Românii care pleacă din țară sunt lași

Publicat de de Anna Georgescu

Așa am văzut pe TikTok pe cineva zicând: “românii care pleacă din țara sunt lași”. Ceva de genul, că nu sunt suficient de inteligenți încât să își facă aici un rost. Oare?

Nu văd problema așa. De când cu proiectul Surprize VIP am avut ocazia să vorbesc cu foarte mulți români stabiliți în afară. De la SUA, la Africa, inclusiv aproape toată Europa, cei care au decis să muncească acolo, au făcut mari sacrificii.

Nicidecum nu sunt lași. Ei sunt deștepți, mult mai deștepți decât cei care rămân acasă și se plâng sau trăiesc la limita sărăciei.

Sunt puternici și inteligenți pentru că au avut capacitatea de a se adapta la un mediu străin. Au ales fără să țină cont de suflet. Care de multe ori a rămas acasă. Au avut puterea să lase în urmă familii, copii mici, părinți îndurerați. Și nu e ușor. E al naibii de greu să lupți în fiecare zi pentru viitorul lor. Să te lași pe tine de multe ori ca să le fie bine celor rămași acasă. Numai cine a trăit, știe cât de greu e să pleci și să încerci să rămâi întreg la minte, să muncești, să înveți o limbă nouă, să ai obiceiuri noi și să trăiești constant cu un dor.

Dorul nu te rănește fizic. Nu îți curge sânge de dor. Nu-l simți mereu, începi să trăiești cu el și să faci existența suportabilă. Dar te macină zilnic. Și îți inundă ființa când te aștepți mai puțin. Poate să fie o melodie, poate să fie un gust, un clip video, o amintire ascunsă demult în tine. Poate să fie o bucată de brânză așa cum făcea doar mama sau bunica. Un lac în care te scăldai în copilărie. Un prieten peste care ai dat pe Facebook întâmplator. Se pornește așa instant, fără să vrei. Plângi cât plângi și te amărăști și apoi mergi la muncă și zâmbești. Le e ușor? Nu cred.

Oricât am încerca să-i hulim pe cei din diaspora, ei sunt cei cu adevărat puternici. Nimeni nu le știe suferința. Nimeni din cei care îi vorbesc de rău nu a trăit ce au trăit ei. Și în ochii mei sunt oameni puternici. Care își trimit bruma de bani, agonisită cu greu la cei dragi acasă. Poate se vor mai întoarce vreodată. Poate nu vor mai reveni acasă niciodată. Dar dorul și strădania cu care supraviețuiesc zilnic printre străini, îi face să fie eroii neștiuți ai României. Eu care am trăit dorul vostru atunci când le duc părinților voștri daruri, știu ce simțiți. Eu care duc mesaje sincere și pline de dor și dragoste către copii care nu și-au mai văzut părinții de mult, știu ce înseamnă sacrificiul. Eu care plâng de multe ori alături de voi, vă înțeleg. Și vă felicit că aveți puterea asta extraordinară de a lupta cu inima și cu dorul de acasă. E greu, trăiesc durerea voastră și vă doresc din suflet să vă uniți cu cei dragi cât mai curând. Faceți ce credeți de cuviință că e mai bine. Nimeni nu trăiește în locul vostru. ❤️

Hotel Terra Neptun. Da sau ba?

Publicat de de Anna Georgescu

Hotel Terra Neptun. Da sau ba? O recenzie sinceră, neplătită, scrisă de drag. 😊

Pentru că în primăvară am fost în Malta cu băieții, am zis că în vară avem liber în România. Cu toată nebunia de pe aeroporturi, cu zboruri anulate sau întârziate, nu ne-am mai încumetat. Și am zis să ne alegem ceva pe litoralul românesc.

Am ales eu, desigur. Toată familia merge pe mâna mea. Mamaia nu mai era o opțiune, pentru că am fost de multe ori, e aglomerat și nici plaja la mare depărtare de terase nu ne atrage. Așa că am optat pentru Neptun, o stațiune în care nu am mai mers în ultimii 15 ani. Hotelul Terra a fost prima opțiune și cea câștigătoare.

Pentru 4 nopți, 5 zile, am plătit puțin până în 3000 lei doi adulți și doi copii. În preț intra cazare și demipensiune, mic dejun cu prânz. Nu mi s-a părut exagerat prețul, din contră, destul de bun pentru perioada aleasă având în vedere că vorbim despre un hotel de 4 stele în vârf de sezon.

Începem cu ce nu mi-a plăcut. 😊 Hotelul e recent renovat, arată foarte bine, dar mărimea camerei nu a fost pe placul nostru. Nu că acasă am sta în camere de 20m, dar pentru patru persoane, am simțit așa că nu prea avem aer. Dar am trecut repede peste, pentru că nu ne-am petrecut mult timp în ea. Fața de plajă, hotelul nu e așa aproape, dar o plimbare după masă e binevenită. Asta dacă nu alegi să rămâi la piscină unde sunt șezlonguri din lemn, mari și confortabile.

Trecem la ce mi-a plăcut. Au o trupă de evenimente care se ocupă de copii de două ori pe zi: dimineața și seara. Dansează, cântă, fac gimnastică, măcar si câteva minute dacă îi țin angrenați, e perfect pentru părinți. Curățenia m-a uimit. În fiecare dimineață se curăță camera, iar azi copiii si-au găsit plușurile frumos aranjate pe perniță. 😊 Personalul e tânăr și foarte amabil. Cel care îi instruiește, are 5 stele de la mine. 😜

Micul dejun e bogat, nu am auzit pe nimeni să se plângă, sunt multe posibilități, de la fructe diverse, până la ouă, brânzeturi, iaurturi, cereale, mezeluri etc. Prânzul a fost delicios. Nu știam ce să alegem mai întâi. Ciorbe gustoase, pește, pui, porc, delicioase toate. Am mâncat și desert, un mini tiramisu delicios. 😍 Și acum am avut fructe, am început prânzul cu pepene roșu dulce, dulce.

Dacă vă mai zic și că seara e muzică live și o atmosferă caldă și luminoasă în tot restaurantul, cred că v-ați convins.

Îmi place mult aici. E posibil să revenim. Totul a fost primitor. Mărimea camerelor e ceea ce a rămas de când exista hotelul nerenovat. Nu e vina nimănui, așa era atunci, așa s-a păstrat acum. Nu pot acuza pe cineva anume, deși mi-ar fi plăcut un pat în plus. Dar unde să-l punem? Ne descurcam cu cele pe care le avem, e bine.

Nu suntem pretențioși. Nu cerem pe un preț destul de decent, mai mult decât ce oferă acest hotel de 4 stele. Le merită. E suficient și poate și poate chiar mai mult. Acum am terminat recenzia de pe balcon. Văd parcarea mare și gazonul verde întreținut, e bine, mă simt ca acasă aici. Recomand. Se poate și la noi. Bravo! 👏🏼

În străinătate sunt câinii cu covrigi în coadă

Publicat de de Anna Georgescu

În România, ca în majoritatea statelor planetei, masca e obligatorie în spațiile închise.

Fapt adevărat, ceea ce urmează să vă povestesc.

Un domn intră la noi la serviciu fără mască. Colega îi spune că trebuie musai. Se foiește, se codește, până la urmă o pune. O pune la sanchi, așa la buze puțin. În fine, nu mai comentez. Nu rezistă cu ea pusă corect 3 minute cât durează operațiunea, noi 9 ore ce să mai zicem?

Alt client, observă supărat ce se discută cu privire la atenționarea de a purta masca corect. Îi vine rândul și începe. El n-a mai întâlnit așa ceva decât în România. Fusese în vacanță în Bulgaria și acolo lumea n-avea treabă de mască. Nu purta nimeni din spusele lui. Nu i-a zis nimeni să o poarte. Numai în România e așa. Țară de c…. Pff! A ajuns la concluzia asta foarte repede. După o săptămână de vacanță, probabil.

Alții care lucrează in afara vin și de denumesc conturile și cardurile în toate limbile pământului, mai puțin în română. Au uitat și să mai vorbească limba pe care o știu de când se știu pe pământ. Toate sunt mai frumoase în alte țări. Și oamenii mai fericiți, bănuiesc. Nu ca ei. Parcă și amenzile din alte țări le plătești mai repede decât cele de la noi. Acolo legea e lege. Păi, ar fi și la noi dacă s-ar respecta.

Intru pe Facebook și îmi vin în feed numai postări răutăcioase. De exemplu, cum se curăță plajele în Bulgaria. La noi nu vezi așa ceva. Ba uite, că eu am văzut numai plaje curate în România anu’ ăsta.

Alta că unu’ a călcat intr-o baltă. Că dacă era trotoarul ca în palmă nu se întâmpla asta. Alții sunt nemulțumiți de iarbă care nu crește cum trebuie, de gunoaie și așa mai departe.

E vorba un curent ascendent de instigare la ură. Unii, în nefericirea lor, atacă. Atacă des, pe oricine, orice le iese în cale. Și se pierd în amănunte. Și își consumă nervii și energia inutil.

Sunt oameni care muncesc de dimineața până seara și găsesc bucurii în cele mai mărunte lucruri. Arată și ei un apus, o plimbare în parc, un câine drăguț. Jur că îi apreciez mai mult. Sunt oameni care muncesc în străinătate de ani buni. Care vin în vacanță aici și le vine să pupe pământul când ajung pe pământ românesc. Dar ei știu să fie fericiți în alt fel. Ei nu uită limba și vorbesc cu drag româna fără să arate prin toți porii că el vine din altă țară. Știu ei mai bine cu ce se mănâncă străinătatea. Acolo nu sunt câinii cu covrigi în coadă. Doar legi mai bune și popoare mai educate. În rest, toți o apă și un pământ.

Și la nivel macro, cât crezi că a contat postarea răutăcioasă a unuia pe Facebook? Cam în van, vă asigur. Dacă vrei să schimbi ceva, o faci. Nu prin postări d-astea care atrag vreo 12 likeuri, prin fapte adevărate. Dar, ce vreți? România e de c…. În afară nu vezi așa ceva niciodată. 🙄

România e de c…

Publicat de de Anna Georgescu

România e de c… zic unii.

Niciodată nu am înțeles ignoranții care își urăsc propria țara. Nu le înțeleg motivele pentru care strigă sus și tare “România e de c….”

Înțeleg că sistemul nostru de conducere e deficitar. Înțeleg și că țara nu face destul pentru noi, dar, hei, tu ce faci pentru țara ta? De ce să o hulești? Ne-am pierdut direcția. Ne-am dezbinat. Păturile sociale sunt prăpăstioase la noi. Nu ne lipsesc banii mai mult decât ne lipsește educația. Un popor educat niciodată nu-și va huli rădăcinile.

Am uitat prea repede viețile pierdute pentru pământul pe care trăim azi. S-a dat uitării sacrificiul și unirea generațiilor trecute. Dezbinați și urâcioși nu vom putea face prea multe.

Îi înțeleg pe cei care părăsesc țara. De cele mai multe ori o fac pentru un viitor mai bun pentru copiii lor. Îi apreciez mai mult pe cei care au obosit să lupte și merg mai departe decât pe cei care rămân și urăsc locul în care trăiesc.

Nu depinde decât de noi cum vom trăi. Cine te obligă să trăiești în c…? Ce ai făcut să nu trăiești așa? Ai ieșit vreodată în față să îți arăti nemulțumirea? Ai o soluție pentru a ieși din asta sau doar îți place să vorbești de pe margine?

O fi România o țara săraca, dar măcar e vie. Are copii deștepți, din ce în ce mai deștepți. Are generații care s-au trezit din amorțeala trecutului. Care știu că o țara are nevoie de timp să-și revină după un regim totalitar. Care cred în puterea educației și care ies în față dacă vor ceva. România nu e de c… . Oamenii care spun asta despre ea sunt. E doar o țara bolnavă care are nevoie de oameni care să o caute și să o facă bine. Când îți vorbești de rău propria moștenire spui totul despre tine. Eu cred în România. Cred în ea și în tot ce ține de ea. Știu că generațiile viitoare vor face mult mai mult pentru ea decât am făcut noi. Am încredere în România mea și niciodată nu aș murdări sângele vărsat de cei care crezut în ea.

Speranța nu a murit. Am văzut-o licărind de dimineața pe scara blocului când a plecat piticul meu la grădinița cu un steguleț la ghiozdănel. A zis că vorbește doamna despre România și vrea să-i arate stegulețul. Am rămas în ușa și mi-am dat seama că noi suntem bine. Știți ce se spune, că jumătate din planeta moare de foame, iar cealaltă jumătate se chinuiește să slăbească. La noi nu prea se more de foame… deci….

Pentru urâcioșii de tara

Publicat de de Anna Georgescu

  Huuoo, cu urâcioșii de tara ca nu mai pot!

Sunt răspândiți ca lighioanele peste tot: comentarii pe Facebook, interviuri la tv, bloguri, postări pe toate rețelele de socializare.

” ce sa faci frate? Asta e Romanica” sau ” tara de c…” Sau ” in Germania e nu stiu cum” in Anglia nu exista asa ceva…
Da’ ia mutați-va, ma, toti acolo.
Daca tara ta e de c… Inseamna ca si tu esti la fel, ca doar te-ai nascut aici.
Toti vor sa faca tara ceva pentru ei dar nu se intreaba nimeni ce poate face pentru ea.
Bine, inteleg, suntem săraci, n-avem destule locuri de munca, fura guvernanții, sunt câini vagabonzi pe străzi si cate si mai cate.
Dar cu ce ajuți tu cu negativismul asta? 
Sa-ti ocărăști tara mi se pare ca si cum ti-o înjuri singur pe muma-ta.
Destul ca majoritatea străinilor ne cred in fel si chip, ca mai vii tu si mai arunci cu noroi, e clar…
Avem si noi bogățiile noastre, toate formele de relief, personalități care ne reprezintă cu mândrie peste tot prin lume, hai sa le scoatem si p-astea la înaintare.
Suntem amabili, ospitalieri, petrecăreți, avem cele mai frumoase femei.
Citeam deunăzi comentariile de la un articol despre nașterea Prințesei Kate.
Cum arata ea asa, ca scoasă din cutie dupa ce născuse in urma cu mai putin de 10 ore.
Si ziceau urâcioșii: ca in Romania te tine in spital nu stiu cat, ca iti ia Dr nu stiu cat pentru o nastere, in fine, începuse sa abereze.
Da, mai ho, nesuferitilor, ca poti sa naști liniștit si in Romania si sa nu platesti nimic. De obicei dam ca asa ne-am învățat si nu ca ne-ar cere cineva.
Si-apoi, se găsise la cine sa comenteze. La printesa Angliei, pe care o aranjasera o armata de stiliști si care născuse in condiții pe care nici nu vreau sa mi le imaginez.
Si parca ei i-a fost usor sa apăra râzând imediat dupa, a respectat si ea protocolul.
Dar ăstora n-ai ce sa la ceri.
Astia sunt urâcioșii.
 Se simt insignifianți in propria tara din cauza lipsei de inițiativa si din cauza neîmplinirilor personale.
Nu stiu daca se simt mai bine ca isi vărsa năduful înjurând pe internet dar sunt sigura ca le face si mai rau atitudinea asta ofensiva la adresa propriei tari.
Nu-i face mai oameni, din contra, demonstrează caracterul lor slab, grandoarea si mândria lor prosteasca.
Respect celor care muncesc in străinătate, care nu-si reneagă valorile tării in care s-au nascut si care n-au uitat de unde au plecat.