Toată lumea poartă negru?

Publicat de de Anna Georgescu

Toată lumea poartă negru?

Pentru că am observat o adevărată isterie generală cu negru ăsta.

Sunt fan petreceri, nu trebuie să vă mai spun, știți deja. Când merg în oraș, la orice petrecere, mai mult de 80% din persoane poartă culoarea negru. Când intru în încăpere am impresia că e doliu național. Sau că am ajuns la o petrecere tristă, nu dau numele petrecerii, vă prindeți singuri.

Așa lipsă de inspirație n-am mai pomenit. Știu, negru e comod e o culoare clasică, merge cu orice, dar e așa banal…. Oare ce-o fi zicând roșul, galbenul, coraiul? Ele nu mai sunt culori? De ce atâta ponoseala? De ce atâta lipsă de inspirație? De ce atâta dramă? Oare chiar slăbește pe cât se spune negru? Eu zic că in unele cazuri mai mult atrage atenția decât să o diminue.

N-am nimic cu rochiile negre sau cu pantalonii negri. Sunt chiar potrivite în unele situații, dar când intri intr-o încăpere și mai mult de jumătate din femei si chiar bărbați poartă negru îți pui un semn de întrebare. Oare e o petrecere?

Acum, spuneți-mi voi. Mi se pare doar mie sau chiar se face exces de negru?

P.S: asta nu înseamnă că eu nu port negru. Nu am uniformă neagră, dar cred ca am și eu vreo două rochii negre. Era doar o constatare.

Cele mai bune investiții 

Publicat de de Anna Georgescu

  

Ne cumpăram rochii, pantofi, genți…cu nemiluita, pe care le purtam un sezon, maxim doua, pentru ca se demodează. Doar n-am vrea sa apărem in aceeași pantofi ani la rand.

Muncim sa ne facem case, sa ne cumpăram mașini sau telefoane scumpe.

Cheltuim o avere pe lucruri de care uitam adesea. 

Insa ne amintim cu placere un sentiment placut, un zâmbet frumos, o atingere calda, o mare limpede sau un peisaj de vis.

Si atunci, de ce nu investim in amintiri?

De ce cand suntem bolnavi si neputincioși am vrea sa dam timpul înapoi si sa alegem momente, nu obiecte?

De ce cand simțim ca ne lipsește ceva in viata noastra îndestulata, nu renunțam putin la munca?

Sa iubesti călătoriile, mâncarea buna, oameni si locuri noi ar fi de-ajuns pentru suflet sa plece impacat.

Nimic nu e ceea ce pare.

Nu va împovărați cu posesii efemere si inutile. 

Nu va lăsați stresul, rutina, ura sau răutățile sa va conducă sufletul spre încrâncenare.

Uitați tot ce v-a facut rau si lăsați ce e urat sa treaca pe langa voi fara sa lase urme.

Investiți in fericirea copiilor voștri si veti investi in fericirea voastră de mai tarziu.

Făuriti-va amintiri plăcute la care sa va gândiți peste ani zâmbind.

Cu ele veți pleca la final.