Recunosc fără nici o strângere de inima ca a avea un succes răsunător cu Annazidezi.com e departe de realitate. 

Astăzi mi-am petrecut ziua printre părinți frumosi și de succes. 

Aflată deja la cea de a treia ediție, conferinta Social Media for Parents 2017, a strâns laolalta cei mai talentați bloggeri din România. M-am bucurat sa văd fete cunoscute, sa împărtășesc opinii și idei și sa cunosc și fata in fata persoane pe care le știam doar de pe bloguri sau rețelele sociale. 

Nu vreau sa scriu prea multe despre ce s-a discutat in sala de conferinta pentru ca sunt sigura ca o vor face alții mult mai cuprinzător decât mine. 

Eu vreau sa știe lumea de atmosfera de pe holurile hotelului, din grădina din spate cu leagănul in care s-au tot făcut poze, de la masa de prânz.

Toate mămicile bloggerițe s-au transformat pentru o zi in prințese. 

Au uitat de rutina, de gătit, de spălat, de călcat și au ieșit din carapace. 

Rochii și pantofi cu toc, poșete asortate, ruj roșu îndrăzneț, râsete și multă voie buna. Au fost și mamici care au venit cu copii, dar pe care nu le-a împiedicat lucrul asta sa participe activ. 

Am văzut un grasunel de numai o luna care a fost tare cumințel, la fel și o albă ca zăpada maricica și frumoasa tare. 

Unele mamici erau îngrijorate de ce se întâmpla acasă și mai ieșeau sa dea câte un telefon. Altele voiau sa afle cât mai multe și își notau fiecare idee. 

Altele de fericire ca s-au regăsit și au o zi sau câteva ore doar pentru ele, ca mine și ca Florina, se prosteau și râdeau încât se vedea de la o posta ce bine le-a făcut ieșirea. 

Am văzut si tătici din blogosfera părintească, care nu se simțeau deloc stânjeniți, se simțeau chiar bine intre atâtea femei frumoase. Mi-am întâlnit chiar și o prietena veche pe care nu o mai văzusem de peste 10 ani. 

S-a discutat despre tot și despre toate. Teme diverse care sa trateze multe nelămuriri, multe puncte sensibile, de la sănătate pana la tehnologia la copii.

Și mi-am dat seama la un moment dat ca ceea ce sa întâmpla acolo e mult peste ce fac eu.

Eu sunt prea mica și neînsemnată sa ma pot numi blogger in adevăratul sens al cuvântului.  Un blog de succes trebuie neaparat sa facă bani. Și trebuie sa facă bani mulți, nu sa se vândă pe cateva zeci de euro. 

Din perspectiva asta, nu cred ca o sa fiu niciodată de succes. 

Iata și de ce:

1. In primul rând nu locuiesc acolo unde trebuie. Agențiile cauta oameni din București. Provincia nu e băgată in seama prea mult la capitolul asta. Informația, oportunitatea, evenimentele prin care te poți face cunoscut, precum și șansa de a învața cum se face se întâmpla tot in București. Trebuie timp și munca multă ca sa ajungi acolo unde sunt cei mari. 

2. Nu voi deveni niciodată de succes pentru ca eu nu am o strategie, așa cum au cei mai mulți. Eu scriu la cald, noaptea, in câteva minute, de cele mai multe ori plângând ascunsa printr-o camera, sa nu ma vadă nimeni. 

3. Nu ma pricep sa scriu altfel decât sincer și din suflet. Dacă nu simt, nu pot sa scriu nici măcar o fraza. Nu o fac corect, nu știu reguli de optimizare seo, nu știu cui sa cer ajutorul, iar atunci când cred ca sunt pe drumul cel bun aflu ca de fapt nu știu nimic, ca m-am depărtat mai mult. 

4. Nu știu sa ma vând, sa ma promovez. N-am îndrăzneala necesară, mi-e rusine sa nu agasez, sa nu deranjez. 

Tot ce am făcut, am făcut pentru liniștea mea. Mi-am făcut un blog, ca sa am unde ma expune așa cum sunt eu, cea adevarata. Am început sa scriu atunci când latura mea superficiala a început sa ma acapareze din ce in ce mai mult și am simțit ca o sa pună stăpânire pe mine de tot. Am început sa scriu când am avut nevoie de liniște, de ordine. In scris am iertat, mi-am cerut iertare, m-am iertat, am plâns, am mers mai departe. 

Am scris o carte, nu ca sa ma îmbogățesc ci ca sa nu rămână gândul ascuns netipărit. Sa poata atinge paginile scrise de mine și copiii când vor creste. 

Stiu toate astea și tot n-o sa renunț. O sa particip și anul viitor și la anul celalat, nu o sa-mi scape nici un eveniment la care pot ajunge pentru ca mie îmi place sa vorbesc cu oamenii la fel de mult cum îmi place sa scriu. Numind-o ratez nici o șansa de cunoaște și de a socializa.

Nu o sa fiu mare, iar asta nu ma deranjează și nu ma descurajează.

Nu o sa fiu mare niciodata,  pentru ca mie îmi place sa fiu mica, vulnerabila și supărător de sinceră.

P.s: mesajul unei cititoare a blogului m-a inspirat și m-a încurajat intr-un fel in care nu pot explica. „Anaaaa, remarca-te! Poți! Si da-ne informații!”