Cand apare un copil in viata noastra, atrage dupa sine o mulțime de responsabilități.

Gata cu somnul!

Acum noaptea-i pentru joaca, schimbat, hrănit si orice altceva decat somn.

Kilograme in plus, sâni lăsați, căderea parului, stres, depresii post-natale, sunt numai cateva lucruri pe care le îndurăm de dragul de a avea un copil.

Cam tot ce făceai inainte de asta, acum nu mai e posibil.

Timp, timp, tot timpul din lume il dedici lui.

Plus ca mai e si ultra dependent.

Nu se îmbracă, nu se hrănește si nu adoarme singur .

Vrea numai la mami in brate aproximativ doi ani.

Unii vor copil ca asa e la moda.

Alții ca un moft.

Alții ca-si doresc partenerul/a.

Alții sa nu îmbătrânească singuri, iar alții  ca pur si simplu iubesc copiii.

Oricum ar fi toti sfârșesc prin a ne îndrăgosti, uneori chiar pana la dependentă de ei.

De zâmbetele lor inocente.

De mânuțe mici si grase.

De piele moale si catifelată.

De mirosul lor de bebelus…

Suflete calde si pure care se aciuiaza pe langa casa omului si nu se mai dau duși decat multi ani incolo.

Cei care inca n-au copii, le spun sa faca repede.Cat sunt tineri si au rabdare.

Asta iti trebuie cel mai mult.

N-o sa va para rau, va promit!

O sa trăiți ceva ce o sa va transforme ca si oameni.

Nu amânați momentul cu anii.

Anii aceia ar fi putut fi anii copilului tau.

Nu e usor sa-l crești dar e mult mai greu sa traiesti lipsit de dragostea lui si de ceea ce iti oferă venirea lui pe lume.

Nu stie nimeni cum e cu copil, pana nu ai unul. 

Poti sa citesti mii de carti, sa asculti sute de sfaturi si ponturi, nici unul nu e despre copilul tau.

Al tau e unic si e minunat nu doar ca-l iubesti tu, ci pentru ca asa e.

Abia cand se naște iti dai seama de miracol.

Pentru ca, practic asta e.

Un miracol nascut din iubirea a doua persoane care se potrivesc. 

Eu cred ca daca traiesti multi ani cu un om fara sa aveti copii, nu sunteti compatibili.

Nu va potriviți.

Găsiți-va perechea,mergeți mai departe.

Iubesti copilul vecinului sau al unei rude, mine nimic pe langa cum o sa-l iubesti pe-al tau.

Nu trăiti săraci toata viata.

Exista un singur copil perfect si acela e al fiecărei mame.

Sa traiesti o viata fara sa cunosti cum înăuntrul tau creste un copil, e cea mai mare nefericire .

Nu ne garantează nimeni ca va avea grija de noi cand vom fi bătrâni.

Eu sincer, nici nu -mi doresc asta.

Sau ca nu ne vor părăsi niciodata, sau ca vor fi mereu acolo cand vom avea nevoie de ei pentru simplu fapt ca am facut același lucru pentru ei

Nu despre asta e sa fii părinte.

Oferi fara sa ceri ceva in schimb.

Te străduiești ca omul pe care-l oferi societății mai tarziu sa te faca mândra ca i-ai dat viata.

Si cu toate astea decidem sa facem copii.

Ne sacrificam o parte din viata in schimbul unor mogâldețe care cand se cuibăresc la pieptul nostru simțim cea mai mare rasplata.

In ei ne retrăim copilaria.

Lor le dăruim ce n-am avut noi niciodata.

Le arătam posibilități nebănuite pana atunci noua.

Le creăm noi oportunități.

Renuntam la noi, ca sa aiba ei tot.

Le dam timpul nostru si nu ne pare rau.

Prin ei noi trăim mai departe…