Unii se cred nemuritori

Unii se cred nemuritori și veșnici. Strâng bani și îi păstrează ca și cum ziua de mâine ar fi certitudine.

Am mai spus-o și au mai spus-o și alții: singura certitudine în viață e moartea. Cu o moarte tot suntem datori. Nimeni nu e veșnic, iar zilele sunt trecătoare. Ca și necazurile, azi plângi, iar mâine râzi. Nu e permanent nimic. Nu face tragedie din prostii, gândește-te mai bine că se poate și mai rău.

Bătrânețea e mai aproape decât crezi. Zilele de singurătate și liniște apăsătoare sunt la o aruncătură de băț. Copiii cresc, se duc la casele lor. Ai grijă de tine. Iartă, trăiește, bucură-te de soare de ce ai și mergi mai departe.

Nu te bucura de casele mari și reci dacă nu ai tălpi mici și voci gălăgioase. Nu păstra ordinea dacă n-are cine să o strice. Tot intr-o cameră stăm indiferent de numărul lor.

E greu să te gândești la neputință când ești în putere. Râzi de bătrâni ca și cum n-ai ajunge și tu acolo. Și poate n-o să ajungi. Poate n-o să fii așa binecuvântat pe pământ încât să trăiești atâția ani. Așa că la ce bun? La ce bun toate astea dacă n-ai cu cine să le împarți?

Mama are o vorbă: ce nu ai nici nu îți trebuie. Mare adevăr spunea. Tot ea m-a mustrat și când râdeam cu copiii din sat de un veteran de război. El era bun cu noi, se prefăcea că ne prinde, iar noi fugeam speriați. Acum nu rămâne decât să îi învăț și eu pe ai mei ca totul e trecător. E mai bine să trăiești fără grijă, dar cu credință și încredere. Că până la urmă rămânem doar cu amintirile și mai putin cu averile. Dar cine e deștept, știe asta deja.

Eu nu strâng pentru că nu știu ce va fi mâine. Dar le pun lor în inimi speranța și grija de suflet. Ma rog pentru ei în fiecare zi, in fiecare zi în care cred că vom fi bine.