Dacă in trecut timpul mi se părea ca se scurge al naibii de greu, iată ca am ajuns intr-un punct in care vreau sa se oprească. Nu vreau mai multe semne de trecere a timpului lăsate adânc in pielea mea, mi-ajung astea. Nu mai vreau ca momentele fericite sa treacă asa de repede de parca ar fi fost vise. Acum nu mai sunt zile in care sa ma plictisesc, rar se întâmpla sa ma uit pe agenda și sa ma întreb ce sa fac cu ziua respectiva. Programul a devenit atât de încărcat încât caut cu disperare o ușița de scăpare din cotidian. Si de cele mai multe ori nu o gasesc. Nu e ca nu ne mulțumește viața noastră, e ca ne-am schimbat. Timpul nemilos ne transforma in fiecare an in așa fel încât ajungi sa nu-l mai recunoști pe cel din oglinda. Apar riduri, semne de oboseala, încrâncenare vizibila pe ten și pe trup și multă oboseala. 

Nici prietenii nu mai sunt la fel. Acum sunt căsătoriți pe la casele lor sau plecați prin cine știe ce colț al lumii. Fiecare și-a urmat destinul și fiecare a mers pe calea care i s-a ivit in viața pentru ca nimic nu e permanent. Lumea nu sta in loc nici la bucuria ta dar nici la durerea ta. Doar tu o știi, tu cari cu tine necazul neștiut, durerile ascunse sau dorințele neîmplinite fără ca nimeni sa fie interesat de ele. 

Mai trece un an, și încă un an și tot așa. Contează mai mult ce vezi sau mai mult ce simți? Ca dacă te simți bine in pielea ta asta și arați, sa știi. Cel mai mult contează ca la sfârșitul anului când te încumeți in sfârșit sa numeri realizările, sa le pui înainte din capul locului pe cele legate de sănătate și nu de bunăstare. Sa fie la loc de cinste ce ai putut face bine celui de lângă tine, cum ai putut ajuta și ce ai putut da lumii fără sa ceri înapoi. Cum ai reușit sa-ți bucuri sufletul și nu trupul. Contează sa ai alături de tine pe cineva pe care sa te poți baza oricând si langa care sa te simți în stare sa muti munții din loc. Sau poate doar sa va înțelegeti voi doi și e de ajuns. 

Eu am avut noroc ca anul acesta sa cunosc o mulțime de oameni frumoși care m-au ajutat fără sa știu și fără sa stie. Imi place sa mi-i amintesc si sa cred ca ei vor face parte din viața mea pentru totdeauna prin ceea ce m-au învățat. Lor le mulțumesc acum și le doresc ca tot ce mi-au dăruit mie sa li le întoarcă in viața înzecit. Și pentru tine, draga cititor dacă in noaptea dintre ani, ai norocul sa simți toate aceste bucurii ale sufletului plus o caldurica îmbietoare emanata de un trup de pui de om parte din tine, sânge din sângele tău si-l poți săruta in somnu-i dulce, atunci sa știi ca n-ai trăit degeaba. 

Eu acum trag linie și fac bilanțul: sunt bine, ma bucur in fiecare zi de pasii cu care am lăsat urme pe aici, chiar dacă aici nu voi fi veșnic.

2016 a fost bine, ideal de bine! ❤️