Sa mergi la serviciu de dimineața pana seara 5 zile pe săptămana poate fi solicitant pentru oricine.

Mai ales pentru mămicile pe care le așteaptă acasa 2 copii destul de mici care simt lipsa ei la fiecare pas si cărora simpla ei prezenta i-ar face puțin mai fericiti.

E greu dar nu imposibil.

Datoria de mama nu se termina niciodata si grija copiilor exista toată viața.

Pe de alta parte, la serviciu m-am redescoperit. Mi-am scos creierul de la naftalina, l-am pus la treaba, l-am dezmorțit ca ajunsesem sa ma doboare rutina.

Sa nu mai vorbesc doar despre copii si sa ma concentrez ore in șir la ceea ce am de făcut poate fi chiar reconfortant. Da, imi face bine sa rad, sa socializez, sa învaț, sa ajut oamenii.

Nu vreau sa cred ca o mama care muncește nu e o mama buna. 

O mama care muncește cu siguranța nu e o mama plafonata, e o mămica modernă care vrea sa conteze si prezenta ei in casa. Nu-mi doresc ca puii mei sa crească cu impresia ca doar tati le-a asigurat necesarul. 

Cand sunt bolnavi e mai rau, ca ma perpelesc de grija lor toată ziua si nu ma pot concentra.

Dar seara cand vin acasa cu cate ceva in geanta si-mi sar fericiti in brațe, țipând cât ii țin plămânii ” Maaamiiii ” imi vine sa-i mănânc.

Si chiar ii mănânc, de falcute, de mânuțe, de piciorușe, de urechiușe…si nu ma satur niciodata.