Cum am petrecut de sărbători (Paști 2021) și cum s-a vazut sărbătoarea de la mine. O mamă de doi băieți năstrușnici.

De când am renunțat la serviciu, am vrut să fac tot ce n-am făcut când nu aveam timp. Mereu mi-am dorit să fiu liniștită în preajma sărbătorilor. Să am timp de curățenie sufletească. Să nu mai fiu stresată, să pot să-mi petrec timpul cu copiii.

A fost exact cum mi-am dorit, sărbătorile astea. Când toată lumea înfășura sarmale, noi ne plimbam toți patru cu bicicletele. Avem noroc că toți din familie punem preț pe timpul petrecut impreuna și că soțul nu mă vrea stresată sau cu nasul în oale toată ziua.

Am mâncat mai puțin și ne-am distrat mai mult. Acum, cel mic are 7 ani așa că trebuia să aibă prima spovedanie din viața lui. Drept urmare, toată familia a postit. Am mâncat ca la “regim” de enterocolită, doar că fără brânză. Plus cartofii prăjiți, preferații lor. Nimeni nu s-a plâns în post de mâncare. A fost suficientă, chiar aveam nevoie de o perioadă de rugăciune și bunăvoință.

Tot cu toții ne-am spovedit si ne-am împărtășit. Asta s-a inatamplat după mulți ani în care partea spirituală nu putea fi la toți din casă.

Îmi place mult când soțul meu nu mai aprinde bețișoare parfumate în casă și preferă mirosul calmant de tămâie. Îmi place când preadolescentul casei îmi spune că vrea să vorbească cu mine. Mă trage lângă el și câteodată vrea să-l țin în brațe în tăcere. Toate s-au aliniat si multe sunt așa cum n-au mai fost de mult timp.

Sufeream mereu că nu pot ajunge la Înviere cu familia mea. Somnul micuților era important si nu voiam să le stric rutina. Dar i-am culcat la prânz, iar la miezul nopții am fost din nou după mulți ani în bisericuța semiîngopată din satul meu. Copiii au trăit prima Înviere si au cântat tare alături de mine. Cât de frumos a fost pentru toți. ❤️

Paștele a venit cu multă bucurie în familie. Ne-am strâns toți la două mese unite, când singura problema părea a fi dacă să întindem mesele la soare sau la umbră.

Au venit acasă toate surorile mele. Am mâncat toți la masă cu mama care s-a străduit să fie mămăliga caldă la timp. N-a contat cum suntem îmbrăcați sau alte lucruri superficiale. Auzeam cum ne salută oamenii de pe drum, iar cei ai casei îi chema la poartă să îi servească cu o prăjitură sau o felie de cozonac. Am ciocnit, ne-am făcut poze si amintiri care să ne țină până la anul viitor.

Acasă e un sentiment. Mereu am știut asta. Acasă pentru mine e acolo unde e familia mea. Dar acasă acum a însemnat să fim cu toți în curte, pe banca de sub bradul bătrân și mare, în bucătăria mamei sau la masă cu toți ai casei.

Paștele a ținut trei zile și trei nopți. Ca în basme. Copiii, cel mai de preț dar al nostru s-au jucat cât e curtea de mare. Au sărit în trambulină, s-au întâlnit cu verișorii, au căutat ouă. Au încercat chiar și drob de care se fereau în anii trecuți.

E bine când cresc copiii. Ne descurcăm altfel acum. Suntem mai uniți. Mai antrenați în activitățile pe care le facem împreună. Mai atenți la nevoile celor de lângă noi. Eu sper că a fost soare și la voi. Așa cum a fost la noi, sper să fii fost la toți.

Nu-mi lipsește nimic. Sunt completă pentru prima dată în viața. Ceea ce vă doresc și vouă. Să aveți curajul să spuneti nu atunci când instinctul vă spune, nu, și să vă trăiți viața așa cum v-ați imaginat mereu. ❤️

De foame nu moare nimeni. 😜