(Fragment din cartea “Viața perfectă? Poate pe Facebook”)

Momentul cel mai emoționat din viața unei femei e ăla când simte o viață în ea. Emoția trăită e covârșitoare. Nu pot uita niciodată ce bucurie știam că voi provoca cu așa veste. Eu eram speriată și fericită în același timp. Am luat testul de la farmacie cu cea mai bună prietenă a mea și am mers în casa care urma să fie căminul nostru ca familie. Printre materiale de construcție și vopsele am aflat cu bucurie că o să fiu mamă. Am râs și ne-am îmbrățișat și am decis ca vestea să vină la viitorul tată printr-o scrisoare pe care i-am trimis-o acasă.

Scrisoarea face parte din cartea pe care am avut inspirația să o scriu în concediul postnatal. Se numește “Viață perfectă? Poate pe Facebook”. În ea am înglobat toate momentele fericite pe care le-aș fi uitat dacă nu aveam curajul să le păstrez tipărite într-un volum micuț.

Scrisoarea suna cam așa:

“Stimate domn,

Îmi permit să vă scriu, deoarece consider că-mi veți fi de un real ajutor peste câteva luni.

Tocmai m-am mutat într-un mic apartament, delicat și foarte confortabil. Sunt bine găzduit, bine hrănit și nu mi se cere nimic niciodată. Simpatic, nu-i așa?

Ma confrunt, însă cu o situație. Proprietara mea, o doamnă foarte drăguța, de altfel, m-a avertizat deja că mă va da afară peste numai câteva luni. Mi-a reproșat deja că nu va mai avea loc pentru mine, că voi fi deranjant de energic. E adevărat, cam deranjez, dar cred ca dumneaei e cam dură. Când am dorit negocierea contractului, mi-a zis că decizia sa este fără apel și că îi provoc greață.

Neștiind unde să merg în acel moment, deoarece nu sunt prea independent, vă rog mult să dați dovadă de ospitalitate și să mă primiți în căminul dumneavoastră.

Sper că nu abuzez de ospitalitatea dumneavoastră, dar dacă ați putea pregăti un mic colțișor, câteva lucrușoare, un pat, ceva de mâncare și mai ales multă dragoste, căci am mare nevoie, v-aș fi veșnic recunoscător.

Ah, o ultimă chestiune: nu vă pot promite liniște sau nopți liniștite, nici faptul că nu voi monopoliza toată atenția asupra mea, dar vă promit în schimb toată dragostea din lume. Dacă sunteți de acord, vă voi numi tati.

E adevărat, nu sunt un locatar de vis: nu pot plăti chiria și cam fac deranj.

P.S: trebuie să vă mai spun că sunt foarte grăbit să vă întâlnesc, actuala proprietară vorbindu-mi așa de mult de dumneavoastră, că deja simt că vă iubesc!”

Reacția lui a fost pe măsura strădaniei mele de a-l anunța cât mai original. Tremura, nu-i venea să creadă. A vrut să fac testul din nou, să vadă el cu ochii lui. A sărbătorit cu tatăl meu. Vorbea numai despre fetița lui care o să-i semene lui mami. Din păcate, a fost băiețel și la fel și următorul copil. Amândoi semănă cu el. 😂 Încă mai vorbește depre fetița pe care și-a dorit-o la început, dar își iubește băieții mai mult decât aș fi crezut.