Căsătoria, un chin

Așa a devenit în zilele noastre căsătoria, un chin. Un chin în care mulți aleg să trăiască de bunăvoie, de dragul copiilor, de rușinea lumii, de lene, de nepăsare.

Arunc un ochi pe Facebook și deja pot să spun doar din postări, cine nu se înțelege bine cu soțul/soția. Și nu știu de ce, de cele mai multe ori, timpul îmi dovedește că am dreptate. E atât de evident, totul.

Omul în natura lui ca ființă umană nu e monogamă. Își dorește varietate și schimbare. Știu, o să mă contrazică din nou femeile. 😀 Totuși nici singuri nu putem trăi. Suntem ființe sociale care au nevoie de oameni, au nevoie să iubească și să fie iubiți.

Așa se face că ne căsătorim. Pentru motivul acesta apar și copiii. Din nevoia de iubire. Și cădem apoi ușor în capcana comodității. Vorbele frumoase s-au spus înainte, când eram la început. Gesturile de dragoste, tot atunci. Și atunci căsătoria a apărut din nevoia de a ne garanta cineva ca ne va iubi mereu.

Partenerul trebuie mereu să fie acolo. Că doar și-a luat angajamentul acesta la început. Nu mai contează altceva. Tu ai promisiunea făcută, nu-ți mai pasă. La ce să te mai aranjezi? La ce să mai cucerești ceva ce ai deja? Merge și așa. Rutina e alt dușman. Nu mai comunicăm decât chestii de “Logistică”, cum bine spunea cineva într-un articol. Așa se face că ne plictisim. Ne trezim în fața unui străin pentru care avem mai multe resentimente și frustrări, decât gesturi de iubire. Căsătoria devine un chin. Nu mai ai subiecte de discuție. Te enervează la orice pas. Parcă te sufoci, vrei să pleci, dar te gândești si la copii. Și poți trăi o viața întreaga așa.

Asta dacă nu intervine divorțul.

Nimeni nu a mai făcut niciun efort. Cineva s-a îngrășat prea tare, cineva a flirtat cu altcineva, cineva a uitat să se mai dea cu parfum și tot așa. Apoi vezi oameni care sunt așa cum ți-ar plăcea ție. Dar nu gândim că de fapt și cu ei s-ar putea întâmpla la fel. Poate fi doar o chestiune de timp.

Dacă unul dintre ei mai face eforturi chiar și căsătoriți de ani buni, e de apreciat. Trebuie păstrat și trebuie comunicare serioasă în punctele care necesită îmbunătățire prin efort comun.

Că apoi ,după divorț toată lumea se schimbă. Ați observat? Își schimbă culoarea părului, slăbește foarte mult, se îmbracă mai decent sau mai provocator. Ori merge la sală și își tonifiază corpul, bea apă mai multă, face cursul ăla pe care și l-a dorit mereu, se machiază diferit, etc. După divorț se observă îmbunătățiri substanțiale. Pe care le-ar fi putut face încă din timpul căsătoriei. Și nu se mai ajungea aici. Dar, ce să zic? Evoluăm diferit, gândim diferit. Dacă însă vrei să-ți păstrezi partenerul/a trebuie să îți menții interesul pentru tine în special. Și apoi să-i amintești în fiecare zi de ce te-a ales la început, prin atitudinea pe care o ai zilnic fața de căsnicie.

Cuplurile care au o fundație solidă în care există comunicare, iubire și dorință, pot înfrunta orice obstacol. Cine nu, se destramă la prima bătaie de vânt.

Tu crezi că o să schimbe, iar el că nu o să pleci niciodată

În România 1 din 4 cupluri divorțează. Eșecul căsniciilor din vremurile noastre a ajuns la cote înfricoșătoare chiar dacă nu mai sperie pe nimeni. El poate fi și explicat dacă stăm să analizăm situațiile diferite prin care se ajunge aici. Femeile își doresc de mici să ajungă soții. E aproape o goană între care își găsește mai repede sortitul, la fel ca intr-o competiție. Bărbații nu se grăbesc, dar nici nu analizează prea mult. Se aruncă fiecare ca găina în grămadă și apoi ajung la divorț când nu mai au încotro.

Când aud de un eșec în căsnicie la câte cineva pun imediat întrebarea:

“Dar n-ai știut de la început?”

“Ba da, dar am crezut că o să se mai schimbe.”

Asta e cea mai uzuală greșeală. Dacă cineva nu te-a plăcut la început, mai târziu nici atât. De exemplu soacra. Nu te-a plăcut de la început, slabe șanse să-și schimbe părerea. Nimeni nu se schimbă pentru nimic în lume.

Dacă înainte să vă luați bea, mai târziu o să bea și mai rău. Dacă ți-a tras o palmă și apoi a zis iartă-mă, o să mai urmeze altele și mai dureroase. Dacă te-a înșelat și apoi ai iertat, o să fie și a doua oară. Nimeni nu se schimbă. Decât poate dacă merge la terapie sau își găsește sensul vieții în vreo călătorie spirituală. Dar câte cazuri cunoașteti? Eu, n-am auzit încă de evenimente d-astea fericite.

E rău la început? Păi, n-ai văzut nimic încă. Urmează și mai rău. Totul depinde de cum debutează. Dacă poți să te schimbi tu, foarte bine, dar nu încerca și pe el. Trebuie să-și dorească el să o facă, nu să-l rogi sau să-i impui tu.

Apoi, mai e și la bărbați o chestie. Ei zic că femeia îndură multe. Ei, da, să spele că d-aia e femeie. Apăi, cu copiii să se descurce că d-aia e mamă. Tu n-ai nici o treabă. Și femeia îndură multe, se ridică de sute de ori. Își îneacă lacrimile fără să o vezi. Te iartă și te așteaptă înapoi la ea așa cum erai la început. Ani de zile răbda. Până intr-o zi în care nu mai poate. Sau nu mai vrea. Nu mai are pentru ce să lupte.

Atunci pleacă. Și când pleacă, nu te mai uita după ea. Lumea a evoluat. Nimeni mai mai rabdă la nesfârșit. O să zici că e o toană de-a femeilor, după care o să pledezi în victimă. Îi mai pasă cuiva? Neah.

D-aia e bine să caști ochii înainte. Nu te grăbi, măsoară de zece ori și taie odată. Și să nu credeți niciodată că o să se schimbe ceva după nuntă. Că o să fie mai rău, cel mai probabil. Nunta nu e decât o petrecere de câteva ore. Iar voi, dragi bărbați, să nu credeți că nu o să plece. Ba o să plece, fix când te aștepți mai puțin. Și tot vouă nu o să vă placă. Vă asigur.

Dar, ce să faci, așa e viața, o loterie.

Căsătoria e un joc de noroc

Căsătoria unește oamenii care se iubesc cu adevărat. Ii ține așa pana când unul din ei decide că nu i se mai potrivește. Câștigi sau pierzi, doar timpul poate spune.

Nimeni nu îți garantează ca vei câștiga. Când decizi că vrei sa mergi pe drumul ăsta ești euforică. Iubirea e stăpâna pe inima și simțuri. Ratiunea merge mâna in mâna cu inima. Simti potrivire și întreg si știi ca ai ales mai mult decât corect. Dacă vei rămâne fericita in joc până la sfârșit, nimeni nu poate știi. Nici măcar tu nu poți garanta, oricât de mult ți-ai dori.

Căsătoria e un joc greu de jucat până la capăt. Unii se plictisesc, alții se reorientează, găsesc alte jocuri mai interesante, mai incitante. Unii își pierd interesul mai devreme, alții mai târziu. Cei mai câștigați, rari și din ce in ce mai puțini sunt cei care ajung la final in aceeași formulă.

Divorțul e pe cât de dureros pe atât de normal. Realitatea zilelor noastre e asta. Oamenii se schimbă. Cresc, vor sa meargă mai departe, au găsit alta alinare, nu mai vor rutina voastră. Nu-l mai recunoști pe cel de lângă tine. E alt om, diferit fața de cel de care te-ai decis că vrei sa trăiești. Ești nefericită, dar tot îl iubești. Accepți și accepți până nu mai poți. Cale de întoarcere nu mai e. Și el nu face nimic. Nimic care sa te facă sa te răzgândești. Nici un cuvânt, nici o vorbă, nici un semn ca mai vrea cu voi.

E dureros. O durere de inima și gol in stomac pe care o porți după tine in fiecare zi. Nu știu dacă te vei obișnui cu ea, dar o sa treacă odată cu timpul. Și vei renaște atunci. Vei fi liberă din nou. Acum fa doar ce nu ai avut ocazia sa faci cu el. Mergi in locuri in care nu ai mai fost, fa lucruri pe care nu le-ai mai făcut, arată bine și ai grijă de tine. Nimeni nu o face in locul tău.

Iar voi, cei care încă sunteți in joc, sper să găsiți de fiecare dată puterea de a ierta și a va regăsi.

Nu va culcati supărați seara. Aveți grija să nu purtați durerea de pe o zi pe alta. Se va mari și ea și prăpastia dintre voi.

Vorbiți și vorbiți. Nimicuri de peste zi, planuri reale sau ireale ale viitorului vostru, idei, dorințe, orice va vine in minte. Comunicarea și prietenia dintre voi e semnul ca încă sunteți doi.

Fiți iubiți și mai apoi prieteni. Asta o sa va ducă in anul următor, an după an.

Eu sunt încă in joc, sper sa gasesc înțelepciunea sa rămân in el cât mai mult. Nu-mi place sa pierd. 😊