Nu aș schimba nimic la viața mea, dacă aș putea da timpul înapoi. Tot ce am trăit m-a construit în omul care am devenit azi.

Am făcut naveta de pe clasa a V-a. Dar așa am știut cum, cât și ce trebuie să vorbesc în autobuz, dar mai ales cum să mă comport. Am purtat dres pe dedesubt de frig toată iarna și jumate de primăvară pentru că în autobuz era un frig năprasnic. Așa am învățat să am grija de mine și de sănătatea mea. Am învățat să mă trezesc la ore fixe și să îmi urmez programul zilei încă de mică, chiar dacă îmi era greu.

Am stat la cămin și am mers la petreceri în facultate, dar am cunoscut oameni minunați cu care am împărțit mâncarea și de la care am avut de învățat.

Mă bucur că m-am căsătorit imediat după facultate. Am reușit să construiesc ceva frumos în doi și să cresc alături de cel pe care l-am dorit mereu.

Mă bucur că am ales să fac copiii la câțiva ani după căsătorie. Așa am avut ocazia să-mi dau seama că pot conviețui cu alesul meu înainte să trecem la următorul nivel al căsniciei.

Sunt mulțumită cu faptul că au venit băieții unul după altul, relativ repede. Acum mă bucur de copilăria lor. Sunt prieteni buni și apropiați de vârstă. M-am chinuit câțiva ani, dar acum am copii mari și responsabili. Ce a fost greu a trecut.

Mă bucur că am avut puterea să renunț la ceea ce nu îmi plăcea și să îmi urmez instinctul, deși părea că nu o să reușesc.

Sunt mulțumită că au fost oameni care m-au dezamăgit, așa am aflat de cine trebuie să mă feresc. Trăiesc împăcată cu mine însumi. Nu aș schimba nimic din ce s-a întâmplat până acum în viața mea. Am făcut tot ce era posibil, iar dacă nu am făcut suficient a fost pentru că poate așa trebuia să fie.

Am învățat din fiecare greșeală. Îmi cunosc punctele forte, îmi știu slăbiciunile, mereu o să lucrez la un mai bun “eu”. Din învățat o să mă opresc atunci când o să se oprească și respirația mea.

Voi continua să culeg din viața tot ce e mai frumos. Până atunci mă așez pe canapea fericită că are cine să mă strige “mami” prin casă. Ascult puțin și încerc să le rețin glasurile încă subțiri înainte să răspund. Pentru că e un moment în care nu mă enervează strigătul lor. Din contră, mă face să mă simt mai bine.

Mai mare mulțumire nu am pe pământ. ❤️

Da, nu aș schimba nimic. E bine așa. Voi ce ați schimba la viața voastră dacă ați putea da timpul înapoi?