In gură nu-ți bagi, dar pe FaceTime poți să mă suni

Zilele trecute mi-a fost rău. Mă durea spatele, capul, tot corpul îmi tremura. Voiam să ajung mai repede acasă și să mă întind pe jos să-mi îndrept spatele.

La serviciu fusese super aglomerat, starea mea de boala, cu faptul că am muncit mai mult decât de obicei, mă lăsase fără vlagă.

Când am ajuns în sfârșit acasă, am găsit 3 copii bolnavi. 2 ai mei și unul mai mare. Ăla pe care speram să mă bazez mi-a zis înainte să urc că merge să cumpere ceva și când se întoarce se bagă la o baie fierbinte. Deci trebuia să-i pregătesc cada.

Apucă-te apoi și doftoriceste-i pe ăia mici. Medicamente, ceai și bineînțeles ceva bun de mâncare. Eu nu mai simțeam nimic. Sau nu mai conta. Dacă aș fi avut mai multe mâini… La câte aveam de făcut mă simțeam inutilă. Auzeam numai Mami! Mami! Mami!

Ăla mare voia prosop. Apoi voia să-i pregătesc hainele. Apoi medicament și el, vai de păcatele mele.

După ce am pregătit doua feluri de mâncare și un desert rapid în numai o oră, eram extenuată. Nu ajunsesem nici la baie. Aveam nevoie de când plecasem de la serviciu.

Ce a pus capac e ce mi-a zis ăla micu’ la un moment dat. De boală, de silă, de lene sau de răsfățat zice:

„- Mami, vreau să-mi dai tu să mănânc!”

„- Bravo, mă, să mă suni toată ziua pe FaceTime știi, dar să-ți bagi în gură ți-e lene. Că doar nu sunt închiriată. Eaa, ce vorbesc eu? M-am apucat și i-am dat, am vorbit și eu așa.🤦🏼‍♀️

Azi e ziua lui. El e Sfântul Ioan al casei. Și nu mă pot supăra pe o mogăldeață de patru ani care vrea doar să fie mama lângă el mai mult. La mulți ani, bolnăviorule! Sper să-ți fie viața la fel de veselă precum ne-o faci nouă în fiecare zi.

Te iubesc!

Reclame

La multi ani, Ioan!

  
Cum sa fac sa ma multiplic?Cum sa ma duc la serviciu si sa fiu si acasa?

Mi se rupe sufletul cand trebuie sa l trezesc la 7.30 in mârâieli de împotrivire.

 Eu ma grăbesc, el cauta titi, dau sa l îmbrac si el se întinde.

Ce sa înțeleagă el la nici doi ani?

Sa-l duci asa intr-un loc necunoscut dintr-o data si sa-l lași acolo pana seara… 

La serviciu e multă vânzoleala, n-ai timp de nimic, dar un ochi la camerele de la gradi, dau de cate ori am ocazia.

Si mor, puțin cate puțin, cand il văd pe ghemotoc singurel cum se joaca si cum n-are habar ca el e mare de-acum.

Sau cand adoarme epuizat in brațele îngrijitoarei. 

Ce ciuda am pe ea! Nu as fi crezut niciodata ca poate adormi si cu altcineva in afara de mine.

Ea ii simte mirosul dulceag de bebelus, in timp ce eu ma prăpădesc de dor.

Azi l-am îmbrăcat frumos, cu cămașă si vestuta ca e ziua lui.

L-am pupat si l-am strâns in brațe tare, tare ca sa simtă cât de mult il iubesc.

Mi-ar fi plăcut sa fim toti acasa sa-i cântam la multi ani, melodia lui preferata.

Dar ma tem ca voi ajunge prea tarziu acasa, iar ziua aceasta va trece ca oricare alta.

Chiar si asa, îți mulțumesc, puiule, pentru veselia ta molipsitoare, pentru rasul tău senin cand ma vezi la usa seara, pentru pupicul dulce pe care mi-l dai dimineața si pentru minunea in care te-ai transformat.

Te iubesc nespus, la multi ani!