Eu de Paști ma jucam cu iezii și cu mieii

Amintirea sărbătorilor pascale de la țara, pe care le petreceam cu ai mei când eram de câțiva anișori rămâne întipărita in minte pana o sa mor.

Mirosea a ghiocei și a pământ de cum începea sa răsară soarele câteva zile la rând.

Mama nu lăsa curățenia pentru ultimele zile, ci o făcea din timp. Dădea mobila afara ca sa poată zugravi toate camerele. Mirosul de var și de curat îmi înveselea inima.

Am o imagine despre asta atât de vie, încât am impresia ca s-a întâmplat ieri. Eram afara, in pat, pe lângă cealaltă mobila scoasă afară și ma jucam cu un ied. Abia născut de câteva zile, era bucuria întruchipată. Țopăia și ma pupa cu boticul lui umed. Îmi atingea părul și ma mângâia gudurandu-se in brațele mele. Mama striga din casa la mine sa ma dau jos cu animalul din patul abia curățat. O auzeam, dar știam ca are treabă și nu o să vină prea curând sa ma zgorneasca de acolo. Bucuria aia o trăiesc in fiecare an la apropierea sărbătorii Învierii Domnului.

Trăiesc amintirile care m-au făcut om mare. Rochia galbena cu volane din voal pe care o îmbrăcam numai la zi de sărbătoare. Pantofii noi cumpărați de la Pitești. “Dulapul” ăla mare cu niște bănci care se învârteau in aer, in care se dădeau curajoșii și mai ales cozonacul. Se auzeau chiotele oamenilor care își întreceau norocul la oua roșii tari, până târziu in noapte.

Era frumos rău atunci. Mergeam la biserica cu o credință pură, cu o convingere de nestramutat.

Mult mai târziu am înțeles ca Dumnezeu e mai mult decât bisericuța semiingropata din satul meu. Am fost in locul in care trupul Domnului a fost pus in mormânt. Am plâns in biserica ridicată la Sfântul Mormânt și am sărutat locul acela încărcat de credință. Mi-am cerut iertare și am cerut îndreptare ca sa fiu vrednica de numele de urmaș al lui Hristos. Sunt recunoscătoare pentru tot ce trăiesc acum, aici. De aceea curățenia din case nu ar fi nimic fără cea din suflete. Acum le fac lor amintiri, tot cu miei și cu iezi. Și trăiesc iar bucuria de alta dată de data asta prin ochii lor.

Sa ne asiguram ca avem armonie intre noi mai întâi și apoi in haine și in casa. Sa ne stabilim o zi in care cearta și supărarea sa nu ne găsească. Sa ne înconjurăm de copii, de verde și de Dumnezeu și sa preamărim Învierea Sa.

Paște fericit! 🙏🏼❤️

Nu fac nimic de sărbători, sa fie clar

Înainte sa ma mărit, Crăciunul pentru mine însemna colindat in centrul satului la covrigi. Ne strângeam in Ajun toți copiii la scoala și cântam colinde cam ca asta pe care n-o sa-l uit niciodată:

“Foaie verde portocala,

Noi suntem copii de scoala,

Și am plecat sa colindăm,

Pe la case sa strigam:

Buna dimineața la Moș ajun

Ne dati ori nu ne dati?”

Apoi colindam tot șirul acela lung de oameni pana abia mai puteam cara coșul cu covrigi. Ne întreceam la sfârșit când vedeam care a strâns cei mai mulți covrigi și mere. Nu ceream bani. Nici nu cred ca aveau oamenii sa ne dea. In casa mirosea a sarmale și întotdeauna mâncam piftie, murături și cârnați. Ajutam și eu la pregătit și țin minte ca din cauza uleiului de pe vremea aceea mereu ni se tăia maioneza.

Acum lucrurile stau altfel.

Suntem pe viteza.

Nu mai am timp ca biata mama, sa fac zeci de preparate. Nici nu-mi doresc sa-mi petrec in bucatarie bruma de timp rămas, departe de copii. Cum sa aleg sa stau in bucatarie o zi întreaga când as putea sa ma joc cu ei, sau sa ne plimbam. Eu cu ei când ma mai reconectez? Când ne mai apropiem? Când mai avem timp sa povestim și sa ne iubim? De ce sa las eu sărbătoarea sa ma despartă in loc sa ma apropie?

Ei, și dacă nu fac cozonaci îmi da cineva amenda? Dacă nu miroase a sarmale și de la usa mea, o sa crape cineva de inima rea?

Ce folos sa ma apuc de curățenie generală sa fie casa luna și copiii nefericiți? Mai bine fac pe părticele și am timp și de drăgalit cu puișorii. Ca îmi lipsesc atât de mult încât as renunța și la mine ca sa ma pot bucura de inimioarele lor cu care îmi înveselesc casa.

Bucuria mea sunt ei. Timpul de calitate petrecut in familie înseamnă pentru mine sărbătoare. Și așa ar trebui sa însemne pentru toți.

Lăsați puțin telefoanele de-o parte ca sa puteți privi in ochi. Ridicați privirea din televizoare ca sa auziți liniștea din suflete. Gândește-te bine la ce contează cu adevărat și oprește-te pentru un minut din toată graba.

Puneți pe masa ce aveți și saturați-va cu povesti. Ciocniti cu o cupa a dreptății plină cu belșugul pe care îl aduce sănătatea și liniștea sufleteasca și căutați mai des brațe care sa va înconjoare.

Ca de foame, n-a murit nimeni de sărbători.

Nașterea Domnului sa va găsescă pe toți linistiti, înconjurați de pace și bunăstare sufleteasca.

Mergeți acasă de sărbători, oricât de departe ar fi și indiferent de ce fel de casa numiți voi “acasă”.