În urmă cu 9 ani eu nășteam de Ziua Internațională a Fericirii. Era soare și bucurie pe afară, dar și prin inimile familiei noastre. Se născuse un copil curcubeu.

Se pune lângă mine în pat. Zâmbește fericit înainte de somn, bucuros că mami nu-l lasă singur încă. Poate anul viitor. Așa am zis mereu. De la anul, vei adormi singur. Dar nu mă lasă sufletul. E temător, își înfrânge greu fricile.

Mă atinge pe obraz, pune capul pe umărul meu și vorbește. Cât vorbește, Doamne! Că de asta și intrăm mai devreme la somn, să-i lăsăm timp să ne povestească nimicurile lui atât de importante pentru el la 9 ani. Apoi cere iar apă, iar îl învelesc și iar îi spun noapte bună. Se lasă somnul cel greu când pun piciorul în prag și nu-i mai permit vorbăraia. Miroase frumos și e și mai dulce când tace. Poate e de la balsamul de rufe, sau poate e miros de copilărie.

A fost grea adaptarea la școală. Nu degeaba s-a născut de ziua fericirii. Vrea sa le fie oamenilor pe plac, iar copiii de azi s-au făcut mari înainte de vreme. El e altfel, diferit. Le-a trăit pe toate. Și agresiuni și vorbe rele, dar a rămas tot inocent. Tot fericit și plin de bucurie atunci când vine vorba de oameni.

El e din carnea mea. E din sângele meu făcut. Așa cum sunt toții copiii, numai că fiecare e unic. Și îl protejez cât pot, atât cât îmi permite inima. Ea lucrează cu mintea care îmi spune să-i dau drumul.

O să-i dau. După ce adoarme. De la anul.

Îl iubesc cu toată puterea și îi doresc ca viața să îi păstreze mereu blândețea sufletului. La mulți ani sănătoși, Ali meu iubit! ❤️