Dragă tăticule…

Nu am mai avut timp in ultima vreme sa discutăm, dar trebuie sa dăm drumul cuvintelor. Trebuie sa asculti asta.

Te văd obosit și deranjat mai mereu și vreau sa știi ca și eu sunt la fel. Îți înțeleg supărarea atunci când vii acasă și nu găsești curat. Și mie mi-ar plăcea să avem o casă curată. Și mi-ar plăcea și cineva matur care sa ma ajute.

Știu ca e deranjant la 7 dimineața să auzi jucării scăpate din mâna pe parchet. Sau să te trezească țipetele copiilor in weekend când tu nu vrei decât să mai lenevești nițel. Eu sunt la fel ca și tine, chiar dacă nu prea arăt. Doar par că m-am adaptat pentru ca sunt lângă ei mai mult decât o faci tu. Iubirea pentru ei ma face sa trec peste ele cu mai multă ușurintă. Eu i-am vrut pe ei, nu ei pe mine. Tu i-ai vrut. Am vrut sa avem un rost in lume și l-am găsit datorită lor.

Tot ce se petrece acum cu noi are o limită. Nimic nu e permanent. Zgomotele se vor opri brusc in câțiva ani. Diminețile vor fi din ce in ce mai liniștite și mai triste. Copiii își vor urma drumul lor. Nu-ți vor mai povesti gălăgiosi planurile lor. Și le vor face in tăcere fără să te mai anunțe. Vei afla ultimul și o să-ți pară rău.

Mesele pline și agitate vor rămâne doar cu două tacâmuri peste puțin timp. Liniștea o sa cuprindă casa asta plină de viața. O sa o transforme in niște pereți goi cu doi oameni care n-au știut că totul e trecător.

Așa ca, fii lângă ei. Îmbracă-i, șterge-i, ascultă-i și fii atent la tot ce trăiești azi. O faci pentru ei, nu ca sa-mi ușurezi mie munca. Sunt și copiii tai.

Timpul e nemilos.

Puțin mai e până vor învața cum sa se descurce singuri. Puțin mai e până când n-or mai avea nevoie de tine și de mine. De apropierea asta din primii lor ani depinde dacă vei fi un părinte adevărat sau doar un tată.

Înainte sa fie ei, am fost noi. Nu cred ca ai uitat pasiunea care ne-a legat. Zilele in care ne tineam de mâna si ne sărutam prelung fără sa ne întrerupe nimeni. Trebuie sa luptam și sa ne regăsim și atunci când vor pleca. Eu o sa te vreau înapoi.

Rămâne de văzut dacă vom rămâne împreuna goi pe dinăuntru intr-o casă goală și rece de care nu ne mai leagă nimic. Dacă vom ajunge plini de secrete și minciuni, sau vom continua să ne iubim așa cum am făcut înainte să-i avem. Lăsam in urmă prin viața asta oameni sau lăsam suflete nevindecate? Mai vrei să ma iubesti? Abandonezi? Ești laș? Te bucuri acum de nebunia asta frumoasă, sau te retragi pentru ca nu e ce ai sperat?

Ne vom mai regăsi? Rămâi până la sfârșit cu noi? Cu mine?

Dragi viitoare mămici, nu sunteti bolnave, sunteti gravide

  
Stiu ca obosiți mai repede si poate vi se întoarce stomacul pe dos cand simțiți un parfum puternic.
Stiu ca aveti o teama constanta de a nu face rau copilului si ca punând mana pe burtica vreti sa stie ca l iubiți.

Stiu ca e greu sa mai carati bagaje si sau sa urcați scări.

Ca picioarele se umfla si si dor si preferati mai mult sa stati jos.

Poate va e rau, vomati, sau aveti migrene.

O sa par cam dura, dar nu esti prima gravida din lume.

Au fost, sunt , vor fi mereu milioane in toata lumea.

Unele au pierdut sarcini pe care si le doreau din tot sufletul.

Altele si-ar da ani din viata sa afle ce inseamna sa fii gravida, sa fie cum sunteti voi.

E firesc si e normal sa iti doresti copii, iar sa fii gravida nu e o virtute.

Daca e greu acum la doar cateva luni de sarcina, mai tarziu, in penultima sau chiar in ultima luna, ce o sa faceti? 

Va internați? Copilul o sa crească si mai mult si o sa apese pe organele interne de o sa-ti ia respirația.

Ce te faci atunci?

Sau cand va trebui sa pierzi nopti, multe nopti, sa i potolești colicile sau bâzdâcii sau pur si simplu sa-l schimbi. Ce te mai faci? 

Te sinucizi? Văicărelile nu-ti folosesc la nimic, poate doar sa stârnești compasiunea sau disprețul celor din jur.

Copilul, simte, aude si nu cred ca ati vrea sa creadă despre voi ca va e greu cu el inca de cand e in burtica si ca e o povara.

Sa fii gravida e frumos, e înălțător, iti da o strălucire aparte intre toate femeile.

As putea recunoaște o gravida fara sa-i vad burta, numai dupa lumina chipului ei.

E cea mai importanta perioada din viata unei mămici.

In tine e un miracol care nu trebuie sa afle niciodata ca ai facut sacrificii pentru el. Poate ca va afla mai tarziu, singur, iar asta lasa-l sa-l faca sa te iubească si mai mult.

Lasa-l sa nu afle inca din burtica greutățile vietii. O sa aiba toata viata la dispoziție sa se lovească de ele.

Bucura-te de darul lui Dumnezeu si fa-l sa para o bucurie si o împlinire a dragostei ce te leagă de bărbatul iubit.