În urmă cu 9 ani eu nășteam de Ziua Internațională a Fericirii. Era soare și bucurie pe afară, dar și prin inimile familiei noastre. Se născuse un copil curcubeu.
Se pune lângă mine în pat. Zâmbește fericit înainte de somn, bucuros că mami nu-l lasă singur încă. Poate anul viitor. Așa am zis mereu. De la anul, vei adormi singur. Dar nu mă lasă sufletul. E temător, își înfrânge greu fricile.
Mă atinge pe obraz, pune capul pe umărul meu și vorbește. Cât vorbește, Doamne! Că de asta și intrăm mai devreme la somn, să-i lăsăm timp să ne povestească nimicurile lui atât de importante pentru el la 9 ani. Apoi cere iar apă, iar îl învelesc și iar îi spun noapte bună. Se lasă somnul cel greu când pun piciorul în prag și nu-i mai permit vorbăraia. Miroase frumos și e și mai dulce când tace. Poate e de la balsamul de rufe, sau poate e miros de copilărie.
A fost grea adaptarea la școală. Nu degeaba s-a născut de ziua fericirii. Vrea sa le fie oamenilor pe plac, iar copiii de azi s-au făcut mari înainte de vreme. El e altfel, diferit. Le-a trăit pe toate. Și agresiuni și vorbe rele, dar a rămas tot inocent. Tot fericit și plin de bucurie atunci când vine vorba de oameni.
El e din carnea mea. E din sângele meu făcut. Așa cum sunt toții copiii, numai că fiecare e unic. Și îl protejez cât pot, atât cât îmi permite inima. Ea lucrează cu mintea care îmi spune să-i dau drumul.
O să-i dau. După ce adoarme. De la anul.
Îl iubesc cu toată puterea și îi doresc ca viața să îi păstreze mereu blândețea sufletului. La mulți ani sănătoși, Ali meu iubit! ❤️
Am tras puțin înainte să pot să spun și altora cum am scăpat de burtă după naștere. N-a fost așa ușor mai ales că eu mâncam haotic, fără reguli sau fără să mă gandesc înainte.
Draga mea mămica,
De ce nu am o poza cu ea?Nu vreau sa pun poza cu ea, ca știu ca nu-i place. Ea nu vrea sa scriu despre ea. De fapt, ea nu vrea sa scriu deloc. Nu-i place expunerea. Îmi spune des ca am talent si plânge mereu când ii citește cineva vreun text mai emoționant de al meu, dar tot nu e de acord. E modesta și retrasa ca o măicuța in chilia ei. Dar eu sunt singura care ii seamănă, de-aia am ales o poza de-a mea. Cu părul ondulat și ochii deschiși la culoare, arat exact ca ea in tabloul din sufragerie făcut cu mult timp in urma sa ne aibă pe noi. Nu vreau pentru ea nimic din ce nu are deja. Pentru ca ea are o vorba pe care ne-o spune: “Ce nu avem, nici nu ne trebuie.”Așa cred ca a rezistat timpurilor grele in care trebuia sa crească patru copii cu un sigur salariu. Nu a strâns averi, nu ne-a luat de la gură sa pună pentru mai târziu. Nu a făcut case pentru ea, a făcut pentru noi. Nu a strâns bani pentru ea, doar pentru noi. Și Dumnezeu a ajutat-o sa clădească și case și sa ne facă și oameni. Nu a cerut niciodată nimic și nu se plânge nici când nu are. Nu știm niciodată când ii trebuie ceva. Doar ii dăm noi pentru ca stim ca din pensia mizeră pe care o primește nu i-ar ajunge nici de pâine o lună întreaga. Și mor de necaz ca timpul asta pe care îl trăieste acum l-ar fi vrut cu omu’ ei. Acum, când am plecat toate și ea și-ar fi petrecut bătrânețile cu cel lângă care a muncit o viața. Dar e așa bine sa o am acasă! Nu ma poate ajuta cu nimic material. Poate decât cu ouă și lapte. Și p-alea le iau cu inima strânsă. Mi se îndoaie inima când ma gândesc ca ea, sigurul părinte in viața, trăiește, se îngrijește de mine, iar intr-o zi n-o sa mai fie. O doare inima si pe ea, dar alt fel de durere. Si nimeni nu poate face nimic. Boala ei e peste noi. Mereu mor câte puțin când îmi spune ca noaptea trecută s-a chinuit. D-aia de 8 Martie nu vreau nimic. Nu vreau flori și nici bomboane. Vreau doar sa știu ca o s-o mai găsesc pe mămica mea in curte. Ca dacă nu e in casă e in spate la animale. Sa o știu eu pe ea acolo ca se roagă liniștita in cămăruța ei pentru noi. Eu chiar am nevoi de ani in plus la viața ei. Sa am pe cine sa strig și cine sa-mi șteargă lacrimile. Sa ma încurajeze și ma ridice de la pământ cum numai ea știe. Sa fii sănătoasă, mâna mea de fier. Sa trăiești ani mulți pe pământ, femeie firava dar puternică. Sa-ți văd privirea din ochii tăi albaștri și blajini. Numai atât vreau, Doamne! Sa o lași pe mămica lângă noi! ❤️😔
ANNAZIDEZI 