Relație de atașament sau de iubire? Pe ce se bazează relația ta?

Se confunda ușor una cu alta, iar mulți dintre noi trăim fără sa știm diferența reală dintre ele.

In relațiile lungi, care se întind pe parcursul a mai multor ani și chiar decenii, iubirea ajunge sa fie confundata cu atașamentul.

Oamenii rămân împreuna mai mult pentru ca să nu-i dezamăgească pe cei apropiați. Din obișnuința și chiar din cauza confortului evita despărțirea. Ce o sa spună lumea? Dacă o sa sufăr? Dacă o sa rămân singur? Siguranța financiară nici ea nu e de neglijat. Obișnuiți cu un anumit confort financiar, care in urma despărțirii ar avea de suferit, multe femei, de regulă, rămân împreuna doar pentru bani. Mai târziu vor ajunge sa regrete anii și sa urască banii.

Atașamentul se dezvoltă încă de la naștere. E o nevoie de baza fără de care nu putem trai. Oamenii tind să se apropie de alți oameni pentru a-și satisface nevoia de atasament, de apropiere, de comunicare. Și rămân așa, din nevoia de a se simți in siguranța. Siguranța care însă nu-i sarisface și nevoia de iubire. De la adolescenți care se îndrăgostesc pentru prima dată, până la adulti cu 30 de ani de căsnicie, toți ne aflăm intr-o relație de atasament.

Iubirea, se deosebește de atașament prin faptul că persoana care iubește e altruistă. Deși despărțirea de ființa iubita i-ar putea face rău, acesta decide in defavoarea sa, să-l lase să plece. Dacă acest lucru îl face pe cel iubit sa fie fericit, atunci durerea lui nu mai e importantă.

Atașamentul, pe de altă parte, se agăța de orice lucru care i-ar putea ține împreuna. Siguranța, gura lumii, suferința ulterioară despărțirii, frica de singurătate sunt doar câteva din motivele care sunt decisive in luarea hotărârii.

Frica și lașitatea te trezesc in relații in care nu te mai recunoști. Care te copleșesc și te fac sa simți că tu nu mai aparții locului acela.

Unele relații chiar pe nevoia de atasament se clădesc. Și unul și altul căutau pe cineva de care sa se apropie si au confundat asta cu iubirea. Aceste relații nu sunt făcute sa reziste, deoarece mai devreme sau mai târziu oamenii gasesc iubirea chiar și atunci când nu mai sperau. Granița dintre iubire și atașament este foarte fina. Se poate trece de la una la alta foarte repede. Dezamăgirile, neînțelegerile și anii mulți care apasă peste libertatea celuilalt, pot destrama iubirea creând loc atașamentului.

Așadar, relația ta pe ce e bazată? Pe iubire sau pe atașament?

Reclame

M-a înșelat. Il iert?

Trebuie sa scriu despre asta.

Mai întâi sa va spun ce întrebare ma chinuiește pe mine.
O fi existând cupluri căsătorite care nu s-au înșelat niciodata?
Ca mi-ar placea sa le întâlnesc.😜
Ce ne facem daca ne inseala?
Mai întâi sa spun din capul locului ca eu nu sunt de acord cu asa ceva.
Orice s-ar intampla, comunici, discuți, încerci sa fie bine, faci orice iti sta in putere sa va înțelegeți bine.
Sau te desparți, cel mai corect de ambele părți.
La ce s-o mai tii încurcata pe biata nevasta, daca tie iti zboară mintea la altele.
Nu te refugiezi repede in brațele unei bezmetice care nici nu-si da seama ce face.
Ca, sa te încurci cu unu însurat e grav, zic eu.
Pe de alta parte, trebuie luate in vedere si motivele de ce-a facut asta asa.
Poate n-ai mai avut timp de el, nu i-ai oferit ce avea nevoie,l-ai neglijat. Ceva trebuie sa se fi schimbat in relație.
Ori intervin copiii, ori nu mai esti asa receptivă la nevoile lui. Oricum vina  lui 100% nu e niciodata. Poate decat daca e vreun afemeiat. Acu’ nu trebuie văzuta numai greseala lui. Asta daca mai esti realista, ceea ce nu prea cred in momentele acelea.
Eu nu stiu ce as face si nici nu vreau sa ma gândesc macar.
Dar zic si eu, ca daca omu’ a avut o rătăcire, combinata si cu o lipsa de afecțiune din partea femeii;
Daca regreta sincer, adica sa jure pe roșu, pe ma-sa, pe ce o vrea el,ca nu mai face cat o trai;
Daca si-a învățat lecția si daca femeia este dispusă sa ierte, merita iertat.
Fara sa ti se întâmple e usor de zis.
Atunci cand te simți trădată, umilita, cand încrederea si asteptarile ti-au fost călcate in picioare, e foarte greu.
Dar nu imposibil. Chiar daca nu înțelegi cum a putut sa-ti faca asa ceva, el care spune ca nu poate trai fara tine.
Orice om greșește si orice om merita a doua șansa. Iartă-l!
Dar si daca te hotărăști sa ierți, pai ierți.
Nu-ti amintești la prima cearta, nu-i reproșezi la orice pas, nu-l bănuiești ca obsedata.
O faci ca la carte. Ierti si gata.
Ca in cazul in care se mai intampla sa stii ca nu mai ai ce sa ierți, ca tu nu mai ai nicio vina si ca si-a facut-o cu mana lui.
De cei care trăiesc cu altele cu anii, sunt multe de spus, se face separat😂
Acum, fiecare face cum simte, dar daca e dragoste adevarata si tu simți asta, mai da-i o șansa.
Poate n-o sa-ti mai găsești perechea.
Poate n-o sa va mai potriviți asa cum o faci cu el.
Poate o sa-l cauți pe el in fiecare posibil pretendent.
Poate o sa-ti rămână gândul la el mereu si peste ani n-o sa ti-o ierți ca ai lasat orgoliul sa va despartă.
Voi ce ati face?
Ati putea ierta?