Aveam nevoie de o pauza. Îmi tot repet asta de câteva zile încoace. Am început sa pricep când mai e puțin și trebuie sa plecam. Nu mi-a ieșit exact cum am vrut. M-am trezit insinctiv, tot la ora 7, chiar dacă nu ma grăbeam nicăieri. Gândul și grija pentru copiii mei nu-mi dădeau pace, Doamne ferește! M-a perpelit dorul continuu. Ei sunt tot ce am mai scump pe lume. Nu exista împlinire mai mare pe pământ decât copilul tău care te strânge de mâna, te striga mama și se agata de gâtul tău. 

O sa ma umplu de fericire când o sa ajung acasă. 

Însă, aici, in Balcic am avut grija de mine. 

Mi-am hrănit sufletul cu ce am găsit la îndemâna. Și am găsit numai frumos. Le-am dat ochilor culori frumoase de privit. Le-am dat simțurilor mirosuri alese din grădina Botanica de aici și ele mi-au mulțumit prin bucuria inimii. 

Le-am dat picioarelor distante in care sa se poata relaxa, sătule fiind de statul la birou. Am colindat toată grădina Castelului Reginei Maria și am trăit puțin din farmecul vremurilor in care ea privea de la geam marea limpede de culoarea albastru-verzui. 

Castelul nu e mare, se încadrează perfect in stâncă, in natura. Căci chiar ea a spus ca „o lucrare făcută de mâna omului nu trebuie sa întreacă măreția naturii”.

Ne-am plimbat seara pe lângă mare și am ascultat sunetul valurilor care se spărgeau la mal. Era bezna, nu vedeam aproape nimic, doar simteam și auzeam.

M-am simțit iubita și altfel decât copilărește. Aveam nevoie sa-mi amintesc emoția iubirii. Am primit săruturi, nu pupici. Am primit un trandafir, nu păpădie cum se întâmpla de obicei. 

Șampania mi-a fost băutura pe care am sorbit-o la sfârșitul cinei. Nu ceaiul obișnuit din fiecare seara.

Am stat degeaba pur și simplu. Am dormit la prânz, am stat la soare și am primit cu bucurie razele lui călduroase.  

M-am îmbrăcat frumos ca de sărbătoare. Am purtat rochii scurte, fara grija ca dacă ma aplec o sa se vadă mai mult decât îmi doresc, pentru ca nu aveam către cine sa ma aplec. 

M-am lăsat dezmierdata și m-am încărcat cu energie destula sa le pot face fata năzdrăvanilor. Și mi-am promis ca o sa ma revansez și fata de ei, sa nu ma mai simt vinovata ca m-am simțit bine fără ei. 

A fost minunat aici. 

I-am dat sufletului hrana cât sa ma tina pana la următoarea escapada. Căci și mamele au nevoie sa-și hrănească sufletul, nu numai copiii.