Nu am mai avut timp in ultima vreme sa discutăm, dar trebuie sa dăm drumul cuvintelor. Trebuie sa asculti asta.

Te văd obosit și deranjat mai mereu și vreau sa știi ca și eu sunt la fel. Îți înțeleg supărarea atunci când vii acasă și nu găsești curat. Și mie mi-ar plăcea să avem o casă curată. Și mi-ar plăcea și cineva matur care sa ma ajute.

Știu ca e deranjant la 7 dimineața să auzi jucării scăpate din mâna pe parchet. Sau să te trezească țipetele copiilor in weekend când tu nu vrei decât să mai lenevești nițel. Eu sunt la fel ca și tine, chiar dacă nu prea arăt. Doar par că m-am adaptat pentru ca sunt lângă ei mai mult decât o faci tu. Iubirea pentru ei ma face sa trec peste ele cu mai multă ușurintă. Eu i-am vrut pe ei, nu ei pe mine. Tu i-ai vrut. Am vrut sa avem un rost in lume și l-am găsit datorită lor.

Tot ce se petrece acum cu noi are o limită. Nimic nu e permanent. Zgomotele se vor opri brusc in câțiva ani. Diminețile vor fi din ce in ce mai liniștite și mai triste. Copiii își vor urma drumul lor. Nu-ți vor mai povesti gălăgiosi planurile lor. Și le vor face in tăcere fără să te mai anunțe. Vei afla ultimul și o să-ți pară rău.

Mesele pline și agitate vor rămâne doar cu două tacâmuri peste puțin timp. Liniștea o sa cuprindă casa asta plină de viața. O sa o transforme in niște pereți goi cu doi oameni care n-au știut că totul e trecător.

Așa ca, fii lângă ei. Îmbracă-i, șterge-i, ascultă-i și fii atent la tot ce trăiești azi. O faci pentru ei, nu ca sa-mi ușurezi mie munca. Sunt și copiii tai.

Timpul e nemilos.

Puțin mai e până vor învața cum sa se descurce singuri. Puțin mai e până când n-or mai avea nevoie de tine și de mine. De apropierea asta din primii lor ani depinde dacă vei fi un părinte adevărat sau doar un tată.

Înainte sa fie ei, am fost noi. Nu cred ca ai uitat pasiunea care ne-a legat. Zilele in care ne tineam de mâna si ne sărutam prelung fără sa ne întrerupe nimeni. Trebuie sa luptam și sa ne regăsim și atunci când vor pleca. Eu o sa te vreau înapoi.

Rămâne de văzut dacă vom rămâne împreuna goi pe dinăuntru intr-o casă goală și rece de care nu ne mai leagă nimic. Dacă vom ajunge plini de secrete și minciuni, sau vom continua să ne iubim așa cum am făcut înainte să-i avem. Lăsam in urmă prin viața asta oameni sau lăsam suflete nevindecate? Mai vrei să ma iubesti? Abandonezi? Ești laș? Te bucuri acum de nebunia asta frumoasă, sau te retragi pentru ca nu e ce ai sperat?

Ne vom mai regăsi? Rămâi până la sfârșit cu noi? Cu mine?