Copiii au ajuns sa petreacă atat de mult timp in gradinite si scoli, incat cei pe mana cărora ii lasam ar trebui sa ne preocupe in mod direct. Atitudinea celor pe mana căror decidem sa-i lasam, fata de cei pe care ii educa, atmosfera din timpul cursurilor, precum si metodele de psiho-pedagogice aplicate, depind de succesul acestuia. 

Moda actuala, din păcate, e ca parintii sa nu se mai intereseze de comportamentul copiilor in mediul școlar, iar atunci cand o fac, acorda credit 100% copilului. Sa fie poate un sentimentul de apărare sau poate o iubire oarba? Sau poate indiferenta si ura pe tot ce nu e in asentimentul tău. Sau poate pur si simplu o ignoranta cauzată de mediul social? Cert e ca acest lucru il va afecta foarte tare in viitor pe adultul in devenire atât comportamental cat si psihic, învățat ca cineva sa-l îndrume tot timpul si sa-i țină partea indiferent de situație. Dar, sa trecem la oile noastre. 

In primul rând, un dascăl trebuie sa fie bine informat. Ca cei mici in special, sa poată merge la grădinița cu bucurie, acesta trebuie sa-l atragă atat fizic cat si prin diferite practici aplicate la clasa. Ca sa poată face asta trebuie sa fie extrem de bine informat, la punct cu tot ce e nevoie ca un copil sa fie atras dar sa si plece cu ceva la sfârșitul orelor. Ca degeaba arați bine, daca nu Reușești sa-i insufli copilului nimic care sa-i rămână util si peste ani.

Trebuie sa fie empatic si modest. Sa-l îngrijoreze plânsul unui copil si sa faca in asa fel incat acesta sa se simta protejat si iubit. 

Modestia, de asemena nu ar trebui sa-i fie straina. Clasele sociale diferite exista de cand lumea si pământul, asa incat exista atat copii proveniți din familii bogate, cat si proveniți din familii sărace. Sa poti avea aceeași tragere de inima si sa le poti preda in același mod tuturor e cel mai nobil lucru pe care-l poti face pentru colectivul pe care-l conduci. Nu numai ca ei se vor simti egali dar si ceilalți copii vor copia exemplul si nu vor învața sa minimizeze aceasta prăpastie intre tipologi. Trebuie sa dea dovada de mult tact, de multa concentrare in condiții extreme. Sa denote calm si relaxare in situații limita, lucrul acesta nefiind atat de usor precum pare. Sa atragă prin simplitate, prin metode blânde ca cel mic, in special, sa nu asocieze mediul școlar cu teama de nereușita sau cu teama de pedeapsa. 

Meseria aceasta nu e una ușoară. Din contra, provocările fac parte din existenta lor, prin cunoașterea si acceptarea spre îndrumare a multor categorii de indivizi. La fel si învățarea continua, pentru ca metodele de predare se schimba constant, iar ei trebuie sa țină pasul cu timpurile, indiferent de vârsta sau condiții. Nici măcar vacantele nu înseamna recreere pentru ei. Înseamna pregătire, uneori examene, planificări si cate si mai cate. 

Personal, întotdeauna am apreciat munca lor. Stiu ca e foarte greu sa ții pasul cu copiii vremurilor noastre. Stiu ca ei fac eforturi la începutul fiecărui an sa fie totul in regula, ca au emoții ca si copiii pe care-i vor intâlni pentru prima data. 

Cei care au ales sa faca asta din dragoste, se vad. Se evidențiază din Mulțimea de dascăli precum un Cos cu banatati, pe care il vor toti in casele lor. Acelora le mulțumesc ca fac asta din pasiune si din iubire de oameni si le doresc ca munca lor sa fie continuata de toti parintii, spre intelegere si ajutor in străduința lor de șlefuire a personalității umane.