7 ani de Annazidezi

7 ani de Annazidezi, 7 ani de bucurii. 😊

Annazidezi.com a fost cel mai bun prieten al meu. Tăcut, a făcut bine fără să facă prea multe.

Mi-a permis să îl folosesc pentru sănătatea mea mentală. Am cunoscut oameni importanți, de la care am învățat doar fiind în preajma lor. M-am vindecat și am crescut doar datorită cuvintelor așternute aici.

Mi-am însușit cu încredere tot ceva scris aici. La un moment dat au existat oameni deranjați de ceea ce am scris. Au intervenit prin cunoștințe să-mi ceară să șterg. Nu am șters. Nu dau înapoi când am dreptate. Până la urmă nu e un site de știri, e doar un blog care însumează gânduri și păreri personale. Dacă nu ești de acord, fă și tu un blog și scrie acolo opinia ta. Nu toți au fost de acord cu el.

Mulți au fost împotriva lui. Mi-au zis că la ce ajută să scriu vrute și nevrute? Uite că ajută. Îmi permite să mă descarc. E o pasiune, așa cum la unii e să cânte, să gătească, să facă sport. La mine e să scriu.

În ultima perioadă nu am mai scris atât de des. Se scrie prea mult și de multe ori prost. De oameni care habar nu au ce spun. Dar sunt formatori de opinii. Nu sunt de acord cu propaganda asta în care se acuză românii care ajută ucrainieni.

Românii care ajută sunt aceeași care au ajutat și românii, care donează 2 € pentru spitale ridicate din donații. Sunt aceeași care trimit pachete săracilor, care ajută bătrânii și le construiesc case sinistraților.

Restul comentacilor sunt niște persoane cu gura mare și slobodă, care urăsc tot, chiar și pe ei. Care n-au contribuit cu nimic la țara asta ca să meargă bine, n-au plătit taxe, n-au lucrat legal și așa mai departe. Cu alte cuvinte fac umbră pământului degeaba.

Eu văd lucrurile altfel. Agresiunea Rusiei a adus unitate în popoare. A ridicat diplomația la alt nivel și a arătat că războiul nu aduce nimic bun. Și nici propaganda asta pe care o țin unii nu aduce nimic bun. România, o țară săracă e lăudată în cele mai importante ziare din lume pentru solidaritatea de care a dat dovadă. Umanitatea românilor e recunoscută peste tot. Imaginea în lume a țării noastre strălucește și nu sunt de acord ca o șleahtă de neaveniți, locuitori ai țării să o murdărească. Sunt mândră că sunt româncă. Că putem ajuta oameni răniți, oameni care și-au lăsat munca de o viață neștiind dacă se vor mai întoarce acasă vreodată. Sau dacă va mai rămâne ceva din casa lor. Da, sunt și oameni bogați care vin în tranzit la noi. Ca așa sunt societățile, formate și din bogați și din săraci, nu e ceva de nemaiîntâlnit. În fine, așa sunt unii, nu fac nimic și cer multe.

La mulți ani, dragă blogule! Să îmi trăiești și să mă ajuți să spun adevărul meu, așa cum ai făcut-o și până acum. ❤️

Acum 7 ani

  

M-am trezit de dimineata, adica pe la 5 si m-am dus peste ai mei sa-i trezesc ca nu mai aveam rabdare.

Nu dormisem aproape deloc de emoții. Ii certam indignata de cum pot ei sa mai doarma cand afara s-a facut lumina.

Curtea era luna. Maturată, curată, eliberată, făcuse tata chiar si gărduleț nou la put.

M-am spălat la cișmeaua din curte sa nu cumva sa se întâmple ceva in timpul cat as fi fost la baie.

M-am machiat cu mov si cu roz, incet si cu atenție sa nu cumva sa mi se strice de la caldura.

Era o zi ca azi. O caldura sufocanta.

A venit si m-a luat sa mergem la primărie, si-mi amintesc ca am răspuns singura pe mine (credeam eu ). Emoția din glas însă m-a dat de gol.

Ma ținea strâns de mana si ne iubeam asa de tare ca as fi putut dărâma un munte tot ce simțeam atunci.

M-am intors acasa sa ma gatesc mireasa si simțeam cum nodul din gat se mărește si ma lasa fara respiratie.

A venit cu limuzina si cu alai mare.

Se auzea muzica in tot satul. Venise toata lumea sa ma vada si eu am inceput sa pup toate babele de fericire.

Cand m-a luat in brate am crezut ca leșin. Voiam sa nu-mi mai dea drumul pentru ca ma simțeam fara puteri.

Am chiuit si m-am distrat cum n-o s-o mai fac vreodată.
Cu toate lecțiile de coregrafie făcute cu luni inainte, atunci nu mai stiam nici un pas. El m-a condus si mi-a aratat încredere toata seara.

An avut cei mai frumosi invitați, cei mai buni lăutari, cel mai bun tort si cei mai buni parinti.

Fara ei n-am fi avut nunta de vis.

Am regretat un singur lucru. Ca s-a terminat prea repede.

Au trecut 7 ani azi si daca e un lucru pe care mi-l doresc mereu e sa fiu mireasa iar.

De aceea in fiecare an ne îmbrăcăm in hainele de nunta. Asta pana ne-o mai încăpea.

Il iubesc mai matur acum. Sunt recunoscătoare lui si lui Dumnezeu pentru tot ce am.

N-o spun prea des, însă fara tine, iubirea mea, nu sunt nimic.

Tu mi-ai umplut inima si viata cu fericire.

Tu ma faci sa trăiesc o poveste in fiecare zi.

Iubirea noastra a învins si o sa lupt pentru ea atâta timp cat o sa ma lasi.

Te iubesc, G!