Sănătatea emoțională a copiilor noștri depinde numai de noi

 

 
 Comportamentul nostru in preajma copiilor este extrem de important in creșterea si dezvoltarea lor de mai târziu ca si adulti.

Un copil care aude des certuri, cuvinte urate sau comportamente neadecvate va imita întodeauna, nu involuntar, ci pentru ca părinții lui sunt un exemplu pentru el.

De câte ori n-am întâlnit in parcuri, la grădinița sau la spațiile de joaca, copii care vorbesc urat, copii violenti sau copii care nu vor da fie receptivi la mesajul parinților.

De cele mai multe ori ii judecam fără sa ne dam seama ca de fapt, ei sunt cei abuzați, de ceea ce se întâmpla acasă.

Violenta, răutățile sau cuvintele urate sunt refulări ale unor reguli mult prea aspre stabilite de părinți, pot fi moduri de a atrage atenția la o nevoie de a lui sau pur si simplu imita ceea ce se întâmpla acasă.

Părinții echilibrati in viața de familie, si nu numai, vor creste întotdeauna copii sănătoși emoțional si comportamental, dacă pot sa zic așa.

Iubirea continua si necondiționată va da naștere unor manifestări  tolerante si pozitive. Chiar dacă refuza sa mănânce sau se îmbrace mai repede, copilul trebuie sa știe in continuare ca iubirea noastră pentru el n-a scăzut in intensitate.

Repetarea acestui lucru cât si încurajarea continua, il va face sa aibă mai multă încredere in el si sa devină mai independent.

Sa nu credeți ca e prea mic sa înțeleagă atunci când între părinți exista conflicte ( chiar si nerostite )sau când in casa e o atmosfera apăsătoare. El simte tot ce se întâmpla uneori chiar si mai bine decât adultii.

Ei trebuie îndepărtați imediat de situații conflictuale, puși in medii liniștite pentru ca doar așa vor fi deveni si ei la rândul lor, indivizi liniștiti si echilibrati.

 

    

Reclame

😢

  Eu sunt sigura ca v-am cam plictisit cu niste texte despre copii.

Dar in seara asta chiar am nevoie sa ma descarc.
De cand am dat nastere primului copil, am simțit ca am devenit mama tuturor copiilor.

Nu suport sa mai vad copii amărâți sau bolnavi, sau abuzați nu mai spun!
Cand vad filmulețe pe Facebook cu mame care-i bat, imi vine sa vomit! 
Serios, mi se face rau de la stomac, nu pot sa vad pana la capăt.
Eu nu stiu, fraților, ce inima sa ai in tine sa poti sa lovești un copil!
Ce-l înveți?
Sa te asculte de frica si nu pentru ca asa e corect.
Sau sa fie si el la rândul lui violent.
Am trecut si eu prin necazuri cu ai mei si cand ii vad suferind de cate ceva mi se rupe inima in mii de bucăți.
Cum as putea eu sa le provoc suferința?
Plânsul lor de durere il cunosc foarte bine.
E diferit de celelalte.
E acel plans care-mi provoacă si mie lacrimi, la care asist uneori neputincioasa.
Cum sa fac sa iau eu durerea lor?
Sa nu-mi mai simt sufletul sfâșiat de suferința?
Cum sa fac sa depindă numai de mine bucuria si fericirea copiilor mei?
Din pacate nu întotdeauna sa-i ajutam.
Câteodată nu putem sa facem nimic pentru fericirea si sănătatea lor.
Atunci imi vine sa mor!
Nu-mi doresc decat sa am putere sa-i ajut in momentele lor grele si sa fie sanatosi toata viata.
La fel si voua.
Haideti sa avem grija de copiii nostri sa le fie bine, sa-i protejam mai mult si sa nu permitem nimănui sa-i faca sa planga.
Eu promit sa ma rog in fiecare seara pentru alinarea suferințelor tuturor copiilor.