Moș Crăciun vine și la copiii care nu au fost cuminți

Moș Crăciun trebuie să vină și la copiii care nu sunt cuminți, că d-aia e Moș bun.

Moșul nostru drag și bun a venit și la noi în seara asta.

Am fost plecată la serviciu toată ziua. Am venit acasă cu doar câteva ore înainte să vină Moș Crăciun. Habar nu aveam că trebuie să vină. Am fost și eu surprinsă la fel ca cei mici. Am venit obosită și supărată pe mine, că nu pot face mai mult. Am plâns că nu mi-am mai găsit mărimea la paltonul preferat. Plecasem de la serviciu chitită să mi-l cumpăr. Uite că vin acuș petrecerile și eu nu am cu ce să mă gătesc, singura mea plăcere vinovată.

Acasă, spre rușinea mea, era sărbătoare. Copiii erau îmbrăcați frumos, soțul era în grabă, iar eu posomorâtă. Aproape că îmi venea iar să plâng. Când am aflat că moșul e pe drum, m-am bucurat pentru ei. Mi-am revenit repede și am luat și eu ceva pe mine în ton cu ei.

Mare bucurie a mai fost când a bătut Moș Crăciun la ușă. A urcat săracu’ până la 4, asa bătrân așa cum e.

I-au deschis în chiote și l-au ajutat să ia loc lângă paharul cu lapte și lângă fursecurile pregătite din timp. Au cântat, au țopăit, l-au îmbrățișat. G trăgea cu ochiu’ în sac în timpul ăsta. Nu mai aveau răbdare. La un moment dat, i-a întrebat care dintre ei e mai năstrușnic, iar ei s-au arătat unul pe altul. 😂

Le-a adus ce și-au dorit și încă mai mult. Chiar și mie mi-a adus ceva frumos. Nici nu speram la așa cadouri. Chiar m-a surprins anul ăsta. Acum îmi pare rău că tati, cel care s-a străduit să pună totul la punct, nu și-a dorit decât o husă pentru telefon. El mereu a fost reținut la cadouri spre deosebire de noi. 🤦🏼‍♀️

La final tot el a venit cu ideea să ne facem o poza toți patru. E cea mai happy poza de familie. Îmi place mult.❤️

Nu, n-au fost cuminți, pentru că dacă mă gândesc mai bine, mie îmi place de ei așa cum sunt. Iar moșul ar trebui să vină la toți copiii, indiferent de cum au fost catalogați. Căci bucuria asta pe care o trăiesc acum o să și-o amintească toată viața.

Haideți să fim buni și blânzi cum a fost și Dumnezeu cu noi în anul care se pregătește de final. Să le dăm copiiilor momente de ținut minte și să ne strângem tăcuți și recunoscători la masă. Pentru ei contează fericirea de acasă, indiferent de cum arată ea în casele voastre.

Crăciun de poveste, să aveți!❤️

Eu chiar am avut noroc

Mi-a spus o prietena de curând, poate fără sa vrea sau poate doar eu sunt prietena cu ea, nu și ea cu mine, ca serviciul meu e neimportant. M-am supărat puțin la început, pentru ca pentru mine e ce am nevoie acum. Nu înțelegeam de ce a spus asta. Știu ca pot mai mult, dar nu vreau. Nu am stat sa-i explic și nu am dezvoltat ideea. Am lăsat-o sa creadă asta, dacă asta o făcea sa se simtă mai bine.

Bineînțeles ca nu ma văd făcând asta toată viața, dar pentru moment mi-e bine, iar planurile nu e bine sa le spui tuturor dacă vrei sa se îndeplinească.

Eu chiar am avut noroc dacă stau și ma gândesc bine. Am găsit un om bun care îmi sta aproape de aproape 20 de ani. Am o casa a mea, am copii sănătoși și frumosi și mai ales am libertatea de a alege conștient.

As fi putut urma alt drum in viața. As fi putut fi o femeie de cariera. As fi putut ajunge o workaholica. Care sa muncească la nesfârșit și care sa se mulțumească cu o vacanța o data pe an. Care sa urmărească realizarea in cariera și mai apoi familia. Care sa vâneze un job bun și sa avanseze rapid.

Eu n-am urmat nici un plan. Pe de o parte a fost rău dar pe de alta bine. N-am un job de milioane dar destul cât sa trăiesc bine. Poate nu e ce-mi doresc dar pot oricând sa merg mai departe. Deocamdată e tot ce am nevoie. Câștig atât cât sa-mi permit și vacante și petreceri și haine pentru mine și ai mei. Am destul și pentru a călători chiar dacă facem eforturi uneori și ajung și pentru traiul zilnic.

Doi copii înseamnă mult. Pentru doi simpli salariați și cerințe din ce in ce mai multe, îmi dau seama ca ne descurcam. Am fi vrut mai mulți copii. Dar de frica sa le refuzam și celorlalți lucruri de care ar avea nevoie, ne oprim aici.

Așadar ce alegem? Cariera sau familie?

Cu ce sa începi cu familia sau cu ascensiunea in cariera? Faci bani și apoi faci copii sau invers?

Eu am început cu iubi. Apoi am “înființat” o familie și apoi au urmat copiii. Nu m-am mai gândit la mine.Încerc acum sa recuperez. Nu prea tare pentru ca ei sunt cei mai importanți. E important sa-i păstrez sănătoși, pana o sa mai prindă și ei putere. Vreau sa le fiu aproape ca mai târziu sa avem o relație frumoasa.

Ma concentrez pe descoperirea de ei înșiși a lor. Cum sa ii ghidez sa învețe cât mai multe singuri. Sa fie stabili emoțional, sa fie puternici ca niște bărbați, fragili ca niște ființe umane.

Pentru mine ei sunt cel mai important obiectiv in viața. Mai mult decât toate bogățiile din lume și mai mult decât orice avuție e împlinirea de a fi mama. Treptat am început sa am și satisfacții profesionale, însă nimic nu a mai adus așa bucurie in sufletul meu. As putea lucra oriunde, m-as putea muta undeva unde câștigurile sa fie mai mari. Dar la ce bun? Dacă voi lipsi din viața lor și mai mult? Aleg sa rămân lângă ei cu tot sufletul și fără nici un regret.

Nimic nu poate înlocui caldura mânuțelor lor mici atunci când ma imbratiseaza seara. N-as da asta pentru nici o împlinire profesională. As fi putut fi departe dar eu ii vreau pe ei aproape. Nu pot sa lipsesc acum de lângă ei. Sunt prea drăgălași și prea iubitori.

Copiii mei dragi. ❤️

Oi fi eu o familistă convinsă, oi fi prea prinsă in treaba asta, dar cred ca orice părinte la un moment dat ajunge sa facă sacrificii pentru copil. Și eu am făcut la rândul meu și sunt mândra de ei și de drumul ales.

Ce fel de bărbat aveți?

  

Textul ăla cu bărbații vor o femeie gospodina in casa, doamna in public si c… in pat, e super învechit pentru mine.

Nu asta e rețeta succesului in nici un caz.

Asta e o utopie.

Cum naiba, sa arați de milioane cand stai toată ziua la bucatarie si curățenie si seara sa-ti mai ardă si de sex ca-n filme?

Poți sa sari peste un pas si sa compensezi cu altul. De exemplu: sa te gătești si sa arați ca scoasă din cutie, dar nu mai poți fi gospodina.

Daca esti experta in pat si pe deasupra si o buna gospodina, doamna in societate n-ai cum sa mai fii, pentru ca vei ieși mirosind a mâncare sau nearanjata.

Si atunci, nu mai rămâne decât soluția ca bărbatul sa se implice real in treburile casei, in creșterea copiilor si in tot ceea ce femeia nu poate face singura. Sau sa-ti bage bona, daca e de moda veche si nu e obișnuit sa ajute.

Cu alte cuvinte, sa-si ajute soția sa fie asa cum si o dorește.

Nu poți pretinde tot, iar in schimb, tu sa nu oferi nimic.

Intr-o căsnicie sunteți împreuna si la bine si la greu.

Cand lucrează ambii si vin obosiți de la serviciu, barbatul sa nu aștepte masa, liniștit pe canapea.

S-o faca împreuna. E si ea la fel de obosita.

Dar mai inainte de asta trebuie sa înțelegeți ce fel de bărbat aveți lângă voi, caci am auzit de curând, ca bărbații se împart in doua categorii: masculi si bărbați.

Cei care cer totul si nu oferă mare lucru sunt masculi.

Ghidați de instincte primare cum ar fi sexul, eu nu vor cauta niciodată o femeie ci un organ, daca ma înțelegeți. Nu va conta niciodată cum arată acea femeie sau daca au ceva in comun, sau ce sa discuți cu ea.

Contează sa fie disponibilă. Atât.

Mai contează de asemenea sa aibă mâncare calda si liniște.

Nu-l interesează daca femeia lui e fericita cu el, sau daca-si dorește ceva. In lumea lui, contează doar el.

In schimb, bărbatul adevărat va cauta femeia alături de care va putea deveni mai bun si mai de folos.

Căruia ii plac femeile frumoase, si pe afara dar si prin interior. De la care are de învățat, si care poate sa-i ofere statut, copii educați si  toate astea, fără sa se teama ca l-ar putea domina.

Nu-l va interesa niciodată alta femeie, pentru ca el va fi ca un lup, ori singur, ori cu lupoaica lui pentru totdeauna. Alergatul după oi e pentru berbeci.

Așadar,daca întâlniți masculi, distrați-vă cu ei, daca întâlniți bărbați, păstrați-i!

Sursa foto: Nimenidenicaieri