Continuam înțărcarea 

   

Dupa cele 5 nopți petrecute departe de iubirile mele scumpe, m-am dat jos din mașina cu un bagaj care la urcare mi s-a părut extraordinar de greu. Însă cand am ajuns in fata blocului, am urcat 4 etaje cu el de parca nici n-ar fi fost.
Echipata cu rabdare, curaj dar si cu o bluza fara decolteu de frica mezinului, intru in casa.

L-am strigat încetișor ca era cu spatele si cand m-a vazut, s-a aruncat țipând direct in brațele mele. Apoi repejor si frate-sau si amândoi aproape ca m-au dărâmat.

Nu va închipuiți cu ce plăcere mi-am umplut plămânii de mirosul lor dulceag. Apoi, dupa obișnuitul control la geanta, au găsit jucăriile si cand credeam ca gata, m-au dat uitării, apare fratele cel mare țantoș cu un trandafir pentru mami.

Zâmbesc si acum cand scriu cand ma gândesc ce băiat minunat am crescut si la gândul ca intr-o zi cand o fi mare si nebun o sa faca o femeie fericita cu asa gesturi frumoase.

Bebe n-a mai cerut cu asa ardoare si am reușit sa-l păcălesc. Oricum cantitatea a scăzut foarte mult si eu ma simt din ce in ce mai bine.

Dupa ce i-am culcat in camera lor pentru prima data, am intrat in dormitor si m-am întins singura in patul mare dupa aproape cinci ani.

Nici nu-mi vine sa cred cât de mare e si cum o sa ma întind in noaptea asta fara frica de a strivi vreun copil.

Am pornit baby monitorul si stau cu capul pe perna, aproape la panda de copii treziți. Sper sa nu se întâmple prea devreme.

Noapte buna!