Ziua surorilor și a fraților, azi 10 Aprilie

De când mă știu pe mine, le știu și pe ele. Am crescut toate la o masă. O masă cu cea mai bună mâncare din lume. Mama cu tata mâncau întotdeauna ce rămânea de la noi. Nu aveam multe, dar ne aveam pe noi și asta ne era de-ajuns.

Ne dădeam hainele de la una la alta. Jucării aveam din lemn, făcute de noi din resturi de la ce lucra tata în atelier. Munceam toate. Culegeam fructe, zarzăre și prune pentru țuică. O vindeau iarna pentru un ban în plus. Culegeam buruieni pentru rațe și pentru porci. Creșteam animale pentru lapte, carne și blană. Făceam plamumă din lâna oilor. Ne jucam cu mielușeii primăvara când scotea mama mobila afară să dea cu var. Eram fericite împreună.

Distracția maximă era intr-o căruță peste care puneam o pătură. Acolo aveam un salon de frumusețe. Azi l-am numit așa. Atunci nu știam decât că e căsuța noastră. Puneam oglindă, rujul verde al mamei care se făcea roșu pe buze și un pieptăn de păr. Mai aduceam niște farfurii goale și perechi de sandale tot de-ale mamei. Ce frumos era! Stăteam întinse pe spate și ne uitam la pătura prin care treceau razele soarelui. Se făcea căldură înăuntru. O căldurică plăcută. Simțeam că suntem bine. Poate că în căruța aia, am trăit cel mai fericit moment din viața mea. Când trebuia tata să o vândă, intram în depresie toate până construia alta.

Când ne-am făcut mari, mergeam toate la discotecă. Era o zăpăceală frenetică în toată casa. Probam haine, le schimbam între noi, ne machiam una pe alta. Au fost vremuri memorabile. Poate dacă știam atunci cum trece timpul, aș fi fost mai atentă la tot ce trăiam. Oricum, amintirile frumoase rămân în suflet pentru totdeauna.

Chiar dacă ne-am despărțit pe urmă și toate au urmat calea lor, tot le simt aproape. Le sun mereu în fiecare zi. Ne povestim tot. Avem grupul nostru pe care trimitem tot ce ține de noi. Suntem diferite toate. Un singur lucru ne unește. Dragostea de soră.

Dragile mele, oriunde ne-am afla în lumea asta, fără voi nu aș fi fost nimic din ce sunt azi. Poate dacă sis aia mare nu mă ducea la școala din oraș nu aș fi fost așa independentă azi. Dacă sis a doua nu ar fi fost așa bună la gătit și la treburi de femeie, nu aș fi știut cum să am grijă azi de familia mea. Dacă sis a treia nu ar fi studiat toată viața ei pianul, arta pentru mine ar fi rămas ceva abstract. Toate au contribuit intr-o măsură la personalitatea mea. Și mai presus de toate, de la voi am învățat să fiu om.

Vă mulțumesc pentru că lângă voi am învățat să împart și să dăruiesc. Vă mulțumesc pentru toată grija pe care mi-ați purtat-o. Pentru toate nopțile în care râdeam de mă dureau fălcile. Pentru copiii mei vă mulțumesc. Dacă nu erați voi, aș fi făcut un singur copil.

Vă iubesc până la cer.

Fără surori și fără frați am fi trecut singuri prin viață. Pentru că azi se sărbătorește ziua fraților și a surorilor, merită un tribut toți cei alături de care am trăit o parte din viață. Buni sau răi, cautați-i, sunați-i, vorbiți-le azi mai mult ca oricând. Și mulțumiți-le că îi aveți. Și totuși, o zi e prea puțin ca să ne amintim de ei așa cum trebuie.