România e de c…

România e de c… zic unii.

Niciodată nu am înțeles ignoranții care își urăsc propria țara. Nu le înțeleg motivele pentru care strigă sus și tare “România e de c….”

Înțeleg că sistemul nostru de conducere e deficitar. Înțeleg și că țara nu face destul pentru noi, dar, hei, tu ce faci pentru țara ta? De ce să o hulești? Ne-am pierdut direcția. Ne-am dezbinat. Păturile sociale sunt prăpăstioase la noi. Nu ne lipsesc banii mai mult decât ne lipsește educația. Un popor educat niciodată nu-și va huli rădăcinile.

Am uitat prea repede viețile pierdute pentru pământul pe care trăim azi. S-a dat uitării sacrificiul și unirea generațiilor trecute. Dezbinați și urâcioși nu vom putea face prea multe.

Îi înțeleg pe cei care părăsesc țara. De cele mai multe ori o fac pentru un viitor mai bun pentru copiii lor. Îi apreciez mai mult pe cei care au obosit să lupte și merg mai departe decât pe cei care rămân și urăsc locul în care trăiesc.

Nu depinde decât de noi cum vom trăi. Cine te obligă să trăiești în c…? Ce ai făcut să nu trăiești așa? Ai ieșit vreodată în față să îți arăti nemulțumirea? Ai o soluție pentru a ieși din asta sau doar îți place să vorbești de pe margine?

O fi România o țara săraca, dar măcar e vie. Are copii deștepți, din ce în ce mai deștepți. Are generații care s-au trezit din amorțeala trecutului. Care știu că o țara are nevoie de timp să-și revină după un regim totalitar. Care cred în puterea educației și care ies în față dacă vor ceva. România nu e de c… . Oamenii care spun asta despre ea sunt. E doar o țara bolnavă care are nevoie de oameni care să o caute și să o facă bine. Când îți vorbești de rău propria moștenire spui totul despre tine. Eu cred în România. Cred în ea și în tot ce ține de ea. Știu că generațiile viitoare vor face mult mai mult pentru ea decât am făcut noi. Am încredere în România mea și niciodată nu aș murdări sângele vărsat de cei care crezut în ea.

Speranța nu a murit. Am văzut-o licărind de dimineața pe scara blocului când a plecat piticul meu la grădinița cu un steguleț la ghiozdănel. A zis că vorbește doamna despre România și vrea să-i arate stegulețul. Am rămas în ușa și mi-am dat seama că noi suntem bine. Știți ce se spune, că jumătate din planeta moare de foame, iar cealaltă jumătate se chinuiește să slăbească. La noi nu prea se more de foame… deci….

Reclame

Pentru urâcioșii de tara

  Huuoo, cu urâcioșii de tara ca nu mai pot!

Sunt răspândiți ca lighioanele peste tot: comentarii pe Facebook, interviuri la tv, bloguri, postări pe toate rețelele de socializare.

” ce sa faci frate? Asta e Romanica” sau ” tara de c…” Sau ” in Germania e nu stiu cum” in Anglia nu exista asa ceva…
Da’ ia mutați-va, ma, toti acolo.
Daca tara ta e de c… Inseamna ca si tu esti la fel, ca doar te-ai nascut aici.
Toti vor sa faca tara ceva pentru ei dar nu se intreaba nimeni ce poate face pentru ea.
Bine, inteleg, suntem săraci, n-avem destule locuri de munca, fura guvernanții, sunt câini vagabonzi pe străzi si cate si mai cate.
Dar cu ce ajuți tu cu negativismul asta? 
Sa-ti ocărăști tara mi se pare ca si cum ti-o înjuri singur pe muma-ta.
Destul ca majoritatea străinilor ne cred in fel si chip, ca mai vii tu si mai arunci cu noroi, e clar…
Avem si noi bogățiile noastre, toate formele de relief, personalități care ne reprezintă cu mândrie peste tot prin lume, hai sa le scoatem si p-astea la înaintare.
Suntem amabili, ospitalieri, petrecăreți, avem cele mai frumoase femei.
Citeam deunăzi comentariile de la un articol despre nașterea Prințesei Kate.
Cum arata ea asa, ca scoasă din cutie dupa ce născuse in urma cu mai putin de 10 ore.
Si ziceau urâcioșii: ca in Romania te tine in spital nu stiu cat, ca iti ia Dr nu stiu cat pentru o nastere, in fine, începuse sa abereze.
Da, mai ho, nesuferitilor, ca poti sa naști liniștit si in Romania si sa nu platesti nimic. De obicei dam ca asa ne-am învățat si nu ca ne-ar cere cineva.
Si-apoi, se găsise la cine sa comenteze. La printesa Angliei, pe care o aranjasera o armata de stiliști si care născuse in condiții pe care nici nu vreau sa mi le imaginez.
Si parca ei i-a fost usor sa apăra râzând imediat dupa, a respectat si ea protocolul.
Dar ăstora n-ai ce sa la ceri.
Astia sunt urâcioșii.
 Se simt insignifianți in propria tara din cauza lipsei de inițiativa si din cauza neîmplinirilor personale.
Nu stiu daca se simt mai bine ca isi vărsa năduful înjurând pe internet dar sunt sigura ca le face si mai rau atitudinea asta ofensiva la adresa propriei tari.
Nu-i face mai oameni, din contra, demonstrează caracterul lor slab, grandoarea si mândria lor prosteasca.
Respect celor care muncesc in străinătate, care nu-si reneagă valorile tării in care s-au nascut si care n-au uitat de unde au plecat.