de turiști. Mă bucur acum că am deci că nu avem nevoie de ghid și nici de agenție. Dacă ai conexiune bună la internet și un telefon bun, te descurci oriunde în lume.

În Taormina sunt foarte multe de văzut. Am vrut să intrăm la amfiteatrul roman, dar era o coadă cât China și am renunțat. Venisem totuși pentru celebrare, pentru relaxare. Se organizau și excursii pe mare spre locuri mai puțin populate cu prânz inclus și băuturi, dar eu deja pusesem ochii pe restaurantul cu vedere la toată stațiunea, așa că nu am fost interesați.

Ne-am ales plaja cu pietre ca sa rămânem pentru restul zilei. Am rămas acolo până seara. Apa caldă nu ne mai lăsa să plecăm acasă. În aer căldura era năucitoare așa că am stat numai la scăldat tot timpul petrecut acolo.

Apoi am mers pe stâncile de pe plajă și am surprins în imagini întreaga priveliște. Ne-a cuprins un sentiment de libertate. Am ciocnit în cinstea noastră și ne-am întors în Catania seara cu ultimul autobuz.

Am rămas cu un gust plăcut după Taormina. La propriu, după ce am încercat acolo granita de fragi. Un fel de înghețată cu sirop. Rece și răcoritoare a fost la fix pentru temperaturile ridicate de la mijlocul lui August.

Taormina nu e numai pentru vedete. E și pentru oamenii de rând care vin cu autobuzul public. Și ea îi face să se simtă ca niște vedete. Într-adevăr, prețurile sunt mai mari decât în restul Siciliei. Până și magneții erau foarte scumpi. Dar nu ne-am făcut griji, nu eram acolo pentru cumpărături.

Citisem mult despre Taormina, dar nu am crezut că ne putem simți așa de bine acolo. A fost o zi perfectă, poate cea mai frumoasă aniversare a nunții. ❤️

Mama live pe Facebook, copiii morți pe caldarâm

Mama live pe Facebook, copiii ei morți pe caldarâm din cauza unui moment de neatenție.

Ieri în Ploiești s-a întâmplat o tragedie. Doi copii gemeni de numai doi anișori au căzut de la etajul 10 al unui bloc. Impactul pentru ei a fost mortal, din păcate.

Acum, apar noi informații pe care le-am aflat și eu din presă. Primul lucru care ne vine în minte e unde erau părinții în momentul respectiv? Pentru că ne dorim o explicație, nu că am vrea să învinovățim pe cineva. Tragedii se întâmplă peste tot în lume. Dar copiii mici se știe că trebuie supravegheați îndeaproape. Sunt mămici care se panichează când au băgat ceva în gură, când cad și se julesc în genunchi, le înțeleg perfect pe toate. Prea multă atenție câteodată nu strică.

Se pare că momentul în care au căzut micuții, corespunde cu momentul în care mama era live pe Facebook. Martorii spun că înainte de impactul fatal, mai multe obiecte au fost aruncate de la etaj. Semn clar că cei doi copii erau de ceva vreme nesupravegheați.

Recunosc, am fost curioasă să văd și eu live-ul. Personal, metoda asta de socializare cu live mi se pare o prostie în general. Nu faci decât sa te uiți la camera frontală și să vezi cine te urmărește, că de vorbit nu prea se obișnuiește la oamenii care nu au ceva important de transmis. Femeia se afla se pare, cu o altă femeie in apartament si cu alt copil de al ei în vârsta de 5 ani. Apare și acesta puțin în cameră. Nu vorbește in live-ul respectiv, își aprinde o țigară, iar la un moment dat se aude un ciocănit puternic la ușă. Asta după ce se aud mai pe la început sirenele ambulanțelor.

Din câte am înțeles, femeia se află acum internată la psihiatrie. E greu. E trist, e cum se putea mai rău. Ne-a luat mințile Facebook-ul. Ne prinde un telefon în mrejele lui și ne face să uităm noțiunea timpului. Neglijăm ce e cel mai important în viața asta: copiii. E o atracție căreia nu-i putem face față. O dependență stupidă care ajunge să ia vieți omenești.

Nu pot să cred unde s-a ajuns. Și mi-e milă de bieții copii care n-au apucat să-și trăiască viața. Și mi-e milă si de mamă, de părinți in general, care trebuie să trăiască cu vina asta grea care o să-i urmărească toată viața.

Mă simt tristă azi. Doi îngeri au plecat prea devreme.

Sper să fie măcar, un semnal de alarmă pentru noi toți. Facebook e pentru atunci când suntem liberi, iar când ești mamă în primii ani nu prea e timp liber pentru asta.

Aici aveți link cu live-ul.

E urât să jignești persoanele grase. Dar pe cele slabe?

Spațiul personal a blogului îmi aparține. E un jurnal în care scriu de aproape 7 ani. E pasiunea mea cea mai mare, așa că aici am tot dreptul să îmi expun ideile. La fel ca cea pe care urmează să o transmit.

Eu și familia mea facem mișcare ori de câte ori avem ocazia. Iubim plimbările lungi pe jos, drumețiile, excursiile și plimbările cu bicicleta. Mereu mă îmbrac adecvat. Când spun asta mă refer la o bustieră, colanți scurți, pantofi scurți, că de, căldură mare. Adică îmbrăcăminte de vară, sport. Și nu e ok pentru oamenii de pe afară, am aflat.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu sunt adepta bârfei. Sunt o persoană normală, nu îmi place să judec prea aspru, nu vreau să jignesc pe nimeni. Când ies afară sa ne plimbăm, soțul meu e mândru.

Mă rog, așa spune el, acum, eu îl cred.

Corpul meu îmi aparține, și dacă nu ar fi de acord, trăim în 2021, nu cred că n-am putea discuta să cădem la un acord. Dar repet, eu decid ce port în cunoștință de cauză.

E adevărat că e urât să faci ramarci despre greutate unei persoane plinuțe. Dacă spui, de exemplu: “Mai mănânci mult? Nu vezi că ești gras/ă?” e jignitor. Dar dacă spui: “Tu mănânci doar miercurea și vinerea? Ești oase înșirate, nu vezi?” – asta e doar o glumă.

Văd instagramul plin de fete grăsuțe care își expun părțile corpului pline de încredere. Și au multe reacții pozitive. Sunt încurajate să facă asta. Și atunci celor slabi de ce nu e urât să le faci remarci că se îmbracă prea expus? Adică, am muncit pentru picioare subțiri. Am muncit pentru abdomen mai ferm. Nu e normal să nu îmi fie teamă să le expun? Despre sâni nu poate fi vorba, e simplu, nu-i am. 😜

Merg să alerg cu copiii după mine, cu salteaua de yoga, cu apă si gustări pentru ei. E un efort pe care îl fac de drag, de nevoie. E ceva ce îmi face mie bine, chiar dacă nu e ușor. Eu vreau să fac asta ca să arăt bine. Nu m-am trezit așa. Am născut doi copii, corpul mi s-a modificat, am acceptat tot. Și am vrut să-l îmbunătățesc pentru sănătatea mea în principiu.

Dar așa, chiar mă deranjează în general chestia asta. Să-i spui cuiva că ești prea slab nu e nepoliticos? Sau ăștia slabi n-au de ce să se supere? Și oricum vă aud si când credeți că n-o fac. Și nu e frumos. Că eu nu fac remarci despre greutatea voastră. Nu vă mai zic despre băiatul meu cel mare. Aproape săptămânal aud câte un medicament minune de îngrășat. E bine copilul, analizele au ieșit iar bune. Așa e ritmul lui de creștere. Vine din părinți slabi. Sunt convinsă că se va dezvolta frumos. Eu nu sunt îngrijorată pentru el. Nimeni n-ar trebui să fie. Sunt o mamă bună, nu-l înfometez. Ok?

Atât. Nu mai am nimic de zis. Poate decât să-i lăsați și pe ăștia slabi să trăiască cum pot.

Pace!

Cu copiii în Costinești? Da sau ba? Plus cazare și poze

Suntem de două zile cu copiii în Costinești, stațiunea tineretului. Mulți spun că stațiunea asta nu e pentru copii. Zgomot mult, tineret și mai mult, copiii nu au ce căuta.

Ultima dată am fost aici în 2016. Google foto ne amintește de asta, nu am memoria anilor și nici a numelor, din păcate. Copiii erau mult mai mici. Am stat atunci intr-o vilă undeva pe lângă epavă. A fost liniște și știu că ne-am distrat foarte tare, deși copiii erau foarte mici.

Acum am vrut să repetăm experiența. Mai mult pentru că știu că e frumos aici. Apoi pentru culoarea mării. Marea e spectaculoasă în Costinești. Are o culoare nemaipomenită.

Sunt numeroase spații de joacă pentru copii. Cel puțin centrul stațiunii, e plin de distracții pentru cei mici: tobogane, trambuline, mașinuțe etc.

Aici am văzut foarte mulți părinți, copii, tătici, bunici… plaja e plină de cărucioare, așa că faptul că stațiunea Costinești nu e pentru copii, nu se adeverește.

Și pentru că mulți m-ați întrebat despre cazare din pozele postate pe story, o să vă las câteva impresii.

Vila Dedy are o piscină mare curată, foișor, două grătare curte interioară precum și un mic spațiu de joacă pentru copii. Prețul camerei diferă de tipul de cameră și de perioadă. În preț am avut inclus și un mic dejun destul de consistent. Balconul a fost îndreptat spre piscină, dar zgomotul nu ne-a deranjat. Credeam că n-o să poată copiii dormi la prânz, dar nu a fost așa. Chiar acum când scriu, dorm bine mersi, iar lumea se distrează în apă.

Ca un plus de confort, aș adăuga aerul condiționat din cameră, mai ales în Iulie canicular a fost necesar și l-am găsit potrivit.

Ca și minusuri nu am prea multe. Doar lipsa semnalului wi-fi. Ori era prea slab, ori nu prindeam noi, cert e că nu a funcționat. Cei mici aveau telefoanele la ei, dar nu prea le-au folosit decât cu hotspot de la noi.

În principiu, Costinești e perfect pentru copii. Apa mării e caldă, abia i-am scos la prânz.😀 O să mai stăm puțin pe aici, e frumos, copiii ar sta aici o lună. Noi Continuăm distracția, o să vă mai țin la curent. 😊

Surprize la domiciliu în tot județul Argeș

Vă zic că sunt bine, mulțumesc!😊 Am lucrat la un nou proiect care se numește Surprize la domiciliu județul Argeș VIP în tot județul Argeș, dar și în împrejurimile acestuia.

N-am mai scris de ceva timp. Și nu pentru că am fost foarte ocupată, ci că mi-am prioritizat altfel agenda.

Am vrut un echilibru în tot ceea ce fac. E o perioadă nu tocmai ușoară. Chiar dacă sunt în vacanță oficial, mă pregătesc de niște schimbări care o să ne afecteze pe toți. Și pentru asta trebuie sa fie totul organizat. Copiii au nevoie de mine. Din ce în ce mai mult. Deși sunt lângă ei mai mult decât am fost vreodată în toată viața lor, ei vor mai mult și mai mult.

De multe ori vorbesc cu adulți și mă întrerup. Pentru că au învățat că mami e la dispoziția lor acum. Trebuie să mai stabilim niște reguli, dar câteodată, când e discuția plictisitoare să știți că îmi fac un bine.😜

Între timp, am trecut cu bine de sesiune, nu ca semestrul trecut.🤣 Pot să spun că primul an a trecut. Parcă nu mai sunt așa speriată, am mai multă încredere.

În fine, ce voiam să vă spun de fapt e despre un nou proiect la care am lucrat în ultima vreme. Se numește Surprize la domiciliu și e valabil în tot județul Argeș și în împrejurimile acestuia.

Ce înseamnă asta? Păi, mie îmi plac surprizele. Nu întotdeauna, nu alea nasoale, dar în general îmi place să fiu surprinsă plăcut. Și îmi mai place să le dăruiesc oamenilor ceva memorabil. A, și să îi emoționez, vreau să văd lacrimi de fericire. Voi cei care ați lăcrimat măcar odată la ce am scris, știți că am “darul” ăsta. De aici s-a născut ideea.

Practic, cei care nu sunt lângă cei dragi la un eveniment important, apelează la mine.

Ce fac eu? Mă ocup ca toate dorințele lor să devină realitate, iar cei dragi să-i simtă aproape pe cei care sunt plecați.

Primul eveniment a fost special. O să vedeți și voi cam cât de special în filmarea de pe pagina de Facebook a proiectului.

Roxana, fiica plecată de 8 ani în Spania, a vrut ca mama ei să primească un cadou din partea ei. Așa și fost, mama surprinsă de noi, pentru ca habar nu avea cine suntem, de tort, flori și toată atmosfera a fost cea mai fericită și emoționată. Mai să nu ne lase să intrăm la început.

Vă spun, mare bucurie îmi aduce proiectul ăsta. Mi se pare cel mai frumos lucru pe care îl poți face pentru cineva.

Așadar, dacă vreți să surprindeți plăcut pe cineva, eu garantez emoția unei surprize așa cum va doriți. ❤️

M-ar ajuta un feedback de la voi, dacă ați văzut filmarea. Ce ziceți? Vă place? Să merg înainte?

Între timp ne vedem ca de obicei pe rețelele de socializare.

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=100063563079051

Instagram: https://instagram.com/annazidezi?igshid=1lo13mzf0o03u

Am alăptat copiii 2 ani. Fiecare pui cu lăpticul lui

Am alăptat copiii 2 ani pentru că fiecare pui cu lăpticul lui. 😊

Așa moțată cum mă vedeți, toată bucuria vieții mele îmi sunt copiii. În ei am investit tot ce am avut mai bun la mine. Le-am dat timpul meu, nopțile mele, laptele meu.

Prima naștere a fost plină de necunoscut. Am învățat treptat cum trebuie să fiu mamă. Și a fost greu. Țin minte și acum durerile și rănile de când am început să alăptez. Sânii tari, senzația de furnicături, caldura din ei. Atașarea greșită, poate și refluxul primului născut a făcut alăptarea grea și dureroasă, însă tot dorită.

Sânii erau plini de lapte. Era păcat să nu încerc. Și am reușit. A doua oară a fost și mai ușor. Știam deja cum să analizez situația.

Încă păstrăm relația de atașament formată cu ani în urmă.

Studiile arată că părinții aleg să ofere lapte de vacă bebelușilor crezând că: ”este bine tolerat”, ”este sănătos”, ”este natural”. Nimic mai fals. Substituirea laptelui matern direct cu lapte de origine animală este contraindicată copiilor sub vârsta de un an, aceștia având nevoi nutriționale de dezvoltare specifice. Hrănirea copilului sub un an cu lapte de vacă sau de altă proveniență animală poate provoca deficiențe în aportul de substanțe nutritive de bază. Laptele de vacă are un conținut prea mare de proteine și sodiu, suprasolicitând rinichii imaturi ai bebelușului și sistemul lui digestiv, și este, în același timp, sărac în minerale și vitamine esențiale pentru bebeluș.

Laptele de vacă e bun pentru viței. Laptele de capră e bun pentru iezi. Și tot așa. D-aia zic că e “Fiecare pui cu lăpticul lui.”

Sentimentul de atașament pe care îl formează mama cu nou-născutul se realizează cel mai bine prin alăptare. Cum se culcușește el la piept și adoarme sătul din laptele potrivit nevoilor lui, nu are seamăn. Să poți să-i oferi oricât, oricând, lapte la temperatura corectă e și o chestie de economisire timp. Gândește-te că nu ai nevoie de biberoane sterilizate, nu ai nevoie de apă caldă, decât de câteva minute ca cel mic să beneficieze de hrana vieții din corpul tău.

Eu am alăptat aproape 4 ani ambii copii. A fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau pentru ei. Nimic nu se compară cu laptele de mamă, indiferent de specie. E medicament, e sănătate, e confort și e cel mai potrivit aliment pentru copii în primul an de viață.

”Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului promovează alăptarea și susține campania Fiecare pui cu lăpticul lui, considerând că alimentația corectă a sugarului oferă cadrul nutrițional și psiho-emoțional necesar dezvoltării armonioase a sugarului. În aceeași notă optimistă a campaniei, considerăm că un sugar hrănit la sân va fi sănătos, activ și voios, rezistent la provocările mediului extern imediate sau îndepărtate. E important, așadar, ca mămicile să știe că fiecare pui trebuie hrănit cu lăptic de la mama lui” , spune Dr. Michaela Nanu, CS GR.I, INSMC.

Campania Fiecare pui cu lăpticul lui se va derula timp de o lună pe social media, pe www.asociatiasamas.ro și pe www.insmc.ro, unde părinții vor putea citi articole scrise de specialiști și vor regăsi informații despre programul național privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0-12 luni, care nu beneficiază de lapte matern, conform legii 321/2001. Pentru o mai bună informare, se vor organiza și webinarii gratuite dedicate atât părinților, cât și medicilor de familie, prin intermediul INSMC.

E ok să postezi. E ok să-ți faci poze

Pe pagina de Facebook personală am aproape 5000 de prieteni. Pe cea a blogului aproape 4000. Cred că mai mult de jumătate din ei postează frecvent. Restul nu o fac deloc sau o fac destul de rar. De ce?

Poate nu vor să-și expună viața. Poate sunt discreți cu ce li se întâmplă. Dar asta nu înseamnă că nu sunt curioși. Ooo, slavă Domnului, sunt. Sunt online tot timpul. Numai că doar să vadă, nu să posteze.

Altă categorie e cea a celor care se simt rușinați. Nu le place cum arată în poze. Aici e vorba despre cum e făcută poza. Despre cine o face. O poză reușită, n-are cum să nu-ți placă. E vorba de compoziție, de culoare, de vibe. Și mai puțin de trăsăturile persoanei respective.

De multe ori mergem singuri în vacanțe. Fără rușine, rog trecătorii să ne facă o poză. De multe ori mă ofer să le fac celor care nu au cui să ceară ajutor. Și se bucură că le fac. Eu știu că probabil n-o să mai ajung curând în locul respectiv, așa că vreau să am o amintire. Cum o să știu cum arătau copiii mei cu noi de mână dacă nu am o poză făcută atunci când eram fericiți?

Nu e o rușine să postezi pe rețelele de socializare sau să-ți faci poze. Ție sau unui loc. Nu contează. E o realitate a zilelor în care trăim. Așa se obișnuiește acum. Suntem în 2021 și toată lumea face poze. În curând n-o să mai fie ăsta trendul. O să ne mutăm toți spre video. Deja am început, ușor, ușor.

Așa că faceți-vă fraților poze. Nu e nimic rușinos. Dacă toți am intra pe rețele doar să îi urmărim pe alții, ce am mai vedea? Nu mai stați în umbră, e timpul să străluciți. Viața e scurtă, imortalizează clipa fericită. Peisajul ăla frumos. Floarea aia colorată. Cine știe cat timp mai ai sa o mai vezi?

3 fetițe moarte din cauza ignoranței

3 copii morți din cauza ignoranței în România lui 2021.

Cei care au copilărit înainte de anii ‘90, poate puțin și după, au avut păduchi. N-ai cum, mai ales ca fată. Și azi se mai găsesc prin școli copii care au.

Știu, e stigmatizată ideea. E rușinos, acum e altceva, nu mai recunoaștem, dar mie nu mi-e rușine. Am avut. Luam de la animale, de la alți copii, Dumnezeu știe de pe unde. Când ne prindea mama cu așa “infractori” în cap începea ritualul. Se enerva de multe ori. Nu-i plăcea să ne știe așa. Țin minte că bombănea, ea care era mereu blândă.

Punea pe pieptene petrol sau gaz, așa îi spuneam, și ne pieptăna. Apoi stăteam cu părul acoperit câteva ore și gata. Asta era tot. Scăpam. Până data viitoare. 🤦🏼‍♀️ Țin minte și acum mirosul.

Cu câteva zile în urmă s-a întâmplat o tragedie. 3 fetițe au murit. Asta m-a făcut să-mi amintesc de copilăria mea.

S-a întâmplat intr-o comună din Brașov. Mama a vrut să le scape de păduchi pe micuțe cu o soluție antiparazitară folosită la oi. Tatăl fiind cioban, a făcut rost de Tomoxan, așa se numește, și de aici nenorocirea.

S-a folosit într-un spațiu închis. Vaporii au afectat corpurile micuților de 7, 8 și nouă ani instantaneu. Mama și bunica au fost internate, cea din urmă in coma, in stare gravă.

Nu pot să nu mă gândesc la ce simt părinții. Nici nu e vorba de neglijență aici. Poate doar de ignoranță. Vina lor e discutabilă. Sunt absolut convinsă că ei au vrut binele, nimeni nu s-a gândit la tragedia care avea să se întâmple.

În România se moare din ignoranță, mai mult decât din sărăcie. E trist. E grav. E prea greu să faci față unei realități cum e asta. Sunt mâhnită. În seara asta îmi îndrept gândurile către părinții în doliu care își conduc pe ultimul drum toată speranța vieții lor. Nici nu vreau să mă gandesc ce e in sufletul lor. Ce vină o să poarte cu ei toată viața… E cumplit.😔

Student online. Da sau ba?

Student online. Da sau ba? Da, ar spune mama de două minuni care abia are timp să le facă pe toate.

E buna ideea asta. La prima vedere e chiar grozavă. Cum, necum, le rezolvăm pe toate. Chiar dacă e dificil atunci când lucrezi sau ai și alte responsabilități, reușești cumva să participi. O jumătate de oră te poți învoi, cât iei copiii de la școală. Uneori mai închizi camera și le pui să mănânce.

Sunt multe beneficii pentru online. Se economisește mult. Nu mai consumi carburant, nu mai plătești autobuzul sau taxi să ajungi la facultate. Nu mai pierzi timp în trafic. Timpul îl poți gestiona altfel. Pauzele dintre cursuri le poți petrece mai productiv decât atunci când ai fi fizic la școală. Cursurile le ai printr-un simplu click.

Într-un an învățământul s-a reformat tehnologic formidabil. S-au creat platforme de care nimeni nu mai auzise până atunci. Totul merge ca pe roate. Aparent. Câteodată.

Pentru că uneori se întâmplă pene de curent. Cade rețeaua de internet. Se blochează platformele. Și lista poate continua.

Pe de altă parte, observ că atât studenții cât și unii profesori tratează perioada asta superficial. Cei din urmă acuză faptul că se copiază. Cine poate controla asta? A cui e vina? A studenților că pot, sau a profesorilor că nu pot controla asta? Tot unii profesori găsesc problemele personale mai importante decât cursul. E frustrant să aștepți să intre când se eliberează ei. De multe ori se intră la curs la alte ore decât cele stabilite. Studenții stau la pândă să nu ia absenta, sa fie pe fază când se intră in curs. Timp mort. Pentru ei.

Nu pot să zic personal că am trecut ca gâsca prin apă. M-am străduit tare să pricep ceva. Dar nu cred ca toți au făcut asta. Sistemul i-a împărțit. Cei care intră des și au șansa să priceapă câte ceva și cei care dacă lucrează și intră când și când. pierd firul și nu mai știu cum să înțeleagă anumite noțiuni.

Dar, de departe cea mai mare prăpastie care s-a creat odată cu online-ul a fost separarea de grup. Ca și colectiv, anul nostru nu s-a întâlnit niciodată fizic. Nu am apucat să trecem bariera asta a tehnologiei. Nu ne-au ajutat nici restricțiile impuse de autorități. Asta nu e neaparat grav, dar ne afectează psihic poate fără să ne dăm seama. O apropiere fizică, niște discuții libere intre studenți ar ajuta mult. Am apuca să ne cunoaștem dincolo de ecrane, am înțelege mai ușor ce ni se întâmplă. Și totuși, pe lângă toate astea, studenții tot pentru online ar opta.

Psihologic, vorbind online-ul face mai mult rău decât bine. Practic, toți îl vrem. E mai simplu, ne-am obișnuit așa.

Evaluarea la clasa a-II-a. Azi sunt cu emoții

Până anul ăsta eu habar n-aveam de evaluare la clasa a-II-a?! Cine a mai inventat și chestia asta?

Apoi am aflat. Doamna învățătoare, a început să-i pregătească din timp. Au făcut și teste asemănătoare celor care se vor da. Toți din clasa lor știu cu ce se mănâncă. Nu-mi fac griji că nu ar știi vreunul. Sunt încrezătoare și totuși…

Dar iată ca a venit ziua cea mare. 😕

Mă uit la el și ce văd? Un băiețel aproape blonduț, serios, gânditor, slăbuț pe care nu știu cum să-l pregătesc pentru asta.

Parcă e prea mult pentru el. E încă mic. Deși dacă stă lângă mine, aproape m-a ajuns la înălțime.

E oare un examen? Începe deja de la vârsta asta să ne preocupe controlul emoțiilor serios?

Și apoi încep alte gânduri? Oi fi făcut eu bine? Poate trebuia să-l fac să conștientizeze mai mult. Poate i-oi fi indus teama? Poate, poate… Știe cineva ce trebuia să fac?

Chiar nu cunosc exact reteta succesului. În ceea ce privește materia, sunt sigură ca știe. Nu a tocit pe ultima sută de metri. L-am lăsat să se joace pe afară. Am petrecut un weekend departe de tehnologie. Am călătorit. Am mâncat, am râs, am făcut teste de cultură generală în mașină. A fost frumos. Am căutat să-i iau gândul de la testare.

El e puțin introvertit și nu știu exact ce se petrece cu el. Decât când îmi permite el. Și atunci e mai târziu decât mi-aș fi dorit. De aia am căutat să fie relaxat. Așa cum vreau să fie și azi.

L-am îmbrățișat, i-am urat succes și distracție plăcută. La fel ca în fiecare zi. Vreau să știe lucruri care o să-i fie de folos, dar să nu uite să se distreze. Asta e vârsta cea mai potrivită s-o facă.

Nu am vrut să fac sa fie altfel ziua asta. E doar un test. Eu tot o să-l iubesc și dacă o să mănânce o literă (se mai întâmplă câteodată).😂 Și o să-l aștept cu sufletul la gură. Că prea repede a intrat în pâine cu examenele vieții. Oricum, o ard cool, mă fac că nu-mi pasă. Sper să-mi iasă.

Care mai aveți azi emoții ca ale mele ?🤭