Copilul nu e un accesoriu, ci o  responsabilitate 

Pe care vrei nu vrei, la un moment dat va trebui sa ti-o asumi.

Deoarece cei mici nu vor rămâne mereu mici, trebuie sa ne pregătim din timp de asta. Adultul care va sa fie, depinde in mare măsura de parinti. Spun in mare masura pentru ca pe langa aceștia, mediul din afara familiei, colectivul in care își desfășoară alte activități își pune si acesta amprenta asupra dezvoltării sale ca individ.

Cu alte cuvinte, am acasa doua calculatoare care doar procesează informații. Ele aduna tot ce aud, ce vad si ce simt fara sa filtreze informația. Mai tarziu vor înțelege ce au asimilat, acum e vremea sa adune cat mai multe informații.

Daca ei aud certuri, vor trai cu impresia ca asa este bine sa faca. Daca vor vedea iubire, vor dărui la rândul lor iubire. Recunoașterea greșelii ca si adult, in fata lui, te va cobori de pe piedestalul de părinte atotstiitor, si-ti va dezvălui latura umană, arătând in același timp ca nimeni nu e perfect. Daca tu, parintele modern o sa-i ierți micile greșeli, iar pe ale tale o sa ti le recunoști o sa-l înveți cea mai de de preț lecție, toleranta.

De la gradi au adus acasa cuvinte noi dar si lucruri mai putin utile asimilate, probabil de la colegi. Copiii nu se nasc intr-un anumit fel, ei doar se nasc. Ei apar in lumea asta cu 0 informații si stiu numai ce vad in jurul lor. Ei nu stiu nimic, se formează asa cum ii formam noi, conștient sau inconștient.

Daca un copil e leneș înseamna ca cineva nu i-a insuflat încredere in el sau ca adultul a preluat sarcinile lui de teama unui eșec. Daca un copil e violent, înseamnă ca imita un adult si ca undeva el a vazut violenta, sau poate păstrează in el frustrări si alege sa le scoată la suprafața prin violenta.

Plantați in sufletele copiilor bunătate si veți culege bunătatea. Puneți iubire in ei si ei vor împrăștiați iubire. Daca unui copil nu i se vor recunoaște meritele si reușitele, va creste un adult anxios, temător, nemulțumit de sine, cu tema de necunoscut si cu stima de sine scăzută. Va avea probleme de adaptabilitate si de integrare oriunde va merge.

Echilibrul in tot ceea ce va întreprinde va fi cheia succesului. Sa-i fii aproape doar sa-l îndrumi atunci cand se simte pierdut. Trebuie intervenit numai atunci cand e necesar, altfel rămâi in umbra sa si bucura-te de reușitele lui.

Nu-i oferi totul pe tava chiar daca ai. Ce folos sa se bucure de lucruri materiale, iar frumusetea florilor, a adierii vântului, soarelui, sa-i fie indiferente?

Copilul e un dar, dar mai ales o responsabilitate. Esti responsabil de comportament, de atitudine, de caracter, de felul cum tratează oamenii, de tot ceea ce reprezintă el.

Folosește-te de el sa devii mai bun si învațati impreuna ca orice este posibil,  daca exista iubire si cumpătare.

De ce am ales sa alaptez

 
 

Am ales sa alaptez, ca sa ii simt pe trecătorii din parc, cum se holbează cu sila, la mine
Sa ma trezească puiu’ de o suta de ori pe noapte cand il sacaie burtica sau vreun dințișor.

Sa ma trimită la wc astia de prin hipermaketuri sau mall uri.

Sa umblu mereu cu grija ca s-ar putea sa ma pătez pe bluze ( am un debit… Mama-mama😂 ).

Sa-mi ceara copilul insistent cand mai am 3 scări sa ajung acasa…la etajul 4…franta.

Sa atrag atentia cunoscuților ca sânii sunt făcuți de Dumnezeu sa hrănim pruncii cu ei si mai putin pentru sex.

Sa nu pot sa ies nicăieri nicicând, ca bebe adoarme doar la san.

Sau cred ca am ales sa-l hrănesc corect si sănătos asa cum au crescut toti oamenii inainte sa se inventeze prafurile.

Sa simtă copilul caldura sânului si nu răceala unei tetine din plastic.

Sa simtă copilul pielea calda a trupului meu si dragostea din inima mea care curge odata cu laptele dulceag.

Sa fie laptele la temperatura optima de cate ori dorește.

Sa-si ia atat cat ii trebuie, nu cat scrie in cărți.

Sa nu orbecăi noaptea dupa biberoane, apa calda, cutii de lapte praf si toate cele.

Sa primească anticorpi cu duiumul.

Sa primească o gustare sau sa-si potolească setea atunci cand întârzie vreo masa.

Sa-i vad ochișorii negri cum ma fixează cand se înfrupta cu pofta.

Sa-l simt noaptea cum sta cuibarit si cum se liniștește îndată.

Sa ma caute cu nerăbdare in san cand vin acasa seara.

Sa-i dea si piciorului sa sugă si sa se miorlăie pe langa ei.

Am ales sa-l alaptez pentru ca asa mi-a spus inima ca fac bine.

Si inima nu m-a mințit niciodata.

  
Sursa foto : Facebook