Am alăptat copiii 2 ani. Fiecare pui cu lăpticul lui

Am alăptat copiii 2 ani pentru că fiecare pui cu lăpticul lui. 😊

Așa moțată cum mă vedeți, toată bucuria vieții mele îmi sunt copiii. În ei am investit tot ce am avut mai bun la mine. Le-am dat timpul meu, nopțile mele, laptele meu.

Prima naștere a fost plină de necunoscut. Am învățat treptat cum trebuie să fiu mamă. Și a fost greu. Țin minte și acum durerile și rănile de când am început să alăptez. Sânii tari, senzația de furnicături, caldura din ei. Atașarea greșită, poate și refluxul primului născut a făcut alăptarea grea și dureroasă, însă tot dorită.

Sânii erau plini de lapte. Era păcat să nu încerc. Și am reușit. A doua oară a fost și mai ușor. Știam deja cum să analizez situația.

Încă păstrăm relația de atașament formată cu ani în urmă.

Studiile arată că părinții aleg să ofere lapte de vacă bebelușilor crezând că: ”este bine tolerat”, ”este sănătos”, ”este natural”. Nimic mai fals. Substituirea laptelui matern direct cu lapte de origine animală este contraindicată copiilor sub vârsta de un an, aceștia având nevoi nutriționale de dezvoltare specifice. Hrănirea copilului sub un an cu lapte de vacă sau de altă proveniență animală poate provoca deficiențe în aportul de substanțe nutritive de bază. Laptele de vacă are un conținut prea mare de proteine și sodiu, suprasolicitând rinichii imaturi ai bebelușului și sistemul lui digestiv, și este, în același timp, sărac în minerale și vitamine esențiale pentru bebeluș.

Laptele de vacă e bun pentru viței. Laptele de capră e bun pentru iezi. Și tot așa. D-aia zic că e “Fiecare pui cu lăpticul lui.”

Sentimentul de atașament pe care îl formează mama cu nou-născutul se realizează cel mai bine prin alăptare. Cum se culcușește el la piept și adoarme sătul din laptele potrivit nevoilor lui, nu are seamăn. Să poți să-i oferi oricât, oricând, lapte la temperatura corectă e și o chestie de economisire timp. Gândește-te că nu ai nevoie de biberoane sterilizate, nu ai nevoie de apă caldă, decât de câteva minute ca cel mic să beneficieze de hrana vieții din corpul tău.

Eu am alăptat aproape 4 ani ambii copii. A fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau pentru ei. Nimic nu se compară cu laptele de mamă, indiferent de specie. E medicament, e sănătate, e confort și e cel mai potrivit aliment pentru copii în primul an de viață.

”Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului promovează alăptarea și susține campania Fiecare pui cu lăpticul lui, considerând că alimentația corectă a sugarului oferă cadrul nutrițional și psiho-emoțional necesar dezvoltării armonioase a sugarului. În aceeași notă optimistă a campaniei, considerăm că un sugar hrănit la sân va fi sănătos, activ și voios, rezistent la provocările mediului extern imediate sau îndepărtate. E important, așadar, ca mămicile să știe că fiecare pui trebuie hrănit cu lăptic de la mama lui” , spune Dr. Michaela Nanu, CS GR.I, INSMC.

Campania Fiecare pui cu lăpticul lui se va derula timp de o lună pe social media, pe www.asociatiasamas.ro și pe www.insmc.ro, unde părinții vor putea citi articole scrise de specialiști și vor regăsi informații despre programul național privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0-12 luni, care nu beneficiază de lapte matern, conform legii 321/2001. Pentru o mai bună informare, se vor organiza și webinarii gratuite dedicate atât părinților, cât și medicilor de familie, prin intermediul INSMC.

Alăptatul nu m-a făcut o mama mai buna

Am citi mult săptămâna aceasta despre alăptat. E un subiect ultra discutat și expus, mai ales ca in perioada 1-7 August se sărbătorește săptămâna alăptării. Sunt păreri super agresive împotriva alăptatului, in special impotriva alăptatului in public. 

Alăptarea in public e considerată vulgara, deși nu văd de ce? Sânul nu are vizibilitate mai mare decât o are printr-un decolteu. E acoperit mai mult de jumătate de gurița și de corpul copilului. Nu văd pe cine ar deranja asta. Poate pe cei care cred mai mult in superficialitate și mai puțin in firescul situației. A cui e vina ca sunt mai la moda biberoanele decât laptele matern? Tot a noastră. A celor care nu înțeleg beneficiile care vin odată cu laptele matern, cald, bun și vindecător. 

Nu vreau sa fac front comun cu nimeni și nici sa contrazic pe nimeni. Doresc doar sa fiu alături de mamele care doresc sa facă asta. 

Eu am știut mereu ca o sa alăptez. Nu știu sigur când am aflat ca trebuie sa alăptez pentru binele copilului. Poate la țara, acolo unde am crescut și toată lumea era naturală. 

Alăptarea nu e pentru oricine. Presupune un efort fizic și mental. Poate fi și dureros la început dacă ești foarte sensibilă, iar bebe nu e atasat la sân cum trebuie. Eu am făcut răni. Da, răni, nene. D-alea cu sânge. Care apoi au trecut repede și a rămas numai placere.

Trebuie sa îți dorești ca sa faci asta. Altfel nu-ți place. Trebuie sa stai in poziții incomode, sa rămâi acolo pana vrea el sa-ți des drumul. Sa stai cu inima la gura atunci când tragi sânul încetișor din gurița lui când a ațipit. Alaptatul cu primul copil a fost complicat. A suferi de reflux poate fi foarte greu atât pentru mama cât și pentru copil. Ajunsesem sa alăptez in poziție verticala, ma chinuiam sa-l țin bine si sa ma relaxez in același timp. Si totuși am făcut-o pana la 1 an.Nu am știut ce înseamnă sa nu ai lapte. Nu contează cât de mari sunt sânii, eu sunt dovada vie. Am avut lapte suficient, Ba chiar și mai mult decât suficient. Am fost norocoasa sau poate îi puneam des la sân. Cu cât manaca mai mult cu atât ai lapte mai mult.

Am fost norocoasa sa am al doilea copil sănătos și sa ma pot bucura mai mult de privilegiul acesta de a-l vedea cum creste mare și frumos datorită lichidului miraculos pe care i-l serveam la cerere.

Perioada in care am alăptat a fost cea mai frumoasa perioada pe care mi-a adus o maternitatea. Nimic nu mi-a adus liniște, sănătate și împăcare așa cum a făcut-o zâmbetul și privirea zâmbitoare a copilului meu fericit. Când sugea avea așa o bătaie din picior, ca o împingere blândă și jucăușa. Și cu mâna cealaltă se juca (cam dureros dacă ma intrebi pe mine) cu celălat sân. Îl butona, așa. Zambeam de fiecare data când sugea. 

Am încheiat alăptarea treptat la vârsta de 2 ani. Mai întâi am plecat la serviciu și mai alăptam doar seara . La câteva luni după plecarea la serviciu am fost nevoită sa plec din nou. Din oraș de data asta, pentru câteva săptămâni. 

Știam ca o sa-mi fie greu. Mie mi-a fost mai greu decât lui. Aveam foarte mult lapte, m-am chinuit foarte tare in prima săptămâna. Sânii ma înțepau groaznic. Țipau după gurița copilului. Ma gândeam sa renunț, sa revin la alăptat. 

Nu știu dacă am trecut cu adevărat peste asta. Chiar și atunci când alăptam știam ca o fac pentru ultima data in viața. Ca sentimentul asta unic, de legatura profunda intre mine și mogăldeața din brațele mele o sa se termine curând. Ca o sa-mi lipsească enorm, gângurerile, strângerile de mâna, de par de celelalte sân. Ca o sa-mi doresc din nou sa simt cum se scurge lichidul miraculos din sân și ii umple gurița avida de mâncare. 

Sunt mândra ca am reușit sa fac asta pentru ei. Nu ma face o mama mai buna, faptul ca i-am alăptat, ci doar mai fericita.