In urma cu ceva timp am asistat fara voia mea la o întâmplare care m-a marcat. Voiam de mult timp sa scriu despre asta.

O familie cu o fetita de putin peste 2 anișori satatea de vorba cu niște prieteni. La un moment dat, fetita plictisita probabil de flecăreala parinților, neavând nici o jucărie ca sa-si faca de lucru, a cerut ceva, sau a vrut sa se depărteze, nu stiu sigur ca eram la oarece distanță. Atunci tatăl a inceput sa tipe la ea 

si sa o lovească cu o sete de nedescris. Au urmat cateva palme puternice peste picioare si apoi liniste totala din partea fetiței. In mod normal, la lovituri asa de puternice ar fi trebuit sa planga foarte tare, nicidecum sa tacă nemișcată. Palmele au fost atat de puternice incat n-am putut sa ma uit pana la sfârșit. Mi-am îndreptat privirea in alta parte cu o durere ascuțita in inima. Cand am revenit, auzeam doar amenințările tatălui cum ca o sa o bage in casa la somn. De parca somnul ar fi fost o pedeapsa si nu un prilej de odihna. Câta răutate sa ai in tine sa lovești atâta de tare un copil atat de mic si de fragil? De câta violenta o fi avut parte biata fetita inainte, acasa, de afara in acea zi, n-a schițat nici măcar o grimasa? Ce frustrări are adultul acela de i-a putut aplica o asemenea pedeapsa fara nici o remușcarea? De ce nu a intervenit mama, de ce nu au intervenit prietenii? Eu cred ca data viitoare imi voi face curaj si voi chema poliția. 

Nu stiu daca e bine sau rau, dar eu nu pot sa mai privesc o data un asemenea abuz, fara sa fac nimic. Amintirea fetiței surprinsă de loviturile agresorului si liniștea de dupa, ma bântuie aproape in fiecare zi. 

Trebuie sa faca cineva ceva urgent! Ca sa conduci autovehicule îți trebuie permis de șofer. Ca sa porți arma ai nevoie de un permis, la fel si ca sa fii polițist, pompier, tâmplar, avocat, iti trebuie o certificare precum ca tu ai fost instruit inainte sa practici acea meserie. 

Dintre toate meseriile, cea mai grea însă e cea de părinte pentru care din păcate nu te învața nimeni nimic inainte de a deveni. Si ma gândesc ca poate ar trebui ca cineva sa faca ceva in sensul acesta spre binele copiilor si adulților de mai apoi. Sa controleze cineva indivizii inainte ca ei sa decidă ca vor copii. Sa nu mai fie nevoie sa sufere bietele suflete nevinovate din cauza sărăciei, abuzurilor, traumelor si mai apoi repercusiunilor acestora. Ce sunt ei vinovați ca s-au născut? De ce faceti copii? Sa le arătați cine e șefu? Sa stie de frica? Sa le fie greu? Cei care au tulburări de comportament, accese de furie sau probleme mentale si fac copii doar ca sa intre in rândul lumii, le recomand un control si eventual un animal de companie. Sau nici pe acela, ca pana la urma e si el tot suflet.