Exista 3 tipuri de oameni

  

Exista 3 tipuri de oameni.Din primul fac parte aceia care ma citesc doar ca sa aibă ce bârfi si care le iau mult prea personal.

Se gândesc tot timpul ca de fapt, tot ce scriu e despre ei.

Nu e deloc adevărat. Eu scriu numai despre ce cred eu cu adevărat si niciodata nu m-am gândit sa supăr sau sa deranjez pe cineva.

Al doilea care ma urăsc tare, da’ tare de tot, dar nu stiu exact de ce. Si care parca, ma si plac pe alocuri. Dar nu stiu sigur pe ce parte sa se așeze.

Poate pentru ca ma urăsc alții si ca sa fie si ei solidari si in asentimentul lor zic ca nu ma suporta nici ei.

Ei n-ar putea niciodata sa faca asa ceva. 

Aoleu! A pozat gravida aproape goală??? N-as putea! 

E, eu as putea, ca ma plăceam si asa cu burta mare, si am ramas cu cea mai frumoasa amintire din perioada aia.

Aceștia sunt cei care nu recunosc dar așteaptă cu inima la gura următorul articol. Nu stiu sigur nici ei, însă curajul meu de a face asta le stârnește curiozitatea la cote maxime.

Nu le place dar ma citesc. 

Oricum, e bine oricum. Fie ca citesc ca ma urăsc, fie ca citesc ca ma iubesc pentru mine contează ca citesc. 

Si ultimul tip dar nu cel din urma ilnreprezinta cei care ma susțin orice as scrie.

Care sunt langa mine si ma îndruma, ma corectează, ma încurajează sa nu ma las niciodata de scris sau au grija sa nu exagerez. Ei sunt cei mai multi si doar ei contează.

Sunt aceia care lăcrimează cand citesc la fel cum am făcut o si eu cand am scris.

Care simt cu ușurintă mesajul si emoția pe care am vrut sa le transmit.

Acelora care nu se sfiesc sa-mi spună ca ma citesc cu drag si ca abia așteaptă postările mele le spun ca am crescut numai datorită încurajărilor lor.

Le spun ca le mulțumesc din tot sufletul ca sunt alături de mine si ii asigur de toată recunoștința mea.

Fără sa va am pe voi as scrie degeaba. E minunat sa afli ca oamenii te plac pentru ceea ce gândești. E sanatate curată pentru suflet cand stiu ca multi nu ma cunosc decat din scrieri si ca tocmai de asta ma îndrăgesc.

Va mulțumesc mult!

Graviduță 

 

 Anul trecut de 8 Martie cand eram cat China si ma simțeam tot cam asa, am primit cel mai frumos cadou: o sedinta foto.

Iubi e un dragut, mereu ma surprinde si nici de data asta nu s-a dezis.

Mi-a spus cu o seara inainte ca de dimineața trebuie sa fiu gata ca vine fotograful.

Doamne sfinte! Si apuca-te Ano, sa-ti răsucești parul, sa te lustruiești c-am stat toata noaptea sa ma bibilesc.

Cand m-am trezit, imediat m-am băgat la machiat, sa fiu gata cand vine omu.

Rezultatul o sa vi-l arat si voua.

Mi-a placut tare mult ideea dar si cum a iesit.

Chiar daca pe ultima suta de metri nu te mai simți deloc sexi sau atrăgătoare, eu am reușit sa ma distrez si sa ma simt bine.

Am o amintire frumoasa dintr-o perioada cu care n-o sa ma mai întâlnesc.

Ma bucur ca am facut-o si p-asta, a fost cel mai frumos cadou in acea perioada.

Peste fix 12 zile, sarutam pentru prima data, baiatul fara de care sedinta foto n-ar fi fost posibila.

  

Il iubeam deja… 

 

Prima lui poza 

M-am chinuit ceva, sa știți.

Nu e foarte comod sa stai asa la aproape 37 de saptamâni. 

 

Inima mea.

S-a distrat si el cu noi. 

 

Pure love… 

 

😂 

 

Mandra cu ce ascund in burtica 

 

Din iubire… 


Uuu, ce sa-ti povestesc 😂 

Ultima poza in trei👪 

 Daca aveti ocazia, nu ezitați, veți rămâne cu amintiri frumoase!