De pe la 14, 15 ani pana acum cred ca am auzit o mulțime de declarații de dragoste. Fiecare iubit o făcea in felul lui. Mai stângaci sau mai romantic, îmi plăcea sa le aud, ma făceau sa ma simt bine. Am auzit ca am cei mai frumosi ochi albaștri din lume, când ai mei sunt verzi toată ziua. Am auzit cum zâmbetul meu te scoala de pe boala. Am auzit multe și marunte, câte in luna și in stele. 

In ziua in care am devenit soție, soțul a fost pus de prieteni sa-mi facă o declarație. A sunat simplu și emoționant. A fost lunga, dar n-am reținut decât o fraza: 

„O știu de când eram mici și acum ca a devenit soția mea, sunt cel mai fericit!” 

Și totuși nu asta a fost cea mai frumoasa declarație din viața mea. Alta a fost. 

Acum câteva seri. Când coboram scările, ne grăbeam sa ajungem la copii. Mi-a spus ca eu pentru el însemn toată viața lui. Ca nu mai are are alte amintiri dinainte sa ma cunoască. Ca viața lui a început in momentul in care ne-am cunoscut.

Bineînțeles ca mai are amintiri dinainte sa ne cunoaștem. Bineînțeles ca viața lui a început când s-a născut, nu când m-a cunoscut. Dar faptul ca cele mai de preț amintiri ni le-am făurit împreuna, ma face sa ma simt importantă in viața lui. 

Am trecut prin multe, iar pe multe nu vreau sa mi le mai amintesc. Nu le neg, doar le vreau uitate.

Anii au trecut pe rând, ca niște zile, mult prea repede dacă ma întrebați pe mine. 

Am sărbătorit in fiecare an câte o nunta devenind din ce in ce mai puternici. 

Am trecut de nunta de hârtie, de cea de bumbac, de piele, de flori, de lemn, de fier, de cupru, chiar și de bronz. Am mai scris aici ce nunta se sărbătorește la fiecare an.

Am ajuns in al noualea an anul acesta. La cea de lut sau de salcie. Am aflat ca in Orient, salcia simbolizează nemurirea și vindecare și chiar cred ca anul acesta a venit cu vindecare. 

La un moment dat am crezut ca n-o sa mai apuc sa aniversez nici măcar un an. Și nu știu cum s-au aranjat lucrurile ca ne-am vindecat. Ne-am făcut bine acum. Dragostea e după noi in fiecare zi. Chiar dacă prin felul nostru de a fi și prin stilul de viața alert in care trăim, facem tot posibilul sa o alungam, ea tot vine după noi. Chiar și in al nouălea ceas, chiar și in al nouălea an. 

Doar asta ne-a ținut legați atâta timp. Nu copiii, nu obiceiurile, nu nunta, nu casa. Doar dragostea a făcut posibil tot. Fără ea nu am fi avut nimic și nici nu am fi ajuns pana aici. 

Ma simt norocoasa ca am întâlnit un om alături de care visurile mele prind contur unul câte unul. 

El e sprijinul meu și puterea care ma ajuta sa ma ridic mai mult decât am fost vreodată. El ma susține necondiționat. Nu arat prea des, nu ii mulțumesc aproape niciodată dar cu siguranța vreau sa știe ca el e motorul care face ca totul sa funcționeze in viața mea. Chiar și inima. 

Vreau sa cred ca povestea asta va avea un final fericit. 

Te iubesc!

La mulți ani alături de mine, G! ❤️