Prima carte de povesti de educație financiară pentru copii. E necesară? De la ce vârsta?

Copiii mei nu știu mare lucru despre bani. Decât ca părinții merg la serviciu ca sa putem câștiga necesarul pentru a supraviețui. Știu, de asemenea ca plătim pentru căldura din casă, pentru apa pe care o folosim și pentru mâncare. Făța de alți copii, cu pușculițe și metode de economisire, ai mei au rămas in urma.

Mai știu și că atunci când ia mami salariul, își pot alege o jucărie din magazin. Nu una scumpa, ci una decentă. Baietii mei au un simț special atunci când se apropie ziua de salariu. Nu știu cum se întâmpla, dar mereu cu câteva zile înainte încep să ma întrebe când intră salariul. Nu i-am învățat să facă lucruri ca sa poată câștiga bani, nu au o pușculița in care să-i stânga. Poate am întârziat puțin acest lucru, dar vreau să conștientizeze urmările lucrurilor bine făcute. Nu vreau o recompensa pe care sa le-o livrez dacă ma ajută să scot vasele din mașina de spălat. Vreau sa știe că dacă le pun la locul lor, data viitoare vor știi de unde sa le ia. Adică să înțeleagă faptul ca urmările faptelor lor ii poate ajuta mai târziu.

Când mergem pe afară, cel mare îmi spune mai mereu: “Mami, dacă o să găsim o jucărie de 2 lei la magazin, mi-o cumperi?” Nu știu de unde a auzit, dar știe ca 2 lei nu înseamnă mult și asta îmi da speranța ca suntem pe drumul cel bun.

De curând le-am făcut cunoștința cu o poveste noua. O poveste pe întelesul lor, potrivită atât pentru preșcolari, dar și pentru ciclul primar, care îi introduce in lumea banilor. Se numește și Mărunțila și Bacnotila și e scrisă de Roxana Bucur, o autoare tânăra care promite mult.

Educația financiară la copii, nu mai e un moft. Când in parc sunt mai multe hoverboard-uri decât biciclete, copilul va vrea și el. Și nu numai asta. Vor dori haine scumpe, accesorii la moda, scumpe dar nu atât de necesare. Dar dacă va știi de la început ce înseamnă banul, cum se câștiga și mai ales valoarea lui, va face mult mai ușor fata competițiilor din rândul grupului de prieteni.

Am rămas plăcut surprinsă să aflu că ei au înțeles despre ce e vorba. Limbajul folosit în carte a fost pe întelesul lor. Chiar s-au amuzat pe alocuri când citeam numele personajelor. Imaginile sunt mai mult decât sugestive, expun exact momentele cheie ale povestii. Cartea vine la pachet și cu o carte de colorat, care a fost numai buna pentru dimineața care a urmat. O recomand cu drag celor care vor să-și introducă copiii in lumea financiară. Vor știi cum să cheltuiască cumpătat, cum să strângă pentru nevoi și pentru mai târziu și vor înțelege in general puterea banilor munciți.

O puteri comanda și voi de aici .

Eu sunt încântată ca am aflat despre ea. Îmi pare rău ca nu am luat mai devreme o decizie clară in ceea ce privește educația financiară. Copiii înțeleg foarte bine ce se petrece in jurul nostru și sunt foarte curioși să afle că puterea banilor nu e de neglijat.

Așadar, vârsta la care se poate începe educația financiară in rândul copiilor bune una bine stabilită. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

5 semne ca e pregătit sa facă la olița

Cum scăpam de olița?

Olița, prima responsabilitate din viața unui copil, se poate transforma intr-o activitate stresanta atât pentru el cât și pentru părinți dacă nu reușim sa gestionam situația. Bebe nu înțelege de ce dintr-odată scutecul nu mai trebuie sa existe. De ce tocmai când e in mijlocul unui joc interesant, trebuie să părăsească tot și sa meargă la baie. Părinții, stresați că trebuie să meargă in curând la serviciu, iar bebe la gradi, pun presiune. Dar, cum bine spune proverbul, cu răbdarea treci marea.

Cum a fost la noi?

Eu am plecat la serviciu înainte ca cel mic sa împlinească 2 ani. M-am grăbit, pentru că nu mai suportam statul acasă. Simțeam că ma sufoc. Erau aproape 5 ani de când doar asta mai știam sa fac. Sa cresc copii. Acum, dacă ma intrebi, îmi pare rău că m-am grăbit, cum văd cât de repede cresc.

Așadar, au mers la o grădinița privată, dar până la vârsta de 2 ani nici unul nu mai purta scutec.

Cum am făcut? Cu răbdare. Nu i-am obligat. Nici un copil nu va face un lucru dacă va simți ca este obligat. Nici nu am cumpărat olița cu sunete sau mai știu eu ce minuni. Am cumpărat o olița normală și incet, incet i-am adus-o lângă el.

Când ești mama full time, știi deja orele la care cel mic urmează sa-și facă necesitatile. De exemplu, dimineața după ce se trezeau, știam sigur că urmează sa facă nr 2. Îl puneam pe olița, sau ma așezăm și eu pe alta lângă el 🤦🏼‍♀️ și răsfoiam cărticele. Nu dura mult și făcea. Alta dată, vedeam cum se pregătește să facă punându-se pe vine sau încercând sa se ascundă și îl puneam înainte sa facă. Încet, încet, poziția de pe olița îl avantaja de minune, in special când era constipat. S-a prins singur cum sta treaba. Bineînțeles ca a continuat sa facă pe el, dar nu am făcut din asta o dramă. Am continuat sa-i spun că pipi merge la toaletă, nu pe haine. I-am arătat chiar și cum miroase. S-a strâmbat. 😂

De la ce vârsta îl împrietenim cu olița?

Nici un copil nu are un numar de luni ideal la care sa înceapă. Depinde de fiecare in parte. Fiecare copil are ritmul sau unic de dezvoltare. Dacă la unii de la 7, 8 luni, deja le intra in obișnuința, alții abia de la 18 luni încolo se simt pregătiți. Ideal e ca cel mic sa stea foarte bine in șezut in momentul in care se decide de către părinți prezentarea oliței.

Greșeli de evitat

In momentul in care el deja știe ce trebuie sa facă și face la olița regulat, scutecul nu mai trebuie folosit. Crează confuzie și copilul nu mai știe unde trebuie sa facă, la olița sau in scutec. Așadar, dacă ai scos scutecul, îl scoți de tot, nu mai revi cu el in nicio condiție.

Cearta și nemulțumirea. Odată cu făcutul la baie sau la olița, trebuie învățat și cum sa se spele pe mâini după, cum sa-și ridice hainele, cum să se închidă și așa mai departe. Dacă nu o face cum trebuie din primele dați, nu e o tragedie. Va învața. Mai întâi bucură-te de victoria asupra scutecului. Cearta nu e o opțiune. El trebuie sa știe de ce e important sa facă toate treburile astea. Așa că, explicat, fiecare lucru cu răbdare, de o suta de ori dacă e nevoie și va fi bine.

Dacă simti ca nu e pregătit și tu nu trebuie să pleci la serviciu, atunci rămâi lângă el și ajuta-l atunci când simți ca sunteți pregătiți amândoi.

Semne care ne spun ca e pregătit

Dacă ești atent la comportamentul copilului îți vei da seama singur in ce moment începe sa dea semne ca se simte pregătit sa accepte o nouă rutină.

1. Imită comportamentul părinților și e interesat de ce se petrece la baie.

2. Da semne că nu mai dorește scutecul. Trage de el și ii place mai mult fără.

3. Știe să-și dea pantalonii jos singur.

4. Înțelege diferența dintre ud și uscat, caca și pipi.

5. Când are pauze “uscate” de 3 ore, chiar si mai mult. Asta demonstrează faptul ca mușchii sunt destul de dezvoltați pentru a retine urina.

De cele mai multe ori, succesul făcutului la olița depinde de determinarea și răbdarea părinților.

Așa că, toți vor face la wc până la urmă. Depinde, însă de voi, de la ce vârsta.