Ce e Dumnezeu pentru mine trebuie să fiu eu pentru copiii mei e crezul pe care îl am în ultimul timp.

În primul rând copiii nu sunt ai noștri. Ei sunt daruri divine care vin ca o binecuvântare în casele noastre. Poate părea un clișeu ce spun mai sus, dar chiar asta sunt dacă te gândești cum ajung ei sănătoși în brațele noastre.

Noi doar îi creștem și îi dăm societății. Nu avem drepturi asupra lor, asta e tot ce trebuie să facem.

Ideea e cum îi dăm societății? Livrăm niște ființe umane care trebuie să arate empatie mai departe. Să fie destul de curajoase să rămână întregi și destul de umane încât să nu rămână indiferente la necaz.

Știm cu toții că Dumnezeu ne iubește pe toți egal. El trimite soarele să ne încălzească pe toți, nu numai pe cei buni. Ploaia ne spală pe toți, fără vreo diferența de rasă sau credință.

Așa vreau ca și iubirea mea pentru băieți să fie. Egală, puternică, vindecătoare. Cum Dumnezeu mă iartă pe mine, păcătoasa, așa și eu trebuie să îi iert pe ei. Cum Dumnezeu reușește să mă țină în viața, așa și eu trebuie să fac pentru ei.

Dumnezeu a zis să fim buni, dar nu proști. Copilului îi trebuie empatie ca să aibă aripi. Nu să-l las să fie obraznic, dar nici să-l bat dacă face asta. Nu-l pot lăsa să plângă, pentru ca nici Dumnezeu nu mă lasă când sufăr.

În toate câte a făcut El are o măsură. Așa și eu voi face cu copiii. Le voi da atât cât au nevoie. Voi măsura vorbele și tot ce voi face în preajma lor. Voi îndrepta, voi proteja, voi crește și voi binecuvânta așa cum a făcut și Dumnezeu cu mine.

Și nu-mi iese credința pe nas. Așa am simțit eu să scriu. Pentru că întotdeauna am simțit înainte să scriu.

Nu sunt pocăită și nici nu am vizitat mănăstiri în fiecare Weekend. Nu-L caut doar când sunt la necaz. Îl am în suflet și în tot ce fac. Și îmi amintesc de El mai mult la bucurie decât la necaz. Așa cum vreau să-și amintească și copiii mei Învățăturile sfinte și cele pe care le dau eu lor.

Așa vreau să fiu eu pentru ei. Ce e Dumnezeu pentru mine. 🙏🏼