Tu crezi că o să schimbe, iar el că nu o să pleci niciodată

În România 1 din 4 cupluri divorțează. Eșecul căsniciilor din vremurile noastre a ajuns la cote înfricoșătoare chiar dacă nu mai sperie pe nimeni. El poate fi și explicat dacă stăm să analizăm situațiile diferite prin care se ajunge aici. Femeile își doresc de mici să ajungă soții. E aproape o goană între care își găsește mai repede sortitul, la fel ca intr-o competiție. Bărbații nu se grăbesc, dar nici nu analizează prea mult. Se aruncă fiecare ca găina în grămadă și apoi ajung la divorț când nu mai au încotro.

Când aud de un eșec în căsnicie la câte cineva pun imediat întrebarea:

“Dar n-ai știut de la început?”

“Ba da, dar am crezut că o să se mai schimbe.”

Asta e cea mai uzuală greșeală. Dacă cineva nu te-a plăcut la început, mai târziu nici atât. De exemplu soacra. Nu te-a plăcut de la început, slabe șanse să-și schimbe părerea. Nimeni nu se schimbă pentru nimic în lume.

Dacă înainte să vă luați bea, mai târziu o să bea și mai rău. Dacă ți-a tras o palmă și apoi a zis iartă-mă, o să mai urmeze altele și mai dureroase. Dacă te-a înșelat și apoi ai iertat, o să fie și a doua oară. Nimeni nu se schimbă. Decât poate dacă merge la terapie sau își găsește sensul vieții în vreo călătorie spirituală. Dar câte cazuri cunoașteti? Eu, n-am auzit încă de evenimente d-astea fericite.

E rău la început? Păi, n-ai văzut nimic încă. Urmează și mai rău. Totul depinde de cum debutează. Dacă poți să te schimbi tu, foarte bine, dar nu încerca și pe el. Trebuie să-și dorească el să o facă, nu să-l rogi sau să-i impui tu.

Apoi, mai e și la bărbați o chestie. Ei zic că femeia îndură multe. Ei, da, să spele că d-aia e femeie. Apăi, cu copiii să se descurce că d-aia e mamă. Tu n-ai nici o treabă. Și femeia îndură multe, se ridică de sute de ori. Își îneacă lacrimile fără să o vezi. Te iartă și te așteaptă înapoi la ea așa cum erai la început. Ani de zile răbda. Până intr-o zi în care nu mai poate. Sau nu mai vrea. Nu mai are pentru ce să lupte.

Atunci pleacă. Și când pleacă, nu te mai uita după ea. Lumea a evoluat. Nimeni mai mai rabdă la nesfârșit. O să zici că e o toană de-a femeilor, după care o să pledezi în victimă. Îi mai pasă cuiva? Neah.

D-aia e bine să caști ochii înainte. Nu te grăbi, măsoară de zece ori și taie odată. Și să nu credeți niciodată că o să se schimbe ceva după nuntă. Că o să fie mai rău, cel mai probabil. Nunta nu e decât o petrecere de câteva ore. Iar voi, dragi bărbați, să nu credeți că nu o să plece. Ba o să plece, fix când te aștepți mai puțin. Și tot vouă nu o să vă placă. Vă asigur.

Dar, ce să faci, așa e viața, o loterie.

Căsătoria e un joc de noroc

Căsătoria unește oamenii care se iubesc cu adevărat. Ii ține așa pana când unul din ei decide că nu i se mai potrivește. Câștigi sau pierzi, doar timpul poate spune.

Nimeni nu îți garantează ca vei câștiga. Când decizi că vrei sa mergi pe drumul ăsta ești euforică. Iubirea e stăpâna pe inima și simțuri. Ratiunea merge mâna in mâna cu inima. Simti potrivire și întreg si știi ca ai ales mai mult decât corect. Dacă vei rămâne fericita in joc până la sfârșit, nimeni nu poate știi. Nici măcar tu nu poți garanta, oricât de mult ți-ai dori.

Căsătoria e un joc greu de jucat până la capăt. Unii se plictisesc, alții se reorientează, găsesc alte jocuri mai interesante, mai incitante. Unii își pierd interesul mai devreme, alții mai târziu. Cei mai câștigați, rari și din ce in ce mai puțini sunt cei care ajung la final in aceeași formulă.

Divorțul e pe cât de dureros pe atât de normal. Realitatea zilelor noastre e asta. Oamenii se schimbă. Cresc, vor sa meargă mai departe, au găsit alta alinare, nu mai vor rutina voastră. Nu-l mai recunoști pe cel de lângă tine. E alt om, diferit fața de cel de care te-ai decis că vrei sa trăiești. Ești nefericită, dar tot îl iubești. Accepți și accepți până nu mai poți. Cale de întoarcere nu mai e. Și el nu face nimic. Nimic care sa te facă sa te răzgândești. Nici un cuvânt, nici o vorbă, nici un semn ca mai vrea cu voi.

E dureros. O durere de inima și gol in stomac pe care o porți după tine in fiecare zi. Nu știu dacă te vei obișnui cu ea, dar o sa treacă odată cu timpul. Și vei renaște atunci. Vei fi liberă din nou. Acum fa doar ce nu ai avut ocazia sa faci cu el. Mergi in locuri in care nu ai mai fost, fa lucruri pe care nu le-ai mai făcut, arată bine și ai grijă de tine. Nimeni nu o face in locul tău.

Iar voi, cei care încă sunteți in joc, sper să găsiți de fiecare dată puterea de a ierta și a va regăsi.

Nu va culcati supărați seara. Aveți grija să nu purtați durerea de pe o zi pe alta. Se va mari și ea și prăpastia dintre voi.

Vorbiți și vorbiți. Nimicuri de peste zi, planuri reale sau ireale ale viitorului vostru, idei, dorințe, orice va vine in minte. Comunicarea și prietenia dintre voi e semnul ca încă sunteți doi.

Fiți iubiți și mai apoi prieteni. Asta o sa va ducă in anul următor, an după an.

Eu sunt încă in joc, sper sa gasesc înțelepciunea sa rămân in el cât mai mult. Nu-mi place sa pierd. 😊